Președintele ales Donald Trump a recurs la Elon Musk pentru a ajuta la reducerea cheltuielilor guvernamentale, iar sectorul apărării ar putea fi o țintă principală, scrie Business Insider.

Bugetul Departamentului Apărării pentru anul fiscal 2024 este de 841 de miliarde de dolari, adică aproximativ 12,5% din bugetul federal total, iar Pentagonul se confruntă cu depășiri de costuri și risipă.

Musk intenționează să revizuiască cheltuielile federale ca parte a unui nou departament creat, „Departamentul pentru Eficiența Guvernamentală” — sau DOGE. Acesta nu este o agenție oficială, iar Congresul controlează bugetele agențiilor federale. Rolul DOGE ar putea fi limitat la oferirea de sfaturi lui Trump.

Există încă multe incertitudini legate de DOGE, care solicită indicații de la X (fostul Twitter), inclusiv despre unde și cum ar putea găsi până la 2 trilioane de dolari în reduceri promise.

Totuși, comentariile anterioare ale lui Musk sugerează o posibilă direcție: contractele de apărare.

Musk a criticat contractele guvernamentale cu marile companii de apărare care pun guvernul să suporte depășirile de costuri în construirea de nave de război, aeronave și vehicule de luptă. De asemenea, compania sa, SpaceX, a câștigat contracte guvernamentale asumându-și riscuri mai mari legate de depășirile de costuri.

Modul în care face afaceri Musk

Înainte de a înființa SpaceX în 2001, NASA și Pentagonul foloseau frecvent contracte „cost-plus”, care rambursau contractorii pentru cheltuielile lor și ofereau un procent fix de profit.

Aceste contracte permiteau depășiri de costuri și puneau mult din riscul financiar pe seama guvernului SUA, a explicat Clayton Swope, analist la Center for Strategic and International Studies, într-un interviu acordat Business Insider.

Musk a comparat aceste contracte cu „trenurile cu grăsime” (gravy trains) în biografia sa scrisă de jurnalistul Walter Isaacson. „Nu poți ajunge pe Marte cu un astfel de sistem”, a spus Musk. „Au un interes să nu termine niciodată. Dacă nu termini niciodată un contract cost-plus, atunci vei trăi pe banii guvernului pentru totdeauna.”

Musk și-a construit modelul de afaceri SpaceX pe baza contractelor cu preț fix. Aceasta înseamnă că guvernul și contractorii stabilesc un preț pentru proiect de la început, iar compania este plătită în funcție de anumite etape predefinite.

SpaceX a avut mai multe contracte cu preț fix cu NASA, inclusiv un contract de 1,6 miliarde de dolari în 2008 pentru 12 misiuni în cadrul programului Commercial Resupply Services și un contract de 2,6 miliarde de dolari în 2014 pentru șase misiuni cu echipaj la Stația Spațială Internațională.

Guvernul SUA rezerva anterior contractele cu preț fix pentru produse de serie care nu necesitau a fi realizate special pentru guvern, însă SpaceX a demonstrat că poate finanța misiuni mai eficient, a spus Swope.

Fără procesele și urmărirea necesare pentru contractele cost-plus, companii ca SpaceX „pot fi mai agile la schimbările de pe piață și pot inova mai repede” în ceea ce privește produsele lor, a mai spus Swope. „Când este făcut corect, poate fi benefic atât pentru guvern, cât și pentru companie.”

Depășiri de costuri și întârzieri

Industria de apărare a fost de mai mulți ani un punct sensibil al guvernului american, fiind adesea criticată pentru gestionarea ineficientă și costurile în continuă creștere. Proiecte de amploare, cum ar fi F-35, au depășit estimările inițiale, iar costurile totale ale programului ar putea depăși 2 trilioane de dolari. Pe lângă aceasta, multe proiecte mari de construcție de nave sunt întârzâiate cu ani buni, iar noile tipuri de nave și submarine sunt, în unele cazuri, mult în urma programului stabilit. De exemplu, construcția portavionului din clasa Ford sau a submarinului Columbia este cu ani întregi întârziată.

Criticile se îndreaptă și către utilizarea fondurilor în mod „folosește sau pierde” la sfârșitul fiecărui an fiscal, care obligă agențiile guvernamentale să cheltuiască rapid banii alocați pentru a nu risca să piardă fonduri pentru anul următor.

