O analiză a sedimentelor din Oceanul Pacific arată că dublarea CO2-ului din atmosferă ar putea crește temperatura Pământului cu până la 14 grade, ceea ce depășește previziunile Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, conform Scitechdaily.

Dublarea nivelului de CO2 din atmosferă ar putea duce la creșterea temperaturii medii a Pământului cu 7 până la 14 grade Celsius , potrivit analizei sedimentelor din Oceanul Pacific, de lângă California, efectuată de cercetătorii de la NIOZ și de la Universitățile din Utrecht și Bristol.

Rezultatele au fost făcute publice de curând în revista Nature Communication.

„Creșterea temperaturii pe care am constatat-o este mult mai mare decât cea de 2,3 până la 4,5 grade Celsius pe care grupul de experți ONU pentru climă, IPCC, a estimat-o până acum”, a spus primul autor, Caitlyn Witkowski.

„Materia organică nu este descompusă atât de repede de microbi”

Cercetătorii au folosit o carotă extrasă în urmă cu 45 de ani de pe fundul Oceanului Pacific.

„Mi-am dat seama că această carotă este foarte atractivă pentru cercetători, deoarece fundul oceanului din acel loc a fost lipsit de oxigen timp de multe milioane de ani”, a declarat profesorul Jaap Sinninghe Damste, cercetător principal la NIOZ și profesor de geochimie organică la Universitatea Utrecht.

„Ca urmare, materia organică nu este descompusă atât de repede de microbi și se păstrează mai mult carbon”, a mai declarat Damste.

„Dioxidul de carbon din ultimele 15 milioane de ani nu a mai fost examinat niciodată dintr-o singură locație”, a spus Witkowsk.

Cei o mie de metri din partea superioară a carotei de foraj corespund ultimelor 18 milioane de ani.

Din această înregistrare , cercetătorii au reușit să extragă o informație privind temperatura apei mării din trecut și o informație privind nivelurile vechi de CO2 din atmosferă, folosind o nouă abordare.

Oamenii de știință au aflat temperatura folosind o metodă dezvoltată acum două decenii la NIOZ, numită metoda TEX86. „Această metodă utilizează substanțe specifice care sunt prezente în membrana archaea, o clasă distinctă de microorganisme”, a explicat Damste.

„Aceste archaea optimizează compoziția chimică a membranei lor în funcție de temperatura apei din cei 200 de metri superiori ai oceanului. Substanțele din acea membrană pot fi găsite ca fosile moleculare în sedimentele oceanice și analizate până în prezent.”

„O imagine a ceea ce ne-ar putea rezerva viitorul”

Cercetătorii au dezvoltat o nouă abordare pentru a determina conținutul de CO2 din atmosferă din trecut prin utilizarea compoziției chimice a două substanțe specifice care se găsesc în mod obișnuit în alge: clorofila și cholesterol. Acesta este primul studiu care utilizează colesterolul pentru CO2 cantitativ și primul studiu care utilizează clorofila pentru această perioadă de timp. Pentru a crea aceste substanțe, algele trebuie să absoarbă CO2 din apă și să îl rețină prin fotosinteză.

„O fracțiune foarte mică din carbonul de pe Pământ se găsește într-o «formă grea», 13C în loc de 12C obișnuit. Algele au o preferință clară pentru 12C. Cu toate acestea: cu cât concentrația de CO2 din apă este mai scăzută, cu atât mai multe alge vor utiliza și 13C, o formă rară. Astfel, conținutul de 13C al acestor două substanțe este o măsură a conținutului de CO2 din apa oceanului. Iar acesta, la rândul său, în conformitate cu legile solubilității, se corelează cu conținutul de CO2 din atmosferă.”, a spus Damaste.

Folosind această nouă metodă, se pare că concentrația de CO2 a scăzut de la aproximativ 650 de părți pe milion, cu 15 milioane de ani în urmă, la 280 chiar înainte de revoluția industrială.

Atunci când cercetătorii au comparat temperatura și nivelurile de CO2 din atmosferă din ultimii 15 milioane de ani, ei au observat o relație importantă. Temperatura medie de acum 15 milioane de ani era de peste 18 grade Celsius: cu 4 grade Celsius mai ridicată decât în prezent și aproximativ la nivelul pe care Grupul de experți ONU privind clima, IPCC, îl preconizează pentru anul 2100 în cel mai extrem scenariu.

„Așadar, această cercetare ne oferă o imagine a ceea ce ne-ar putea rezerva viitorul dacă luăm prea puține măsuri pentru a reduce emisiile de CO2 și, de asemenea, dacă implementăm puține inovații tehnologice pentru a compensa emisiile”, a declarat Damste.