Bogdan Aurescu, cel care a condus echipa de negociere de la Haga, unde România obținut o victorie de răsunet în procesul de delimitare a platoului continental al Mării Negre, a povestit emoțiile pe care le-a avut atunci când a susținut pledoaria finală.

La 3 februarie 2009, statul român a obţinut o hotărâre de răsunet la Curtea Internaţională de Justiţie în procesul de delimitare a platoului continental al Mării Negre. Din suprafaţa totală de 12.000 de kilometri pătraţi, România a obţinut 9.700 de kilometri pătraţi.

Bogdan Aurescu povestește emoțiile pe care le-a avut în cartea „Avanscena şi culisele Procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat“.

„Vice-preşedintele Curţii îmi dă cuvântul pentru discursul final. Era 12.30. Mă concentrez ca nu cumva să mă adresez distinsului judecător cu „doamnă preşedinte”, aşa cum era scris în foi.

„Domnule preşedinte şi Domnilor judecători, îmi revine acum sarcina, în calitatea mea de Agent al României, să prezint, la finalul celei de-a doua runde de pledoarii, ce încheie susţinerea cazului de către România, concluziile noastre, precum şi linia de delimitare solicitată de România. Prezentarea acestor concluzii astăzi, 16 septembrie 2008, are loc la împlinirea a exact 4 ani de la sesizarea Curţii de către mine, în numele României, cu cererea introductivă de instanţă în această cauză, pe 16 sptembrie 2004.”

Într-adevăr, printr-o extraordinară coincidenţă, erau exact patru ani de la momentul depunerii cererii de iniţiere a procesului. Apoi prezint Curţii argumentele principale pe care România îşi fundamenta pretenţia. După care subliniez:

„Linia României este moderată, corectă şi rezonabilă şi nu încalcă drepturile Ucrainei, lăsând Ucrainei toate spaţiile maritime aflate în faţa ţărmurilor sale.”

Îmi simt emoţia cum creşte. Şi tensiunea din dreapta mea, în Echipă. Continui:

„Domnule preşedinte, încheiem aşa cum am început: cu dreptul internaţional. Dreptul internaţional este suveranul absolut pe care toţi actorii şi toate acţiunile comunităţii internaţionale ar trebui să îl urmeze şi să îl respecte. Cuvintele inspirate ale lui Nicolae Titulescu, a cărui prestigioasă efigie se află nu departe de această Mare Sală a Justiţiei, în apropierea Palatului Păcii, îmi vin în minte: el definea suveranitatea statelor ca fiind „grevată de o ‚servitute internaţională în favoarea Păcii’ şi a dreptului internaţional”.

Mai departe, Bogdan Aurescu a mulțumit echipei. „Recunoştinţa mea specială se îndreaptă către întreaga noastră echipă – care este tânără, dar foarte eficientă – iar termenul „tânără” îi include desigur şi pe profesorii Pellet, Crawford şi Lowe. Fără fiecare membru al acesteia, tot acest efort de promovare a intereselor juridice ale ţării mele în faţa Curţii Mondiale ar fi fost imposibil.”

A fost momentul în care a văzut lacrimi în ochii lor. „Le văd lacrimi în ochi. Şi, pentru prima oară în timpul pledoariilor simt că mâinile îmi tremură. Mă prind zdravăn de pupitru (vechiul truc) şi citesc, pe rând, fiecare dintre coordonatele liniei, cu grade, minute şi secunde, care reprezenta soluţia cerută de România Curţii. Pe ecran, din acele coordonate pe care le rosteam atent, cu ritmul vocii măsurat de emoţie, una după alta, linia României prindea contur, încet, dar sigur. Totul, dar absolut totul, după atâta efort, oboseală şi îndârjire, se concentra doar în acea linie, se reducea numai la acel contur“.

Bogdan Aurescu a intrat pentru prima oară în contact nemijlocit cu problema delimitării maritime cu Ucraina la 2 mai 1997. „A fost un contact episodic. Eram referent relaţii II (ceea ce este mai puţin decât un ataşat) la Direcţia Juridică şi Tratate sau DJT, cum se chema atunci. Intrasem în minister de exact 6 luni, după ce „luasem” două concursuri succesive de admitere: unul fusese anulat din motive pe care nu le-am aflat niciodată oficial, iar în urma celui de-al doilea fusesem încadrat referent, deşi concurasem pentru un post de ataşat.

