Te CUTREMURI când afli ACESTE ADEVĂRURI!
Continuam seria de articole incomode despre Siguranta noastra Nationala. Toate laolalta produc una dintre cele mai mizerabile manipulari plecate – din pacate – direct din cadrul MApN acolo unde exista astazi o atitudine profund anti-nationala. Si am proprietatea termenilor folositi!
Sa le luam pe rand…
Ni se spune de catre MApN, (pe diverse cai) da catre diversi ziaristi si “formatori de opinie” ca Armata nu are a face si nici nu trebuie sa aiba, cu industria nationala de aparare in particular si cu economia nationala in general, ca Armata nu este nimic altceva decat un simplu client al economiei romanesti in general si al industriei de aparare in particular.
Facem aici precizarea ca aceasta atitudine este UNICA in cadrul NATO (va provoc sa mai gasiti o tara membra care importa “la cheie” tehnica de lupta fara sa se sinchiseasca de offset, transfer tehnologic sau numarul de slujbe generate) si de fapt UNICA in lume, acolo unde absolut toata lumea trage spre propria sa industrie si acolo unde orice achizitie militara este privita – asa cum este de fapt – ca o investitie majora a statului respectiv in industria sa nationala, acolo unde orice achizitie de tehnica de lupta din import este categorisita in functie si de cate slujbe va genera pentru tara respectiva si unde transferul de tehnologie este piatra de hotar in desemnarea castigatorului extern…
Ni se mai explica ca MApN-ul are doar un rol de cumparator, cand este interesat, al produselor realizate in Romania, dar ca Armata trebuie sa cumpere produse militare fara sa tina cont de producator si doar de calitatea acestora.
Aici trebuie sa fac o pauza, sa respir adanc si sa ma controlez serios, sa nu incep sa injur ca un birjar sleahta de generali care astazi cica conduc Armata Romana.
Pentru ca totul este o manipulare ordinara, (adica nici macar o manipulare eleganta) o minciuna mizerabila si aduce o mare atingere tocmai sigurantei nationale pe care Armata este chemata s-o apere.
Armatei nu-i poate fi indiferenta starea economiei nationale ci din contra, din motive de siguranta, constituie o grija prioritara pentru conducerea ministerului pentru ca aceasta economie ii plateste Armatei soldele (macar onorabile), pensiile si dotarea (macar decenta) si tot aceasta economie suporta bugetul MApN. Astfel ca orice conducere militara serioasa face tot ce poate ca programele de dotare sa NU fie o povara prea mare pentru economia nationala, ba daca poate incearca sa ajute economia prin comenzi interne, offset, astfel incat banii pe care o tara intreaga ii pompeaza in structura militara sa revina intr-un procent cat mai mare tot in cadrul acelei economii.
Dar minciuna si manipularea merg si mai departe atunci cand inalti oficiali militari romani sustin ca nu-i treaba lor cine produce armamentul, ei vor cumpara ce gasesc mai bun, pe banii nostri evident.
Si aici revenim la vesnica problema a industriei nationale de aparare, industrie privita cu ura de catre MApN.
Programul national TBT 8×8, ca si in alte cazuri, dovedeste ca armata nu este deloc interesata de dezvoltarea unui transportor blindat in tara ci este gata sa cumpere din import, pe motiv ca nu-i problema ei sa fabrice un TAB. Aratati-mi voi mie o tara NATO care si-a cumparat transportoare blindate la licitatie daca avea in tara macar un producator…
MApNul sustine ca industria nationala sa dezvolte si sa fabrice diverse sortimente de armament pe care mai apoi sa le ofere Armatei, iar daca Armata le considera folositoare si performante poate le va cumpara. Minciuna are insa picioare scurte, pentru cine stie unde sa se uite. OK, daca MApN-ul considera ca ce se (poate) produce in Romania este atat de jalnic inca nu merita nici macar evaluat, ce are atunci cu produsele militare proprii dezvoltate chiar in cadrul MApN, de catre ACTTM?! Pe acestea de ce nu le introduce in productie?!
