Excepțional articolul Sorinei Matei publicat pe Sorinamatei.ro ! Citiți-l și veți realiza diferența dintre o democrație reală și cârnățăria de la noi. Dar și alte amănunte de-a dreptul cutremurătoare.

La 66 de ani, senatorul John Kennedy, republican, era total descumpănit. Avea umerii căzuţi, chipul năruit, era prăbuşit în el. Era perplex, năuc, uluit. Te uitai şi parcă vedeai că descoperise, învins, că îi picase într-o după amiază de toamnă toată planeta pe umeri. Şi literalmente dezarmat, nu ştia ce naiba să facă cu ea. Îi întrebase mai devreme dacă îi pot vedea profilul, dacă îi pot înapoia analiza fiinţei lui. A vieţii lui. Ce mânâncă, ce îi place să facă, ce păreri are, unde merge la film, ce cumpărături face. Se fofilaseră ca de obicei. Răspunsuri vagi, inexacte, un munte de nu ştim, de dat din umeri, de uitat unii la alţii, de holbat ochii, de bâlbe, de blocaje, de improvizaţii, de balet, de floricele, de revenim cu detalii, de o să vedem, de promitem, de bătut câmpii, de habar n-avem. Îi simţeai cum transpiră, cum patinează, cum fiecare întrebare clară dar nu complicată îi îngroapă. Şi îi afundă rău. În abis.Jucăria lumii o pierduseră din mână. Se chinuiau să ascundă tot.

În faţa zidului de congresmeni plasaţi sus, impozant, la pupitru, jos, Colin Stretch, vicepreşedinte Facebook şi consilier general, legalistul gigantului tech, se surpa în fiecare minut. Absolvent de Harvard, fost funcţionar al Curţii Supreme, Stretch, un tip grizonat, deontolog like, politically correct, la 47 de ani, avea să înfrunte o umilinţă publică a carierei lui. Lângă el, în stânga, Twitterul. Sean Edgett, consilierul general, legalistul celui de-al doilea gigant. Sec, băţos, mecanic şi slab vorbitor, nici el nu face faţă. În zile-n şir de audieri clasificate şi peste 9 ore de audieri publice, pe parcursul a trei zile, al treilea gigant al tehnologiei şi-a schimbat legalistul. Google-ul, deşi cu cele mai puţine probleme, avea cel mai mare număr de angajaţi şi a luat cei mai puţini pumni. Avea produsele ce au complicat cel mai puţin viaţa întregului establisment american şi avea legalişti veniţi din sistem. Din administraţie. Chiar de la Department of Justice.

Senatoarea Dianne Feinstein, democrată, o respectată veterană a comunităţii de intelligence, era neagră şi gravă. Dărâmată de-a dreptul. La 84 de ani, rosteşte ca la dicţie, rar şi clar, că după audierile clasificate ale celor trei giganţi tech, s-a dus acasă şi n-a mai putut să-şi revină. ”Reprezint cu mândrie această comunitate tech din California, dar nu se mai poate! Cred că nu pricepeţi!Vorbim despre o schimbare cataclismică, domnilor!Vorbim despre începutul războiului cyber, informaţional. Vorbim despre o importantă putere străină, care cu sofisticare şi abilitate s-a implicat şi influenţat alegerile prezidenţiale din ţara noastră prin generarea de conflict şi nemulţumiri în tot statul. Noi nu plecăm nicăieri, este o problemă foarte importantă, domnilor. Am obţinut răspunsuri foarte vagi de la dumneavoastră. Şi asta nu merge! Aveţi o problemă uriaşă pe umeri. SUA vor fi prima ţară care va aduce această problemă în atenţia lumii şi sigur alte state ne vor urma. Aveţi această responsabilitate, aţi creat aceste platforme şi acum sunt abuzate. Şi trebuie să faceţi ceva sau…noi vom face!” Când Feinstein a spus “noi vom face, acţiona”, giganţii lumii au înghiţit în sec. Silicon Valley s-a schimbat la faţă. Cu madam Feinstein nu prea te joci.

“Sunteţi cea mai mare putere a lumii. Sunteţi modernul Times Square, sunteţi PostMaster, sunteţi companiile de telefonie, sunteţi Yellow Pages, sunteţi ziare, reviste, staţii tv, informaţie, sunteti sistemul de urgenţă şi de alertă al naţiunii. Influentaţi fundamental viaţa oamenilor şi adversarii noştri vă folosesc”, le spune altă senatoare. Şi continuă. “Sunteti mai mult decât un publisher de informaţie, căruia i se aplică reguli, legi. Cel mai mare venit al companiilor dumneavoastră vine din data mining. Ştiţi mai mult despre miliarde de oameni decât oricine, incluzând Guvernul. Dar folosiţi aceste informaţii ca să ţintiţi oamenii, ca să le influentaţi opţiunile”.

 Aşa a fost ore. On and on. Nu a contat că erau democraţi sau republicani. În faţa celor trei figuri ale tehnologiei vorbea pe aceeaşi voce, pe acelaşi ton disperat, tot Congresul SUA. Şi odată cu el întreg establismentul american. Vom face ceva, vom face, nu se mai poate, statele lumii ne vor urma!

