Tancuri în Ucraina: „Este iluzoriu să credem că livrările anunțate ar putea schimba situația peste noapte”
De la antrenamentul echipajului, la armament și logistică, Pierre Grumberg, specialist în tehnologii militare, detaliază în cadrul unui articol publicat în Le Monde , toată complexitatea integrării Leoparzilor germani, M1 Abrams americani sau Challengers 2 britanici în armata ucraineană.
Tanc Leopard 2 în Polonia. Foto: EPA-EFE
În mijlocul corului de știri care a permis Kievului să anunțe o că „o coaliție din douăsprezece țări vor trimite tancuri Kievului”, Franța a jucat rolul rudei zgârcite refuzând politicos cedarea tancurilor Leclerc. Este totuși o decizie înțeleaptă. Dacă ucrainenii au nevoie de tancuri, nu au nevoie de mostre. Nu numai că livrarea acestor paisprezece blindate ar fi accentuat deficitul din regimentele franceze, dar impactul lor tactic ar fi fost limitat și, mai ales, ar fi impus constrângeri disproporționate unei armate.
Încă din zorii omenirii, toate războaiele au reamintit valoarea standardizării armamentului – pentru că un soldat care se luptă cu o armă pe care nu o știe nu este mai bun decât o găină care descoperă o foarfecă.
Totuși, dacă Leclerc acum pare exclus din lot, Ucraina va primi patru tipuri diferite de tancuri: americanul M1 Abrams, britanicul Challenger 2, germanul Leopard 1 și Leopard 2 - primul dintre cele două, proiectat la sfârșitul anilor 1950, neavând nimic în comun cu al doilea, dezvoltat douăzeci de ani mai târziu.De altfel, anunţurile Washingtonului şi Londrei au mai multă vocaţie de a cântări politic decât militar: era vorba mai ales de a forţa mâna Berlinului pe baza exemplului. M1 și Challenger 2 sunt greu de integrat din o mulțime de motive. Primul este extrem de consumator de combustibil (aproximativ 400 litri/100 de kilometri off-road, sau o treime mai mult decât un Leopard 2) – o alegere dubioasă pentru o armată limitată în mijloace logistice. Challenger 2 este înarmat cu un tun cu calibrul de 120 de milimetri, incompatibil cu muniția NATO.
Mecanica foarte complexă
Adăugarea acestor mașini la arsenalul ucrainean nu are sens – ne putem întreba chiar dacă își vor părăsi vreodată țările respective. Cât despre Leopard 1, dacă este disponibil la număr și rămâne bine înarmat, este o piesă de muzeu. Ar putea fi de folos din lipsă de ceva mai bun și cu investiții serioase, fără să se ridice totuși la nivelul celorlalți. Bunul simț care ar trebui să prevaleze ar fi limitarea livrărilor la tancul Leopard 2. Relativ sobru, prezintă un excelent raport mobilitate-protecție și tunul său este cel mai bun din lume (este același cu cel al lui M1). Mai mult, a fost proiectat pentru Bundeswehr, o armată de recruți a căror pregătire trebuie scurtată pe cât posibil, iar operațiunile de întreținere facilitate. Aceste calități i-au permis succesul în NATO și aici se află interesul său suprem: armatele occidentale au suficiente motive pentru a justifica efortul pe care îl va cere integrarea acestuia în forțele ucrainene.
Dar aici intervine partea mai dificilă. Pregătirea echipajelor ar dura în mod obișnuit luni de zile pentru orice armată, dar ea ar putea fi complicată de faptul că echipamentul occidental diferă fundamental de cel sovietic-rusesc al ucrainenilor. Mult mai puțin sofisticat decât rivalii săi occidentali, T-72, tancul obișnuit al ucrainenilor, este un blindat compact și (relativ) ușor: aproximativ 45 de tone, în timp ce un Leopard 2 A6 cântărește 62,5 tone. Bineînțeles, echipajele ucrainene vor aprecia confortul tancului german. Dar acest lucru implică o redimensionare a echipamentelor de reparații, întreținere și transport, deoarece un tanc, un mecanism complex și fragil, se deplasează rareori singur, explică Grumberg. Această adaptare generează întârzieri și costuri.
Totul este diferit
Care ar fi problemele? Tancurile nu pot supraviețui pe câmpul de luptă fără a fi însoțite de vehicule de susținere și recuperare special concepute, spune expertul. Cele 31 de M1-uri americane promise Kievului, spre exemplu, trebuie să fie însoțite de opt vehicule M88A2 – aproximativ unul la fiecare patru tancuri. Contingentul german de tancuri nu va supraviețui în luptă fără un număr de vehicule de recuperare Büffel, dar livrarea acestora nu a fost menționată. Bundeswehr are doar 75 de astfel de vehicule, iar celelalte armate NATO au și mai puține, subliniază Grumberg.
Odată adaptată infrastructura, armata ucraineană nu a terminat cu problemele. Sistemele informatice, optica și electronica de ochire, transmisiile, echipamentul de protecție NBC (nuclear, bacteriologic, chimic), totul este diferit de la T-72 la Leopard 2. Chiar și operațiunile de luptă necesită o pregătire diferită a echipajului, spune specialistul. T-72 are un sistem de reîncărcare automată a tunurilor, în timp ce tancul german are un sistem manual, ceea ce înseamnă că la bord este nevoie de patru tanchiști, o echipă care are nevoie de mult timp pentru a se obișnui cu sistemul pentru a obține performanțe bune.
Desigur, încheie expertul francez, armata ucraineană a demonstrat deja o capacitate surprinzătoare de a gestiona echipamentele livrate de Occident (artileria grea, în special) și va reuși să integreze aceste noi tancuri. Dar este iluzoriu să credem că livrările anunțate pot schimba situația peste noapte (cu excepția cazului în care ucrainenii au început deja în secret antrenamentele). Este vorba de mai multe luni, chiar un an.
Pe scurt: nu peste noapte, concluzionează Grumberg.
Sursa: adevarul.ro