Ori aici intervine minciuna si manipularea, pentru ca nicaieri in lume lucrurile nu functioneaza asa, ci dimpotriva exista un trio care se ocupa de proiectarea si fabricarea armamentului.
Pasul 1. Armata tarii in cauza ajunge la concluzia ca are nevoie de un anumit tip de arma: TAB, tanc, avion, racheta AA, nava de lupta, pusca de asalt, etc, etc. Nevoia pentru un anumit tip de armament (cu anumite carateristici foarte clare tehnico-tactice) rezulta din tactica si strategia respectivei armate.
Doar armata stie cum va folosi un TAB si in functie de tactica prezumtiva se hotareste daca acesta va fi pe roti sau pe senile, 8×8 sau 6×6, daca va fi amfibiu, ce grad de protectie va avea, viteza, capacitate de incarcare, senzori si armament. Este logic sa fie asa, pentru ca proiectarea si fabricarea sistemelor de arme nu este sinonima cu cea din industria auto, acolo unde se fac sondaje printre clienti, unde exista deja o piata foarte mare, etc.
La arme lucrurile se proiecteaza si se realizeza strict in functie de modul cum armata respectiva are de gand sa le foloseasca. Cu alte cuvine armele se produc la comanda.
Pasul 2. Armata se duce la guvern sa justifice cererea si sa obtina finantarea necesara. Atentie!!! Armata cere finantarea nu o amarata de companie!!!
Pasul 3. Guvernul cheama la discutii producatorii interni care au capacitatea tehnologica sa dezvolte noul produs, face o competitie interna (daca sunt mai multi doritori) si plaseaza comanda (R&D in primul rand, fabricarea mai apoi). Daca trebuie ca acel sortiment de tehnica de lupta sa fie importata, guvernul are grija ca respectivul import sa fie cat mai benefic pentru economia nationala, sa ajute ca dezvoltarea acesteia, sa aduca offset, transfer tehnologic, sa genereze investiti si slujbe, iar armata are si ea exact aceleasi preocupari: sa aiba o tehnica de lupta produsa in tara, sub controlul ei, sa aiba in tara intretinerea, mentenanta, iar banii pe care-i cere de la buget sa aduca plus-valoare economiei.
Pasul 4. Respectivul sistem militar este proiectat si fabricat impreuna de catre compania insarcinata cu asta si specialistii armatei respective. Niciodata o companie nu se apuca de capul ei sa fabrice arme ca mai apoi sa intrebe armata daca nu cumva are nevoie de un TAB cu cinci roti, roz si cu o prastie mare pe el. Intotdeauna armata emite o cerere foarte clara si specifica, ea ofera caracteristicile tehnice stricte, ea spune foarte clar ce doreste. Ca de unde sa stie Moreniul cum are de gand sa-si foloseasca MApN-ul TAB-urile, cu ce grad de protectie le vrea, etc, etc…
Asadar un trio: armata – care vine cu cererea, guvernul – care finanteaza si industria locala – care executa ce vrea armata pe banii guvernului!
Asa se intampla peste tot in lume si sunt extrem de rare cazurile cand o companie producatoare de armament se apuca de capul ei si pe banii ei sa dezvolte si sa produca un sistem de armament pe care armata tarii ei nu l-a comandat. Sunt astfel de cazuri, dar procentual sunt sub 2-3% si au in general legatura cu o cerere expresa la export, adica o alta armata si un alt guvern contacteaza respectiva societate pentru producerea unui sistem de armament.
Revenind la noi, MApN-ul minte cu o nerusinare vecina cu inalta tradare cand spune ca nu-i interesat de industria nationala de aparare si cere sa-i fie servite pe o tipsie de argint diferite sisteme de arme din care Armata sa aleaga ceva daca-i place. Nota bene, pana acum n-a ales nimic…
Nicaieri in lume nu se intampla asa ceva, este cu totul impotriva firii, companiile de armament nici nu ar avea resurse proprii pentru cercetare-dezvoltare si pregatirea productiei de serie, asadar MApN-ul minte si saboteaza cu buna stiinta propria industrie de aparare. Sau noi calomniem MApN-ul si atunci asteptam cu rabdare sa ne spuie onor ministerul unde a mai vazut el schema asta de dotare, sa ne dumirim si noi, sa vedem clar ca noi suntem aia prosti si ei (MApN-istii) aia capul pe umeri.