Suntem targhetaţi geografic din 2015. Voi unde eraţi? Conţinutul distribuit ne divizează societăţile. Ruşii lucrează pe teme care ne despart, să adâncească disputele. Aşa se cucereşte lumea, domnilor! Pun pe platformele dumneavoastră mesaje care ţin ura de rasă, de imigraţie, de drepturile omului, de LGBT, de creştinătate, polarizează democraţiile, rup state. Ce ne vorbiţi aici că dumneavoastră construiţi comunităţi? Le divizaţi, le subminaţi! Ne-au luat ţinte veteranii de război, militarii sunt targhetaţi, postările vizează de obicei ambele tabere pentru a adânci conflictul. Ei joacă cu toţi, să divizeze. Nicioadă nu ştii cine iese, cine câştigă.

Ruşii se implică prin platformele dumneavoastră şi în democraţiile europene, unde găsesc mai uşor decât la noi auditoriu şi susţintători. Ştim – avem informaţii clare- că s-au implicat în alegerile din Franţa, în Germania, în Brexit, în separarea Spaniei, în Catalonia, au pus piciorul în Scoţia. Înţelegeţi ce faceţi, pricepeţi ce generaţi? “Urmărim calendarul alegerilor din toată lumea”, a fost răspunsul niciodată suficient al lui Stretch, legalistul Facebook. Aşa, şi aţi făcut legătura dintre conturile ruşilor pe care le-aţi dezactivat din Franţa şi campania noastră prezidenţială, domnule Stretch? Câţi din ăia au fost, au jucat şi în Franţa şi la noi? Câţi? Aţi făcut sau nu legătura? Yes or not? Yes or not? Stretch iar se bălbâie. Băgat a nu ştiu câta oară sub masă, recunoaşte că Facebook n-a făcut nicio analiză. Nici măcar nu s-a gândit.

Pe Facebook sunt campanii de dezinformare, campanii de fake news, creaţi lumi paralele, se întâmplă acum, şi în timp ce vorbim, în fiecare secundă. Aveţi cea mai mare putere de pătrundere în adâncul societăţilor, în mintea oamenilor, sunteţi principalii distribuitori- Facebook şi Twitter- de fals şi dezinformare. Suntem îngrijoraţi, aţi devenit o problemă de politică publică şi de securitate naţională a statului american! 60% din populaţia SUA foloseşte Facebook, domnule Stretch. 60%! Stretch nu zicea nimic concret. Improviza mult, se ţinea politically correct şi transpira. Repeta că înţelege gravitatea şi privesc şi ei cu îngrijorare şi preocupare. Aşa, şi ce faceţi, domnule Stretch? Că vorbim de această problemă de 11 luni şi răspunsuri tot n-aveţi. Veniţi nepregătiţi, nu ştiţi nimic, nu rezolvaţi nimic. Apropo, unde vă sunt CEO? Congresul vrea să discute cu oamenii care iau adevăratele decizii, nu cu legaliştii. Îi vrem în faţă să ne răspundă! Facebook, Twitter şi Google se fac iar că n-aud. Dacă Zuckerberg ar fi fost acolo n-ar fi avut, sub jurământ, nicio şansă. Tot ce a putut face a fost să se salveze de la a minţi sub jurământ cu cunoştinţele de drept ale Stretch şi trimitându-l pe acesta în faţa mitralierei.

Platformele dumneavoastră sunt folosite de puteri străine, de puteri ostile statului american, de puternice forţe antidemocratice, pentru modelarea opiniilor şi influenţarea opţiunilor democratice în statele lumii. Războiul se duce prin intermediul dumneavoastră, prin companiile nostre. 2 miliarde+ de oameni sunt online lunar. 2 miliarde de conturi! Realizaţi? În ţara aceasta, corporaţiile au responsabilităţi. Sunteţi americani. Sunteţi americani sau nu? Sunteţi companii americane! Ne-au folosit chiar companiile noastre, platformele pe care noi le-am inventat, arma societăţilor deschise este folosită împotriva noastră, împotriva democraţiei noastre. Sunteţi patrioţi sau nu? 126 de milioane de americani, acum ziceţi că 150 de milioane, au fost expuşi conţinutului de mesaje venind din Rusia. Ce aţi făcut? Nu aveţi nimic de zis?!

Adversarii noştri văd informaţia ca o armă a războiului, se folosesc de deschiderea noastră, de libertatea cuvântului, de Constituţia acestui stat. Înţelegeţi asta? Pricepeţi ce înseamnă state sponsored manipulation of elections?

Înţelegeţi ce înseamnă într-un proces democratic şi în societate foreign electoral intervention? Ia spuneţi voi câţi responsabili aveţi în companii pe state sponsored activity- pe state influential. Cine sunt executivii companiilor dumneavoastră responsabili pentru astfel de operaţiuni? Cu nume şi prenume.

Google zice sec că… n-are.

Twitter zice sec că… n-are.

Facebook, Stretch, zice că are, dar nu ştie câţi. Abureala nu ţinea.

Aveţi s-au n-aveţi, domnule Stretch? Nume, prenume, câţi?

N-are nici Facebookul lui Stretch.

N-are nimeni.

