Tânărul care a renunțat la job-urile din Occident pentru a pune în valoare arta tradițională. „Banii nu mă împlinesc atât de mult pe cât mă așteptam”
Un tânăr de 31 de ani din județul Botoșani transformă orice poate recicla dintr-o gospodărie țărănească într-o adevărată operă de artă. Realizează picto-instalații interesante în care îmbină modernul cu tradiția. Pentru a-și practica pasiunea artistică a renunțat inclusiv la job-uri bine plătite.
Botoșăneanul Gabriel Asoltanei FOTO Gabriel Asoltanei
Gabriel Asoltanei are 31 de ani și este originar din comuna Tudora, județul Botoșani. Ca mulți dintre localnici din mediul rural, Gabriel a fost nevoit să plece în străinătate pentru a-și câștiga existența sau, așa cum el singur mărturisește, ”pentru a-și pune viața la punct”. După opt ani, timp în care a muncit în opt țări, Gabriel Asoltanei a avut o revelație, după programul de muncă istovitor petrecut în schimbul de noapte. Și-a adus aminte de anii petrecuți în atelierul de tâmplărie cu bunicul său dar și de o chemare lăuntrică de artist. A renunțat la tot și s-a întors în satul natal. De un an strânge lucruri vechi din sat și, neobosit le transformă în zeci de lucrări în care arta contemporană se îmbină cu cea tradițională. Fiecare lucrare are un substrat filosofic și o poveste anume.
”Nu mai plânge pentru că pe acolo intră meseria”
Gabriel Asoltanei și-a petrecut mare parte din viață în satul natal, la Tudora, județul Botoșani, un loc marcat de tradiții foarte vechi, medievale. Gabriel a stat mai ales în preajma bunicului său, renumit tâmplar în sat, bun cioplitor în lemn. Atelierul bunicului era un adevărat paradis pentru Gabriel. Acesta mărturisește că iubea lemnul iar lucrul cu acesta îl liniștea. A învățate multe de la bunicul său.
”Acolo mi-a fost ucenicia și primul contact cu lucrul lemnului. Țin minte că petreceam mult timp în atelierul bunicului. Acolo m-am tăiat într-o zi, la deget și am început să plâng. Bunicul m-a mângâiat dar mi-a spus mai în glumă, mai în serios. ”Nu mai plânge că pe acolo intră meseria”, a mărturisit Gabriel Asoltanei. Viața lui Gabriel părea centrată în jurul satului natal. A plecat să învețe la un liceu cu profil agricol, din județ, tocmai pentru a continua munca bunicilor și a părinților. A simțit însă că nu are chemare pentru așa ceva.
”Doream să evadez din locul acesta”
Ca mulți tineri de la țară, din județul Botoșani, Gabriel a plecat în străinătate, la vârsta de 22 de ani. Dorea să scape de viața rurală, să încerce ceva nou, să câștige bani. ” La un moment dat, ca mulți tineri de vârsta mea, am plecat din sat pentru că voiam să evadez din locul acesta. Mă gândeam să fac bani, să îmi pun viața la punct. Evident am ajuns în străinătate și am început să alerg după bani. Munceam mult”, spune Gabriel Asoltanei. Gabriel a muncit în Germania, Franța și Marea Britanie. Botoșăneanul spune că s-a adaptat, fiind tânăr, și a început să capete experiențe dar și job-uri tot mai bine plătite.
Compania de reciclare și revelația din capitala Angliei
Prin 2020, Gabriel lucra la o companie de reciclare din Londra. După o tură de noapte, tânărul botoșănean spune că a avut o revelație care i-a schimbat viața. Și-a adus brusc aminte de bunicul său, de atelier dar și de pasiunea sa pentru artă. ” Lucrasem în tura de noapte, în Londra. Dimineața, deși eram obosit, nu mă îndemnam la somn. Stătea la o casă cu grădină și m-am pus pe un scaun să mă bucur de lumină. Deodată am avut o revelație. Mi-au venit în minte imaginile din copilărie. Mi-am dat seama că atunci când eram mic, ciopleam lemnul, confecționam tot felul de lucruri din el. Ba chiar pictam și scriam versuri. Mi-am dat seama că aveam o chemare lăuntrică pentru toate acestea”, mărturisește botoșăneanul.
Aceste amintiri nu i-au dat pace. Lua obiecte reciclabile și făcea tot felul de obiecte din ele, mai ales că-i plăceau instalațiile. Desena inclusiv cu cretă colorată numai pentru a-și astâmpăra această dorință de a crea. ”Din cutii de carton, pentru băuturi am făcut o lampă. Am desenat cu creta pe dalele de asfalt. Acela a fost momentul magic când s-a declanșat totul. Mi-am dat seama că am alergat după bani dar că banii nu mă împlinesc atât de mult pe cât mă așteptam.”,mărturisește Gabriel.
Reîntoarcerea și melanjul dintre artă modernă și tradiție
Gabriel nu a stat prea mult pe gânduri. După opt ani de muncă în străinătate a luat un bilet de avion, doar dus, către România. S-a întors în satul natal, la Tudora și a mărturisit părinților cel frământă. A revenit în atelierul bunicului și s-a apucat de treabă. Gabriel este pasionat de artă modernă dar mai ales de cea tradițională, așa că a găsit calea prin care cele două se pot întâlni. Gabriel a bătut satul pentru a găsi obiecte tradiționale vechi, legătura cu lumea strămoșilor. A adunat inclusiv oale vechi pentru sarmale, bucăți de lemn cu forme interesante dar și alte antichități rurale. Pe toate le transformă în picto-instalații de artă modernă, dar în care tradiționalul supraviețuiește prin formele sale. ”Eu sunt un om al vremurilor mele, dar există o legătură profundă cu trecutul. Creațiile mele asta vor să arate”, adaugă botoșăneanul. De exemplu, Gabriel a luat stâlpul gardului din apropierea atelierului bunicului și l-a transformat într-o instalație, cu numeroase elemente de decor, realizate prin diferite tehnici, de la desen, încrustație, sculptură, aranjament artistic.
O altă lucrare începută în Anglia în anul 2020, este o lampă cu abajur abstract, cu o bază de stejar și broderie din zona Tudorei, la care se adaugă un vas cu elemente cucuteniene. Propriu-zis reciclează cam tot ce găsește prin sat, cu importanță tradițională și le transformă. Gabriel s-a dedicat total artei. Lucrează într-un mic atelier, reducând cheltuielile la maxim. Și-a investit toți banii în materiale și obiecte tradiționale. ” Trag tare, am redus cheltuielile la minim și lucrez în atelierul meu”, spune Gabriel. În plus, tânărul din Tudora este autodidact. Pentru a deveni tot mai bun a studiat etnografie, antropologie dar și sculptură. Fiecare lucrare are un background filosofic.
Lucrările sale poartă nume precum ”Eva modernă”, ”The way” sau ”Prehistoric Age”, pe lemn, cu elemente asemănătoare picturilor rupestre. De multe ori, sculptorul botoșănean spune că este inspirat de obiectele din zestrea bunicii, pe care apoi le integrează în picto-instalații avant-garde. ”Nu pot explica procesul ca atare. Vine din mine„, mărturisește Gabriel. Botoșăneanul a avut deja o expoziție iar principalele sale lucrări sunt expuse la Centrul de Creație și Conservarea a Culturii Tradiționale din Botoșani.
Sursa: adevarul.ro