Mai minte MApN-ul, nu oficial ci “pe surse”, cand spune ca industria nationala ii ofera produse la preturi foarte mari, cand de fapt MApN-ul este foarte zagarcit, se negociaza inclusiv procentul de profit pe fiecare produs in parte si se joaca doar cu preturi fixe. Adica armata ofera acelasi pret pentru un anumit bun sau serviciu indiferent daca intre timp valoarea componentelor creste. In industria nationala o rata de profit de 8% e prilej de mare sarbatoare…
De asemenea generalii si coloneii nostri (in marele lor numar) “uita” sa ne explice cum ar putea Romania sa mearga la razboi daca tehnica de lupta din dotarea MApN este importata din exterior, iar noi nu mai putem fabrica pe intern nici macar pulberi sau vehicule 4×4?! Cum va arata Armata Romana dupa 30 de zile de conflict, de unde se va aproviziona cu piese, cine-i va repara tehnica, cine-i va inlocui munitia, etc, etc… Atelierele proprii ale MApN?!
Cred ca intelegeti cu totii sarlatania logicii Armatei. Cum sa se apuce un producator de armament – din orice tara – sa fabrice un TAB, tanc, nava de lupta, etc, fara o comanda clara si precisa (dpdv tehnic) din partea armatei? De unde sa stie producatorul ce caracteristici tehnice vor militarii, pe ce anume sa puna accentul, ce accesorii si caracteristici sa aiba senzori, armele, motorul, etc? De unde sa aiba banii necesari dezvoltarii produsului, cum sa se apuce la o asa mare investitie daca nu are un contract semnat?!
Un TAB nu poate fi ideal orice am face, el va fi de fapt o suma de compromisuri, suma pe care doar utilizatorul final o poate balansa corect, ca doar militarii stiu ce vor sa faca cu el. Sa aiba un nivel de protectie foarte mare? Dar atunci nu va mai fi amfibiu si va iesi greu si foarte scump. Sa aiba turela cu tun de 30mm? De 35mm? Poate de 40mm? Ce rachete AT sa-i puna, ce senzori, ce sistem de comunicatii, ce viteza sa dezvolte pe apa? Dar pe uscat? Trenul de rulare sa fie mai specializat pe drumuri tari sau pe teren desfundat? Cat sa coste, ce bani sunt la dispozitie, cate bucati vor fi comandate, pe ce interval de timp?
Cum ar putea un producator, ca Moreni sau Lockheed Martin, sa raspunda la aceste intrebari fara comanda directa din partea armatei, fara colaborarea militarilor?!
Dar…in Romania s-a petrecut minunea si Moreniul s-a apucat de capul ei sa fabrice un TAB fara nici o implicare sau finantarea din partea MApN si asa a aparut SAUR 2. SAUR 2 nu este deloc un TAB slab ba este chiar peste BTR 80A al rusilor, din care este si inspirat, iar ivanii nu au strambat din nas si au comandat BTR 82 in continuare, dar trecem peste rusi si ne uitam la ce-a realizat Moreniul cu SAUR 2?
Pai dupa ce l-au omologat s-au rugat de MApN aproape doi ani sa-l ia, gratis!..in probe. Pana la urma de mila de sila Armata a testat SAUR 2 timp de 30 de zile in poligonul din Craiova si a spus ca ar fi ok…
Dupa mai bine de un an a aparut un raport tinut secret de MApN in care SAUR 2 este considerat slab pe doua criterii: unul prostesc altul demn de inalta tradare.