Unii congresmeni îşi pierd cumpătul, alţii mai iau de nervi 2-3-5 guri de cafea, câţiva ies intră în sală, unii scriu, mâzgălesc şi apoi rup hârtii. În spatele congresmenilor, staffurile lor. Agitate şi atente la orice detaliu al execuţiei publice. În spatele giganţilor, multe persoane. În sală, două lumi. Paralele. Sus, la prezidiu, disperarea. Jos, pietrificarea. Parcă erau figuri din ceară. Sau trase-n sticlă. Nimeni nu respira, nu se mişca. Înmărmuriseră total. Între ei, elefantul. E uriaş, rău, incontrolabil şi devine urât.

 Bun, să trecem la chestiuni concrete, domnilor. Când blocaţi conturile? Răspunde Stretch, Facebook: blocăm conturile atunci când incită la ură, când promovează mesaje teroriste sau când violează legile locale sau ale statelor. Şi ştiţi voi toate legile de pe glob, de pe acest pământ? Şi dacă se publică, de exemplu, date confidenţiale? Vorbim de 2 miliarde de utilizatori lunar! Stretch nu ştie exact ce să răspundă. Zice c-o face şi p’asta. Dar nu-l crede nimeni.

Twitter, ia zi, cum se generează conturile, cum se verifică identităţile? Păi… noi nu le verificăm. Păi, de ce? Din cauza disidenţilor şi jurnaliştilor oprimaţi care pot vorbi liber sub alte identităţi. Problema aceasta se tot repetă. Aceleaşi răspunsuri. Aveai impresia că Congresul îl va strânge de gât şi pe legalistul parcă automatizat al Twitter Inc..

De ce a venit John Brennan aici şi a zis că Twitter refuză să colaboreze cu CIA şi comunitatea de informaţii, deşi problema a devenit de siguranţă naţională?, sunt întrebaţi. Răspund: pentru că noi nu am colaborat cu CIA din cauza politicii noastre împotriva supravegherii. Păi, CIA v-a interzis să faceţi data mining! Voi asta faceţi. Aţi fost de partea Rusiei şi împotriva securităţii naţionale a statului american.

Deşi tânăr, la 40 de ani, şi pe precisul senator republican, Tom Cotton, îl apucă dracii. Vorbeşte clar, răspicat, parcă ar vrea să muşte din ei. Începe prin a le spune giganţilor tech, până la urmă, totuşi- nişte fiinţe, un banc de pe vremea Războiului Rece. Îi sfârtecă cu privirea: Dumneavoastră, dacă aţi fi trăit pe vremea Războiului, nu aţi fi făcut diferenţa între CIA şi KGB! Linişte iar. Păi, vă spun de ce, continuă Cotton. KGB ar fi împins o bătrână în faţa unui autobuz iar CIA ar fi împins bătrâna din faţaautobuzului. Iar dumneavoastră nu aţi fi făcut diferenţa dintre CIA şi KGB pentru simplul motiv că spuneţi aici că şi CIA şi KGB se ocupă cu împinsul bătrânelor şi cu autobuzele. O cărămidă parcă pică în capul titanilor tech.

Mai vine un senator la cuvânt. Julian Assange şi Wikileaks sunt non state hostile information servicepentru America. Pricepeţi? Dumneavoastră nu vă ocupaţi de ăştia, şi vă ocupaţi de dat jos imagini postate de congresmeni americani? Voi nu înţelegeţi semnificaţia interesului naţional.

Apare şi senatorul Angus King. Veteran al Congresului, respectat. Angus King vine cu citate. Al doilea l-a scos din manualul de cercetare al NATO, editat la finalul lui 2016. Se numeşte Manualul Războiului Informaţional rusesc. King tot încearcă să explice, citând fidel dintr-un veteran ofiţer al GRU, Vladimir Kvachkov, şi din literatura militară rusă de specialitate: “A apărut un nou tip de război. Războiul armat și-a abandonat locul decisiv în realizarea obiectivelor militare și politice pentru un alt tip de război – războiul informațional”. Vă rugăm, nu lăsaţi statele ostile să ne distrugă viitorul ţării. Legaliştii Facebook şi Twitter erau depăşiţi de situaţie.

Rând pe rând congresmenii defilează cu planşe uriaşe ce conţin mesaje de pe Facebook şi Twitter. Fakeuri oribile, manipulatorii, dezinformări crase, grosolane ce au provocat demonstraţii de stradă, numai conturi false, fotografii horror, mesaje subliminale care au incitat la ură, violenţe, gesturi extreme. Spectacol.  Descătuşare. Giganţii tech  le privesc, ce să mai facă?! Încearcă să improvizeze dar n-au ce. Acesta era conţinutul platformelor lor. Aşa arată Russian Toolbook, domnilor! Sunt noile metode. Propaganda, fake news, trolls şi bots. Hacking şi leaking. Am devenit, ca ţară, raiul afacerilor lor acoperite, operaţiunilor de cyber, ţinta atacurilor cover cyber legate de structurile de informaţii ruse, legate şi ele de apropiaţii lui Putin. Dacă aţi fi un om ca Putin, domnilor, democraţia ar fi cel mai mare coşmar al dumneavostră. Sunteţi companii americane şi tocmai voi aţi devenit pericole la securitatea naţională a Americii pentru că nu puteţi gestiona nimic!