Directorul, dl. Tudor Mircea, care din păcate nu mai este printre noi, m-a chemat în biroul său şi mi-a dat ceea ce părea atunci o sarcină foarte importantă: trebuia să distribui dosarele pregătite pentru participanţii la reuniunea Consiliului Consultativ al MAE şi să „am grijă” ca nu cumva vreun participant să plece cu dosarul respectiv. Pe dosare era scris solemn ceva de genul „Confidenţial” şi îndemnul de a fi restituite după reuniune. În dosare – textul proiectului Tratatului dintre România şi Ucraina privind relaţiile de bună vecinătate şi cooperare (faimosul Tratat politic de bază), precum şi al Acordului Conex la acesta, încheiat prin schimb de scrisori între miniştrii afacerilor externe ai celor două ţări. Sarcină de care m-am achitat împreună cu alţi colegi care chiar se ocupau de dosar. Nu bănuiam deloc atunci cât de mult urma să lucrez peste doar câţiva ani cu aceste hârtii şi cât de mult aveau să-mi influenţeze ele activitatea diplomatică“.

Componenta română a Echipei

Conform MAE, agentul României pentru procesul de la Haga a fost Bogdan Aurescu, la acel moment director general în MAE român.

Bogdan Aurescu a fost Agent pentru CIJ din 2004, de la sesizarea Curţii. A participat la negocierile desfăşurate pentru delimitarea spaţiilor maritime cu Ucraina anterior sesizării CIJ, în perioada 2001-2004, atât ca şef de delegaţie, ca adjunct al şefului de delegaţie, după ridicarea rangului acestuia la nivel de secretar de stat şi, în 2004, din nou ca şef de delegaţie. În perioada 2001-2004 au avut loc cele mai multe runde de negocieri desfăşurate între România şi Ucraina pe tema delimitării spaţiilor marine – 26 de runde (din totalul de 34): 16 la nivelul plenului delegaţiei şi 10 la nivel de experţi.

Co-agenţi pentru procesul de la Haga – Cosmin Dinescu, la acel moment director general pentru afaceri juridice în MAE român şi Călin Fabian, la acel moment ambasadorul României la Haga.

Echipa tehnică a MAE implicată în pregătirea participării la procedurile din faţa CIJ a fost formată din 4 diplomaţi cu foarte bună pregătire juridică din cadrul Oficiului pentru Frontiere şi Delimitări Maritime (OFDM), o parte dintre aceştia fiind implicaţi şi în negocierile bilaterale cu Ucraina pe aceeaşi temă (Liviu Dumitru , Ioana Preda, Mirela Pascaru , Catrinel Brumar ) şi din consilierul juridic al Ambasadei române la Haga, care este punctul de contact cu Grefa CIJ (Irina Niţă). Din echipa de la audieri au făcut parte şi Olivia Horvath, ofiţerul de presă al echipei, şi Rodica Vasile, expert al Direcţiei Tehnologia Informaţiei din MAE.

Media de vârstă a componentei MAE a Echipei române la momentul derulării audierilor în fața CIJ: 32 de ani.

Alături de echipa MAE, au fost asociaţi pregătirii procesului în cadrul componentei române a Echipei un număr de experţi care au asigurat serviciile de cartografie: lt. comandor (r) Octavian Buzatu, contra-amiral (r) Eugen Laurian şi căpitan Ovidiu Neghiu de la Direcţia Topografică a Ministerului Apărării şi doi experţi ai Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale: director general Gicu Boroşi şi director general adjunct Mihai German.

Procesul de la Haga în date şi cifre

DATE

1947: Tratatul de Pace de la Paris între România şi Puterile Aliate şi Asociate lasă României Insula Şerpilor

1948: Protocolul de precizare a parcursului frontierei de stat dintre România şi URSS prevede transferul ilegal, contrar Tratatului de Pace, al Insulei Şerpilor la URSS

1949: se încheie acordul româno-sovietic sub formă de procese verbale de demarcare şi delimitare a frontierei prin care se stabileşte o delimitare parţială în jurul Insulei Şerpilor, acord confirmat ulterior prin documente de acelaşi tip încheiate în 1954, 1963, 1974

1967-1987: 10 runde de negocieri româno-sovietice pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră

1982: România participă la semnarea Convenţiei ONU privind Dreptul Mării de la Montego Bay, după ce a participat activ la A Treia Conferinţă ONU privind Dreptul Mării de negociere a acestui important tratat multilateral

1996: România ratifică Convenţia ONU privind Dreptul Mării din 1982 şi formulează o declaraţie prin care arată că „insulele nelocuite şi lipsite de viaţă economică proprie nu pot afecta în niciun mod delimitarea spaţiilor care aparţin coastelor principale ale statelor riverane.” Această declaraţie viza Insula Şerpilor şi nu a fost obiectată de nici un stat.