Primul ar fi ca are un grad de protectie prea redus, lucru pe care il stiam cu totii fara sa testam masina, dar situatie care se putea foarte usor remedia (TABul testat este doar un prototip!), in cazul unei productii de serie, prin cresterea gradului de protectia din fabricatie: simplu si nu foarte scump, cu atat mai mult cu cat SAUR 2 este un TAB usor deci are o mare rezerva de masa pe care o poate accepta fara modificari deosebite ale vehicului. Pur si simplu se atasau niste kit-uri balistice, tot asa cum au si Patria, Iveco, etc.
A doua…problema este demna de un tribunal militar sub acuzatia de inalta tradare si spune MApN ca TABul nu-i bun ca nu atinge 120km/h. Poate va ganditi ca in lumea TABurilor 8×8 viteza de 120km/h este o chestie banala, disponibila mai tuturor, dar in realitate cvasi-majoritatea transportoarelor blindate 8×8 au o viteza maxima pe asfalt de 100km/h adica exact cat are si SAUR 2, asadar de unde ideea armatei cu 120km/h?! Pai ideea vine din blocarea oricarei posibile achizitii…
Dar sa revenim si pe la “celebrul” deja Pirahna IIIC. Asta a fost cumparat tot pe baza unei minciuni. Atunci Teodor Melescanu, ministru al MApN se caina singur de soldatii romani raniti/morti prin TO si ne-a spus ‘mnealui ca trebuie TAB-uri mai bine protejate. Si pana sa ne dam noi seama ce-i ala TAB bine protejat a si semnat cu Mowag pentru Pirahnii. OK, ne-am spus noi, o sti onor ministeriabilul ce spune si am asteptat sa vedem, dar rezultatul a fost o catastrofa 8×8 elvetiana, cu o mica contributie romaneasca.
Mai intai cam toate s-au dovedit defecte: mitraliera nu putea sa traga cand conductorul avea trapa deschisa, displayuri de slaba calitate, sistemul de conducere al focului – o gluma, etc, cert este ca alea sase TAB-uri trimise in Afganistan n-au fost niciodata folosite. Si am mai aflat atunci ca nivelul de protectie al Pirahna IIIC este egal cu cel al TABului romanesc B 33 Zimbru, tot echivalent cu 6kg/TNT per roata, adica n-am facut nimic…
Si de fapt minciuna a fost una cu doua capete pentru ca deja se stia ca in Afganistan nu transportoarele blindate sunt viitorul ci MRAP-urile, vehicule (numar maxim de 114 bucati, atins in Afganistan la sfarsitul anului 2012) pe care americanii ni le-au pus la dispozitie absolut gratuit.
In lupta impotriva IED-urilor se folosesc MRAP-uri nu transportoare blindate. Un TAB rezistent la mine/IED se poate construi dar n-are sens. Ar fi foarte greu, prea scump si in alta ordine de idei, o armata ca a Romaniei sau a Germaniei nu se pregateste sa se bata doar cu islamistii ci, mult mai important, cu o alta armata. Cei care sustin ca TAB-urile trebuie sa ofere o protectie similara cu MRAP-urile sunt total tembeli, pai tu iti pregatesti sute de transportoare pentru Afganistan sau pentru rusi?!
Plus ca Armata Romana are ca doctrina razboiul defensiv nu ocuparea Moscovei, iar intr-un razboi defensiv tu, ca aparator, pui mine, invadatorul fiind in fata ta, nu prea are cine sa-ti planteze tie IED/mine in spatele frontului…
Asadar o achizitie mincinoasa, un TAB banal (nu prost dar nici cine stie ce), 42 si ceva de milioane de euro aruncati pe garla. Ca sa intelegeti ce ar fi insemnat cele 42 de milioane de de euro sa mai spunem ca Iveco s-ar fi angajat sa ofere Romaniei linia de fabricatie pentru TABul Iveco Super AV contra sumei de 30 de milioane de euro. Asadar cu aproximativ 70% din banii aruncati pe Pirahna am fi putut deveni noi producatori de transportoare, iar Iveco Super AV este net superior TABului elevtian.