Vă uitaţi aici, la planşa asta, la postarea aceasta? Vedeţi ce scrie? Votaţi online! Ştiţi câţi oameni au votat online prin acest mesaj, redistribuind mesajul şi crezând că votează în realitate? Nimeni nu ştie, se dă din umeri. Iar. Ne spuneţi că habar n-aveţi câţi oameni au crezut în asta? Mesajele acestea sunt cancerul democraţiei noastre. Sunt sute de mii de followerşi şi redistribuiri. Vă uitaţi şi la această planşă? Preşedintele SUA în exerciţiu a redistribuit un mesaj de pe un cont fals, cont legat de Rusia! Preşedintele SUA!

Ia spuneţi, cât au cheltuit ruşii pe reclamele acestea? 1979 de dolari în Winsconsin, 823 de dolari în Michigan, 300 de dolari în Pennsylvania? În campania prezidenţială la Preşedinţieruşii au cheltuit maximum 100.000 de dolari, în ruble, spune Stretch de la Facebook. 46.000 de dolari înainte de campanie. Şi cât v-au plătit vouă Clinton şi Trump la un loc pentru promovare politică? 81 de milioane de dolari înainte de alegeri, răspunde Stretch.

Adică ruşii v-au plătit 0,05% din cât v-au plătit ai noştri? Păi de la noi aţi încasat- v-aţi umplut buzunarele şi pe ruşi i-aţi ajutat. Senatorii disperaţi o luaseră pe toate părţile cu giganţii tech. Acum comparau profiturile. Deschideau timid măruntaiele celei mai puternice lumi şi se îngrozeau.

120.000 de mesaje de pe conturi ruse au ajuns la 16 milioane de americani. Asta numai pe Instagram. Sunt peste 30 de milioane de conturi false pe Twitter. Aveţi 320 de milioane de conturi active lunar.

Nu, noi am indetificat doar 2752 de conturi folosite de Rusia pe Twitter şi 37.000 de conturi care au legături cu Rusia ce au generat conţinut electoral, spune aproape mecanic, Edgett de la Twitter. Într-adevăr, erau pe temele care divizează societatea: imigraţie, rasă, controlul armelor, LGBT. Ştim că platformele noastre sunt abuzate, dar să ştiţi că doar 1% din conturile noastre au fost legate de Rusia şi doar o treime din 1% au fost campanii de propagandă generate din Rusia, de conţinut şi dezinformare, adică interferenţă sponsorizată, susţinută de stat. Mai puţin de 5% din conturile noastre de Twitter sunt false. Cu cât încercau giganţii să diminueze problema şi să mişcoreze cifrele pe care se observa că erau nesiguri, cu atât Congresul SUA se urca pe tavan.

Google, ia zi! Păi, noi am găsit două conturi în relaţie cu entităţi de stat din Rusia în conexiune cu prezidenţialele. Pe cele două conturi s-au plătit 4700 de dolari. Pe YouTube am identificat 18 canale– 1100 de videouri care au fost urcate în conexiune cu Rusia şi conţinut politic. Linkurile acestor videouri erau puse pe reţelele de socializare. Doar 3% din ele au avut mai mult de 5000 de vizualizări şi au fost doar 43 de ore. Dar vrem să vă spunem că oamenii se uită la 1 miliard de ore de conţinut YouTube pe zi. 400 de ore sunt urcate pe YouTube în fiecare minut.

Facebook? Păi, noi am găsit doar 470 de conturi în relaţie cu entităţi din Rusia. Congresul nu mai poate. Un alt senator explodează. Deci spuneţi-ne câţi angajaţi aveţi şi ce pătrundere!

Twitter are 320 de milioane de utilizatori şi peste 3500 de angajaţi, răspunde legalistul Edgett. Era ca la şcoală.

Facebook? Domnul Stretch. Stretch nu mai putea. Avem 2 miliarde de utilizatori lunar numai pe Facebook, 250 de milioane pe Instagram, 250 de milioane pe WhatsApp, 100 de milioane de grupuri mari şi 2 miliarde de mesaje trimise lunar. Şi promit că până la final de an vom avea 20.000 de angajaţi.

Google, cât aveţi? Păi, noi avem peste 50.000 de angajaţi.

Măi, băieţi!- către Facebook şi Twitter. Voi vreţi să îmi spuneţi mie că puteţi verifica conţinutul a 5 milioane de reclame pe lună, cât se distribuie pe Facebook, cu 20.000 de angajaţi pe care nici nu-i aveţi? Linişte. Probabil lui Stretch îi venea să fugă de pe scaun. Câte reclame distribuite sunt legate prin proxy de Coreea de Nord? Zbang. Mai pică o cărămidă. Nu s-au gândit niciodată la Coreea de Nord.

Noi am îndepărtat conturile, să ştiţi. Campania de dezinformare a ruşilor a început înainte de alegeri, aşa este. Da, dar voi aţi creat aceste platforme şi nu v-a interesat ce e acolo. N-aveţi factcheckers! Monetizaţi informaţia. O vindeţi publicitarilor şi companiilor de date şi psy ops. În presă, pe televiziuni, se scrie cine plăteşte o reclamă. La voi, nu!