1997: se încheie şi intră în vigoare Tratatul politic de bază dintre România şi Ucraina şi Acordul Conex la acesta, care prevede posibilitatea recurgerii la CIJ pentru soluţionarea problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră în cazul eşecului negocierilor bilaterale

1998-2004: se desfăşoară 34 de runde de negocieri între România şi Ucraina pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră – 24 la nivelul plenului delegaţiilor şi 10 la nivel de experţi. Dintre acestea, 26 au loc în ultima fază a negocierilor (2001-2004). Negocierile eşuează ca urmare a neacceptării de către Ucraina a aplicării regulilor de delimitare conforme practicii CIJ, propuse de România în conformitate cu prevederile Acordului Conex din 1997

2003: se încheie Tratatul privind regimul frontierei de stat între România şi Ucraina, intrat în vigoare în mai 2004, condiţie necesară pentru sesizarea CIJ de către România

9 septembrie 2004: are loc ultima rundă de negocieri între România şi Ucraina pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră, la Bucureşti

13 septembrie 2004: Agentul României la CIJ, Bogdan Aurescu, semnează Cererea de Sesizare a CIJ pentru declanşarea procesului de la Haga

16 septembrie 2004: depunerea la Grefa CIJ a Cererii de Sesizare a CIJ pentru declanşarea procesului de la Haga

Octombrie 2004: prima întâlnire a Agenţilor celor două părţi cu preşedintele CIJ pentru fixarea termenelor de depunere a pledoariilor scrise

Noiembrie 2004: CIJ fixează câte 9 luni pentru depunerea Memoriului României şi a Contra-Memoriului ucrainean

2005: crearea Oficiului pentru Frontiere şi Delimitări Maritime, în componenţa Direcţiei Generale Afaceri Juridice din MAE român, atât pentru gestionarea procesului de la CIJ, cât şi a altor aspecte care ţin de dreptul mării în relaţia cu statele vecine României în Marea Neagră, precum şi a problematicii de drept internaţional care priveşte frontierele României.

15 august 2005: România depune la CIJ Memoriul, redactat în limba engleză, care conţine, conform regulilor CIJ, prezentarea elementelor de fapt relevante pentru caz (context geografic, istoric etc.), a normelor şi regulilor considerate relevante şi a argumentaţiei părţii române asupra soluţiei pe care o solicită CIJ, inclusiv expunerea soluţiei propuse, adică a traseului liniei de delimitare pe care o consideră corectă, având în vedere interesele părţii române şi dreptul internaţional aplicabil. Memoriul este însoţit de elemente de probă care susţin poziţia României. volumele depuse au însumat mai multe sute de pagini

16 mai 2006: depunerea Contra-Memoriului ucrainean

2005-2006: au loc 4 runde de consultări româno-ucrainene la nivel de experţi, care nu duc la nici un rezultat. După 2006, nu au mai avut loc niciun fel de negocieri bilaterale pe această temă

iulie 2006: CIJ fixează termenele pentru depunerea Replicii părţii române (22 decembrie 2006), respectiv, a Duplicii părţii ucrainene (15 iunie 2007)

19 decembrie 2006: România depune Replica României

5 iulie 2007: Ucraina depune Duplica sa, după obţinerea unei amânări din partea CIJ, motivată din „raţiuni tehnice”

Octombrie 2007: CIJ informează părţile asupra fixării datelor şi perioadei fazei orale (2-19 septembrie 2008), date confidenţiale până la anunţul public al Curţii

24 iulie 2008: CIJ informează public asupra perioadei audierilor în proces - 2-19 septembrie 2008

2-5 septembrie 2008: are loc primul tur de pledoarii ale României la Haga. România pledează prima, ca reclamant

9-12 septembrie 2008: are loc primul tur de pledoarii ale Ucrainei, pârât în proces

15-16 septembrie 2008: are loc al doilea tur de pledoarii ale României. Pe 16 septembrie 2008, Agentul României pune concluziile şi prezintă Curţii soluţia de delimitare pe care România o consideră echitabilă şi conformă dreptului internaţional aplicabil în materie de delimitări maritime

19 septembrie 2008: se încheie audierile în procesul privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră (România v. Ucraina), după ce în perioada 18-19 septembrie Ucraina a prezentat al doilea tur al său de pledoarii. Curtea intră în deliberare.