Asadar ce spune MApN-ul, despre cum crede el ca ar trebui sa se faca achizitiile din industria nationala de aparare, este doar minciuna si manipulare si multi gura-casca de prin presa au pus botul ori de prosti ori direct interesati.
Asadar acuz MApN-ul nu de prostie ci direct de tradarea intereselor nationale, de distrugerea progresiva si cu buna rea stiinta a capacitatii de lupta a Armatei si de distrugerea industriei nationale de aparare a Romaniei, mana-n mana cu politrucii care ne conduc, dar parca de la militari aveam o cu totul alta asteptare. Aș! Toti o apa si-un pamant, toti din aceiasi plamada de Dinu Paturica si colonelul Sturza, toti niste bicisnici, tradatori si incompetenti!
O lista scurta cu produse dezvoltate deja in tara dar necumparate de MApN:
-lovitura ghidata de mortier calibrul 120mm, lovitura care creste raza de lovire la 15km.
– racheta MLRS, calibrul 122 (APRA 40) cu raza extinsa – 45km ;
– racheta multirol STAR80L – ghidata laser, gata de productie, ieftina si omologata, racheta foarte utila impotriva oricarui vehicul cu exceptia tancurilor, putand fi folosita si impotriva elicopterelor ;
– ATROM ;
– CA-95M/ A-94M (ultima produsa in serie mica de doar 100 de bucati) ;
– Aruncatorul LAPGECA95/99 ;
– Transportorul blindat 6×6 RN-94, ideal ca platforma pentru arme ca mortierul de 120mm, in conditiile in care un 8×8 este prea mare, iar un 4×4 prea mic
– Radarul Start 1M ;
Spre sfarsit o clarificare referitoare la sistemele AA Gepard romanesti.
Am scris de mai multe ori precum ca sistemele SPAAG Gepard romanesti primite gratis din Germania au fost trimise la revitalizare in Germania DUPA ce ajunsesera deja in Romania.
Ei bine am gresit, Gepardul nu a parasit tara dupa sosire si neintelegerea provine din interpretarea gresita a infomatiei. Mai exact, eu am aflat ca Geparzii romanesti “au fost trimisi la revitalizare in Germania”. Am presupus ca au fost “trimisi” dupa ce venisera deja, dar adevarul este ca o parte din vehicule au fost trimise la revitalizare – intr-o uzina germana – direct din depozitul armatei germane, unde erau stocate.
Fac aceasta precizare ca sa fie totul corect…
In alta ordine de idei, nu-mi fac placere aceste articole, sunt dureroase la scris, ca si cum te-ai bate singur, dar cred ca in acest moment ascunderea gunoiului sub pres este cel mai mare pericol si doar aducerea la lumina a acestor practici cu totul neproductive ar putea, intr-un fel, sa miste lucrurile.
Trebuie sa intelegem cu totii ca fara o industrie de aparare autohtona puternica si bine articulata, NICIODATA Armata Romana nu va avea o dotare decenta, nici daca s-ar dori acest lucru. Noi nu suntem vreun emirat bogat in titei, noi nu ne vom permite niciodata sa cumparam arme si munitii “cu livrare la domiciliu”, nu vom putea avea niciodata stocuri suficiente, nu putem prelua modelul saudit…
Ori avem industrie in tara ori nu vom avea Armata, decat cu numele, la parade, cateva batalioane de infanterie usoara trimise prin TO si cam…atat!
Si cum nu avem industrie nu avem nici dotare si nici nu vom avea vreodata! Astfel ca Armata Romana, atata cat mai e, nu are astazi o capacitatea reala de lupta, dotata fiind ca intr-un film ieftin de comedie, comandata fiind de…cine o comanda astazi.
Nadejdea noastra este sa nu ne atace nimeni si sa folosim Armata doar la parada de 1 Decembrie, la fel ca in agricultura unde nadejdea ne este in Dumnezeu sa dea ploaie, daca nu, nu-i bai: importam mancare, arme si ce-o mai fi nevoie…