Senatorul Al Franken, democrat, îşi pune mâinile pufoase în cap. Începe calm. Ruşii fac cyber espionage, domnilor. Când spuneţi că procesaţi miliarde de date, cum de nu aţi văzut că unele reclame electorale au venit din Rusia şi au fost plătite în ruble? Senatorul începe să gesticuleze, aproape că ţipă, e disperat. Reclamele electorale americane şi ruble? Cum de nu aţi putut conecta aceste două simple date? Aveţi cel mai sofisticat instrument inventat de omenire şi nu aţi putut conexa două date? Reclame politice- ruble? Titanii tech se preling pe scaune. Promiteţi-mi că nu mai permiteţi reclame plătite în ruble şi won nord coreean! Won!!! Îi răspunde Twitterul, spunând că e mai complicat cu moneda, că poate fi şi alta. Senatorul Franken explodează. Spuneţi de won şi rublă! Că nu mai permiteţi! Spuneţi…Şi spun: Da, da, nu mai permitem.

După o pauză de cuvânt, senatorul se întoarce. Deci o luăm de la capăt. Rubla şi wonul. Promiteţi? Promitem, dar… nu ştim dacă e un semnal bun, spune Twitterul. Congresmanul priveşte pe sub ochelari. Se abţine să nu explodeze iar. Adică voi ştiţi că entităţile străine nu pot folosi legal bani în campaniile noastre, da? Legal! Acum staţi şi vă gândiţi dacă e un semnal bun sau nu să faceţi ceva ilegal? Nu mai aveau replică, nici suflu. Facebook, Twitter şi Google promit sub jurământ– gata, fără rublă şi won nord coreean– deşi se vede pe feţele lor că erau năuci. Nu ştiu nici cum să facă, nici dacă se poate verifica, cum se poate verifica şi în general sunt depăşiţi total de maşinăriile lor.

Ore-n şir, discursul uriaşilor tech a fost că ei sunt îngrijoraţi, că ei colaborează cât pot cu autorităţile, că nu pot face prevenţie, că nu li se pot aplica legile presei pentru că ei sunt platforme ale oamenilor, deşi sunt cei mai mari distribuitori de informaţie, că ei construiesc comunităţi, că sunt platforme de idei, că nu vor legislaţie, că fundamentul e libertatea cuvântului, a expresiei sub orice formă şi a autenticităţii. Că…flower power. Bullshit, răspundea printre dinţi Congresul. Sunteţi adevărata putere. Cea mai mare a lumii contemporane. Şi aţi luat-o razna. Nu aveţi infrastructuri, nu puteţi gestiona nimic.

Pentru Trey Gowdy, republicanul fost procuror şi avocat care îi bagă în cascadă pe toţi şefii serviciilor de informaţii sub masă, Silicon Valley a fost cumva firimitură de mic dejun. Şi nu prea…

“În toată această după amiază, mai mulţi dintre voi aţi folosit cuvinte ca autenticitate, acurateţe, dezinformare şi falsitate. Dar în acelaşi timp, cel puţin unul dintre voi a spus că nu sunteţi arbitrii adevărului. Şi încerc să înţeleg cum recunoaşteţi dezinformarea fără a fi un arbitru al adevărului. Deci domnule Stretch, încep cu dumneavoastră care aţi spus că nu sunteţi arbitrii ai adevărului. Dacă asta e adevărat, atunci ce este dezinformarea şi cum o recunoaşteţi?”

“Când vorbim de dezinformare, ne gândim la informaţie fără acurateţe promovată cu voită rea intenţie de către un actor străin. Şi asta nu este permis pe platforma noastră”, răspunde Stretch.

“Dacă aceasta este politica dumneavoastră pentru agenţi străini, de ce nu e politica dumneavoastră pe întreaga platformă?”, îl adânceşte Gowdy.

“Asta e politica pe întreaga plaformă”, zice Stretch. Şi persistă în greşeală. Facebook permite autenticitatea.

“Păi şi eu pot fi autentic. Şi scriu că azi e joi. Ce faceţi cu asta, domnule Stretch?”, îl lasă mască Gowdy.

Stretch vede stele verzi, se bâlbâie şi se chinuie de-a dreptul.”Noi credem că aveţi permisiunea să spuneţi asta!”

“Dumneavoastră credeţi că Constituţia SUA protejează declaraţiile intenţionat false?”, se enervează Gowdy.

Pauză de blocaj mintal…”Noi încercăm să furnizăm o platformă pentru autenticitate…”, răspunde domnul Facebook.

“Ştiu că sunteţi avocaţi, sunteţi toţi avocaţi. Este permis constituţional să rostogoleşti o afirmaţie intenţionat falsă?, îl mitraliază Gowdy. “Aşadar, autenticitatea vorbitorului este foarte importantă pentru dumneavoastră dar acurateţea conţinutului mai puţin”. “Da, domnule”, zice Facebook.

“Chiar vreau să ştiu şi eu cine sunt factcheckerşii ăştia neutri ai dumneavoastră. Vreau să-i cunosc. Înţeleg că nu vreţi să fiţi arbitrul opiniilor, nici eu nu vreau să fiţi. Dar ce facem cu problema, domnule Stretch: că azi nu e joi! Şi dacă spun că e, jur că nu înţeleg cu ce se aleg cetăţenii după o informaţie demonstrabil a fi falsă şi eu o spun cu intenţia de a înşela, de a mistifica. Jur că nu înţeleg!”

Până şi Gowdy era depăşit. Un alt blind spot al Facebook. Oare al câtelea?! O altă cărămidă în cap.