3 februarie 2009: pronunţarea în şedinţă publică, solemnă, cu participarea plenului CIJ, a delegaţiilor părţilor şi a presei, a Hotărârii CIJ, care este înmânată în original Agenţilor. Hotărârea este definitivă, obligatorie şi executorie, fiind imediat aplicabilă, fără niciun fel de alte formalităţi.

CIFRE

15 judecători permanenţi ai CIJ, aleşi de către Adunarea Generală ONU, pentru un mandat de 9 ani. O treime din numărul de 15 judecători se reînnoieşte o dată la trei ani. Ei reprezintă principalele forme de civilizaţie ale lumii şi principalele sisteme juridice de pe glob

2 judecători ad-hoc desemnaţi de părţi: Jean-Pierre Cot (România) şi Bernard Oxman (Ucraina)

1 Agent şi 2 coagenţi (directorul general pentru afaceri juridice din MAE şi ambasadorul român la Haga) a avut echipa României

Peste 12 000 km² – zona în dispută între România şi Ucraina

1 milă marină = 1,852 km

12 mile marine – lăţimea mării teritoriale conform Convenţiei ONU privind Dreptul Mării

200 mile marine – limita maximă a platoului continental şi a zonelor economice exclusive conform Convenţiei ONU privind Dreptul Mării. Dimensiunile reduse ale Mării Negre nu permit ca statele riverane să aibă zone naţionale de platou continental şi zonă economică exclusivă extinse până la limita de 200 mile marine, fiind necesară delimitarea între statele riverane

Articolul 121 alin. (3) din Convenţia privind dreptul mării din 1982: stâncile care nu pot susţine locuirea umană sau viaţă economică proprie nu pot avea platou continental şi zonă economică exclusivă (ci doar maximum 12 mile marine de mare teritorială). Caracteristicile naturale ale Insulei Şerpilor o încadrează pe aceasta în definiţia din prevederea menţionată din Convenţia din 1982.

3 săptămâni – durata totală a pledoariilor orale în procesul cu Ucraina

18 ore, pe 6 zile – durata pledoariilor orale ale României în procesul de la Haga (3 ore pe zi, 4 zile în primul tur, 2 zile în al doilea tur)

1713 de pagini au avut pledoariile scrise depuse de România în 2005 şi 2006

Aproape 400 de pagini au avut textele pledoariilor orale susţinute de România în septembrie 2008

20 de membri a avut echipa României care a susţinut faza orală a procesului în faţa Curţii de la Haga, dintre care 5 consilieri străini, experţi în domeniul dreptului internaţional

7 dintre membrii echipei României au susţinut pledoarii în faţa completului Curţii – Agentul, coagentul şi cei 5 experţi străini

Peste 4 ore şi jumătate din totalul de 18 ore al pledoariilor României au însumat pledoariile Agentului şi coagentului

13 discursuri au fost prezentate în prima rundă de pledoarii şi 10 în a doua rundă

7 din cele 23 de discursuri au fost susţinute în limba franceză, iar celelalte în limba engleză

36 de exemplare ale dosarului judecătorilor, cuprinzând elemente de probă care au susţinut argumentaţia României, au fost transmise Grefei în fiecare zi a pledoariilor părţii române. Aceste dosare s-au aflat în faţa fiecărui judecător în timpul susţinerii pledoariilor

200 de documente (dintre care 147 în prima rundă şi 53 în cea de-a doua) a cuprins în total fiecare dosar transmis Curţii

Din cele 200 de documente, 92 au fost grafice special elaborate pentru etapa orală a procedurilor (restul fiind extrase din documentele pertinente şi copii ale unor hărţi)

Peste 100 de proiecţii în primul tur şi aproape 70 în al doilea tur au fost prezentate pe ecran, în faţa judecătorilor CIJ