Obama l-a chemat pe domnul Zuckerberg la Casa Albă cu câteva zile înainte de alegeri şi v-a spus că sunteţi o problemă de securitate naţională, un alt senator îi reproşează asta lui Stretch. Stretch ştie. “Nu, preşedintele Obama a discutat cu domnul Zuckerberg doar problema fake newsului”, parează Stretch. Da, adică de voi, că voi sunteţi cei mai mari distribuitori de fake news!

Senatorul John Kennedy dărâmat şi rămas în tranşee singur la prezidiu le spune, calm, într-un moment de sinceritate cu toată problema lumii  aşezată în continuare adânc în moalele capului său: “Puterea dumneavoastră mă sperie, domnilor! Puterea dumneavoastră ne lasă fără respiraţie aici, domnilor!”. Îşi cere din nou profilul, analiza vieţii lui. Stretch îi spune că e de fapt publică, o poate face oricine. Şi da, în aer se simte că poate fi vândută oricui ca să-l influenţeze în decizii pe senator. Oricine îl poate scana.

Cu un ultim resort, Kennedy îi spune lui Stretch că o companie poate, de exemplu, vrea să vândă lichior sau băutură. Poate Facebook indentifica oamenii dependenţi de alcool? Stretch evită. Am aici, domnule Stretch un raport australian de mai multe pagini care arată că în mai 2017, Facebook putea microtargheta 6,4 milioane de tineri cu vulnerabilităţiele lor, specifice vârstei. Puteţi şti cine sunt acei tineri, cunoaşteţi profilurile lor, inclusiv localizarea, zonele geografice. Stretch recunoaşte că a fost o scurgere de informaţii de la Facebook. Asta aveau, asta există, asta pot. Aveţi posibilitatea, domnule Stretch să-mi daţi o listă cu tineri care au probleme cu greutatea? Şi Stretch e dărămat. Aveau posibilitatea. Senatorul spune atât: nu spun că vindeţi toate aceste date publicitarilor, doar sunteţi o platformă care construieşte comunităţi, nu-i aşa domnule Stretch?!

În final, Congresul audiază doi specialişti. Unul pe terorism, altul pe fake news. Concluziile sunt clare. Statele ostile abuzează de aceste plaforme pentru că platformele sunt ele însele vulnerabile, pentru că nu există reglementare iar pe giganţi îi interesează doar profitul şi puterea. De aceea ruşii duc totul pe reţelele sociale şi în general pe cyber. Dacă nu ne oprim acum, problema se dezvoltă exponenţial. Pot crea prin duplicare, multiplicare, dezinformare, lumi false. Pot genera schimbări de comportament ale oamenilor, ale societăţilor, naţiunilor, pot devia, acţionează în plan politic, social, financiar, speculează fricile fiinţelor şi le exploatează. Ruşii identifică teme şi apasă bine pe pedale. Le apasă peste tot. Şi vor urma şi alte naţiuni ostile care vor face la fel. Şi corporaţii. Şi tot aşa.

Când s-a ridicat de pe scaun, peste Strech parcă trecuse trenul. Cam de mai multe ori. Şifonat, transpirat, ciufulit, groggy. Informaţiile privind dezastrul deja rulau în viteză chiar pe platformele lor. În zilele următoare, presa americană tradiţională îşi face curaj. Începe să-i tragă semnale de alarmă lui Zuckerberg.

NPR, reţeaua de radio americană, cu 900 de staţii şi audienţă de 15 milioane de persoane, îl desfiinţează. “În iulie 2016, moartea unui poliţist afro-american a fost transmisă live pe Facebook. Imediat, americanii şi-au declarat război de rasă în comunitate şi s-au atacat reciproc. În întreaga lume, în India, vara trecută, o caricatură a Profetului Mahomed, postată pe Facebook, a declanşat proteste violente în care un om a murit. Indiferent în ce colţ al lumii Facebook operează, a devenit clar că oamenii folosesc platforma în moduri în care Mark Zuckerberg nu le-a gândit niciodată. A început compania acum 13 ani, ca un tânăr absolvent de Harvard pentru a strânge studenţii laolaltă. De atunci, s-a extins exponenţial sub suprema viziune a sa tech-utopică de a conecta lumea. Dar din ce în ce mai mult, platforma este folosită de elemente puternice ca să facă exact opusul: să divizeze societăţi. Facebook a ajuns la 2 miliarde de utilizatori lunar şi un profit din publicitate de 27 de miliarde de dolari pe an. Organizaţiile media depind de Facebook pentru trafic şi distribuţie, vânzare, trebuie să plătim pentru parteneriate. Spuneţi-i ambiţie sau naivitate. Această mantră- ne mişcăm rapid, spargem lumile- este abordarea mereu câştigătoare a dezvoltării softwareului în Silicon Valley.

Este un caz clasic în care se pune produsul înaintea scopului său. Facebook niciodată n-a anticipat asta. Pentru un grup de tineri ingineri specialişti în date şi algoritmi, Facebook a ajuns versiunea modernă a lui Frankenstein: au creat un monstru ale cărui puteri abia încep să le înţeleagă. Acum compania se luptă să-şi dea seama cum să monitorizeze şi să cuantifice răul. În interiorul companiei, oamenii ştiu că Facebook nu funcţionează aşa cum trebuie. În rândul politicienilor, există presiune să se rezolve. Este şi o schimbare notabilă în Silicon Valley. Co-fondatorul Facebook, Evan Williams a declarat recent că Facebook este plin de porcării, platformele – implicit Twitter- sunt pline cu promovări de informaţii false, generând o atenţie deosebită la orice cost. Acesta este cel mai defect de lucru în economia informaţiei în care trăim. În interorul companiei Facebook este un conflict adânc. Pe mai multe planuri. Angajaţii se simt foarte prost şi recunosc faptul că Facebook a devenit spaţiul operaţiunilor ruse, discursului violent şi extremiştilor. Inginerii şi managerii de produse se străduiesc să repare, lucrează ore suplimentare, citesc cărţi de istoria propagandei ruse şi tehnici de intelligence- doar ca să încerce să înţeleagă cum trecutul se replică în prezent prin noua lor tehnologie. În acelaşi timp, sunt indignaţi. Cred că au creat o tehnologie frumoasă, fără probleme, care face mai mult bine decât rău şi că ei nu sunt responsabili pentru natura umană. Ce este clar este că Facebook abia acum încearcă să înţeleagă capacitatea platformei de a provoca rău. Ce este neclar este dacă poate opri răul”.

“America, we have a problem”, o citează Fox News pe Jackie Speier din Congresul american. “Avem cele mai strălucite minţi ale comunităţii de tehnologie iar Rusia a reuşit să transforme platformele noastre în arme împotriva noastră, ca să ne despartă, să ne învingă, să ne discrediteze democraţia, ce avem mai de preţ”. Iată reclamele văzute de cel puţin 10 milioane de americani, pe Facebook, sunt asociate cu Russia Troll farm a IRA – hardcoreul operaţiunilor de stat ruse.

Mesaj despre LGBT, ţintă tineri de peste 14 ani, 4798 de utilizatori, 3136 ruble. Adică 54,73 dolari.

Mesaj Stop Trump, Stop Racism, Join the protest, ţintă tineri de peste 18 ani, 188 de utilizatori, 113 ruble. Adică 1,94 dolari.

Mesaj prostituţie-împotriva lui Clinton– ţintă tineri de peste 18 ani, 15.453 utilizatori, 1126 ruble. Adică 19,30 dolari.

Alt mesaj împotriva lui Clinton– ţintă tineri de peste 18 ani, 1938 utilizatori, 500 de ruble. Adică 8,57 dolari.

Mesaj Gun rights– ţintă doar tinerii peste 18 ani din Texas, 16,168 utilizatori, 3200 de ruble. Adică 54,84dolari.

Mesaj Satan- Army of Jesus, Hillary is Satan. Press Like dacă vrei să-l ajuţi pe Jesus să câştige- ţintă tineri peste 18 ani, 71 utilizatori, 64 de ruble. Adică 1,10 dolari.

United Muslim of America, American Made – 108 mii de utilizatori, public ţintit, numai mizerii, toate conturile venind din state sponsored Rusia i-au costat pe oamenii lui Putin un mărunţiş de chioşc.

Associated Press merge mai departe. Prezintă documente. Hackerii ruşi operează demult, au ambiţii pe tot globul. Au targhetat mailurile oficialilor ucrainieni, opoziţiei ruse, contractorilor apărării americani, mii de persoane. De la reprezentantul Papei la Kiev până la trupa de punk Pussy Riot din Moscova. Au încercat să pătrundă în 4700 de conturi de email în 116 ţări. Este o listă de oameni pe care Rusia vrea să îi spioneze, să îi discrediteze sau să-i reducă la tăcere. Ţintele sunt din SUA, Ucraina, Rusia, Georgia, Siria, Turcia, UK, Kazahstan, Armenia, Italia, Moldova, Afganistan, Coreea de Sud, Israel, Suedia, Iraq, Kyrghystan, India, Pakistan, Belgia.

Fancy Bear a încercat să spargă mailul lui Kerry, Breedlove, Boeing, Lockheed Martin, Raytheon. Constatările AP vin dintr-o bază de date ce conţine 19.000 de linkuri rău intenţionate, menite să spargă mailuri şi colectate de o firmă privată. Acum 4 ani, cel puţin 195 de adrese de mail şi web aparţinând imperiului lui Trump au fost hăcuite. Adresele erau ale firmelor, familiei sau afacerilor din imperiul Trump. După aceea, utilizatorii erau redirecţionaţi pe servere din St. Petersburg, Rusia, spune tot AP.

Bloomberg citează un angajat Twitter care susţine că de la începutul lui 2015 a fost descoperită o cantitate uriaşă de conturi cu adrese IP în Rusia şi Ucraina. S-a dus să le spună şefilor, dar conturile chiar şi inactive la acea dată nu au fost şterse. Şefii Twitter erau mai mult preocupaţi să crească numărul de conturi pe Twitter, decât să fie îngrijoraţi de conturi false sau legate de Rusia. În fapt, conturile Twitter în legătură directă cu Rusia sunt de 10 ori mai mult. Nu sunt 3000, sunt 36.000. Şi au generat 1,4 milioane de retweeturi automate referitoare la alegerile din SUA. Twitter a spus în Congres că la ei conturile false sunt de 5%. Ei bine, realitatea este sunt 15%.

The Hill şi New York Times îl pun şi ele pe Mark Zuckerberg „in the blind spot”. Cifrele reale nu sunt cele prezentate de giganţii tech în Congres. “Facebook are 200 de milioane de conturi false, problema conturilor fake este uriaşă”. Toate mesajele Rusiei au incitat la violenţă: „be immediately shot„, “an eye for an eye, killing without consequences”, „kill them all„, “BANG, problem solved”, “the state department needs to be burned to the ground and the rubble reduced to ashes„. Vor să genereze violenţă şi conflict, spune Mark R.Jacobson, profesor la Universitatea Georgetown, expert în operaţii ruse de influenţă.

Staţi liniştiţi, nici noi nu i-am crezut pe giganţii tech, cifrele sunt mult mai mari, spune un senator american ziariştilor după o conferinţă de presă. Congresul trecuse oricum la acţiune cu Silicon Valley. Timid, dar trecuse. A depus prima lege – Honest Ads Act – de promovare corectă/transparentă a reclamelor, prima încercare majoră a administraţiei americane de a gestiona plaformele online din SUA cu audienţă mai mare de 50 de milioane de utilizatori anual. „Nu putem combate minciuna şi fakeul decât prin mai multă transparenţă”.

Legea depusă în Camera Reprezentanţilor şi Senat îşi propune să “întărească integritatea democraţiei americane şi securităţii naţionale, prin îmbunătăţirea cerinţelor de transparenţă pentru publicitatea politică online”. Pentru că acesta este “standardul Curţii Supreme iar electoratul american are dreptul de a fi informat deplin”.

Documentul susţine negru pe alb că preşedintele rus, Vladimir Putin a ordonat în 2016 o campanie de influenţare a alegerilor din SUA, prin diverse operaţiuni cibernetice şi prezintă datele unei cercetări a Institutului Oxford. “Un eşantion de 1,3 milioane de tweeturi arată că trei state decisive în alegeri au fost influenţate de acest tip de propagandă. 40% din tweeturi au mers în Pennsylvania, 35% la votanţii din Michigan, 30% în Wisconsin, 42% în Missouri, 41% în Florida, 40% în Carolina de Nord, 38% în Colorado şi 35% în Ohio.”

“Între iunie 2015 şi mai 2017, entităţile ruseşti au cumpărat de 100.000 de dolari reclame prin 3000 de anunţuri legate de conturi false ale IRA- organizaţia Kremlinului. Ţinta: amplificarea diviziunilor sociale şi politice ”. Potrivit studiului Borrel Associates, în 2016, 1,4 miliarde de dolari au fost cheltuiţi pe publicitatea online, cvadruplu faţă de 2012. Amploarea acestor platforme de Internet în SUA a devenit mai mare decât a oricărui difuzor, prin satelit sau furnizor prin cablu. Cea mai mare platformă are peste 210 milioane de utilizatori americani. 160 de milioane dintre ei intră în fiecare zi.

În schimb, cel mai mare furnizor de televiziune prin cablu din SUA are 22,43 de milioane de abonaţi, iar cel mai mare furnizor de televiziune prin satelit are 21 de milioane de abonaţi. Cea mai vizionată emisiune de televiziune din istoria SUA a avut 118 milioane de telespectatori.

 Natura serviciului public de televiziune, radio şi satelit asigură un nivel de publicitate pentru orice tip de publicitate politică. Aceste comunicări sunt accesibile presei, verificărilor de date şi adversarilor politici. Prin contrast, platformele social media pot ţinti porţiuni de electorat prin reclame directe, efemere, adesea bazate pe informaţii personale pe care platformele le au despre persoane, distribuind publicitate politică contradictorie, inflamatoare rasial sau social sau falsă. Două companii deţin 8 din cele 10 cele mai populare aplicaţii smartphone din iunie 2017, inclusiv cele mai populare servicii de social media şi email- carefurnizează ele însele informaţii şi ştiri utilizatorilor fără a necesita proactivitate din partea utilizatorilor. Aceleaşi două companii deţin 99% din creşterea totală de venit din publicitatea digitală în 2017 şi 77% din cheltuielile brute. 79% dintre americanii ce sunt online– adică 68% din toată populaţia SUA- utilizează cea mai mare reţea social media, în timp ce doar 66% din aceşti utilizatori îşi iau ştirile de pe siteuri.

În procesul de elaborare a normelor din 2006, Comisia Electorală Federală a SUA a constatat că  doar 18% din toţi americanii au citat atunci internetul drept sursa lor principală de ştiri despre alegerile prezidenţiale din 2004. Prin contrast, Centrul de Cercetare Pew a constatat că acum 65% dintre americani au identificat o sursă legată de internet ca principalul lor mijloc de informare pentru alegerile din 2016”.

Honest Ads Act, un pas mic pentru Congres, un salt uriaş şi în premieră împotriva maşinăriilor Silicon Valley scăpate din mână, are susţinerea bipartizană a establismentului american. În afară de giganţii tech, nimeni nu-l prea contestă.

La câteva zile, un comitet al Parlamentului Britanic le-a cerut lui Mark Zuckerberg şi Facebook toate probele, listele şi conturile folosite de ruşi la Brexit- Referendumul din 2016 şi alegerile UK din 2017.

“Do something about it — or we will! The US is going to be the first of the countries to bring it to your attention and other countries are going to follow. I’m sure”.

Distribuie Distribuie Comentarii