În fața acestor provocări financiare, Musk ar putea propune o schimbare radicală a modelului de contractare al Pentagonului, trecând de la contractele „cost-plus” (care permit depășiri de costuri) la contracte cu preț fix. Un astfel de sistem ar pune mai multă presiune pe contractorii privați să gestioneze eficient costurile, având în vedere că orice depășire ar fi suportată din profiturile lor.

În mod separat, Departamentul Apărării s-a confruntat cu critici privind cheltuielile de tip „folosește sau pierde” către sfârșitul anului fiscal, plăți excesive pentru produse comune și șapte audituri consecutive eșuate ale activelor de 4,1 trilioane de dolari și ale datoriilor de 4,3 trilioane de dolari ale departamentului.

Pentru a rezolva problema contractelor și a economisi bani, Mike Gallagher, fost congresman republican din Wisconsin, a sugerat într-un articol pentru Wall Street Journal că noua conducere a Pentagonului ar trebui să impună contracte cu preț fix pentru a pune mai multă presiune pe contractorii privați decât pe guvernul SUA.

„Modelul de contracte cost-plus al Departamentului Apărării a distrus competiția și inovația, în timp ce a explodat costurile”, a scris Gallagher, adăugând că secretarul apărării ar trebui să fie obligat să semneze contractele cost-plus.

Inițiativa lui Musk ar putea recomanda exact acest lucru: o mutare de la contractele cost-plus la contractele cu preț fix.

Totuși, contractele cu preț fix ar putea avea propriile lor probleme. Bryan McGrath, un ofițer naval pensionat și director executiv al The FerryBridge Group LLC, a răspuns articolului lui Gallagher pe rețelele sociale, spunând că companiile private nu ar trebui să suporte toate costurile pentru sisteme pe care doar guvernul SUA vrea să le cumpere.

Todd Harrison, analist la American Enterprise Institute, care se concentrează pe strategia de apărare și bugetare, a spus că trecerea de la contracte cost-plus la contracte cu preț fix nu economisește neapărat bani guvernului. De asemenea, nu garantează că vor fi produse sisteme mai eficiente, capabile să facă față luptelor sau utilizării pe termen lung.

Trecerea la contracte cu preț fix nu este însă fără riscuri. Anumiți experți în domeniul apărării atrag atenția că acest model ar putea favoriza companiile mici și noi, în detrimentul celor mari și consacrate, care au mai multe resurse pentru a îndeplini proiecte de anvergură. În plus, pentru proiectele de apărare care implică produse unice, realizate special pentru guvernul american (cum ar fi portavioane sau submarine nucleare), modelul cu preț fix ar putea crea mai multe dificultăți, deoarece riscurile de depășire a costurilor ar putea afecta grav companiile care nu pot să își asume astfel de pierderi.

Pentru a obține economii semnificative, Musk și echipa sa ar putea sugera modificarea cerințelor de proiect din fazele inițiale de dezvoltare. Oferirea unui cadru mai strict pentru modificările care pot fi aduse în mijlocul procesului ar putea reduce semnificativ costurile suplimentare. De asemenea, stabilirea unor specificații clare și nemodificabile de la început ar ajuta la menținerea bugetului în limitele previzibile, așa cum s-a întâmplat în cazul altor programe de apărare, care au rămas în buget datorită unei definiri clare a cerințelor.

Construcția de nave, în special pentru proiecte precum portavioane și submarine nucleare, este de obicei organizată cu contracte mari pe termen lung. Acest lucru se datorează faptului că poate exista o singură companie capabilă să construiască sistemul, cu un singur cumpărător (Pentagonul), iar produsul este unic pentru armata SUA.

„În aceste domenii ale bazei industriale de apărare,” a spus Harrison, „trebuie să le gestionezi mai mult ca pe un serviciu public, unde piața liberă nu există, iar principiile pieței libere nu funcționează.”

Programe mai eficiente

Modificările din timpul dezvoltării proiectelor de sisteme de arme reprezintă un factor major de cost. Pentru a rezolva acest lucru, guvernul ar putea fixa cerințele pentru aceste sisteme încă din faza de proiectare și să impună reguli mai stricte privind modificările.

„Un mod pe care îl știm că economisește bani este dacă fixezi un design și nu adaugi caracteristici noi,” a spus Michael Bohnert, inginer licențiat la RAND Corporation.

F-35 de astăzi, de exemplu, este „un avion diferit” față de ceea ce a fost definit în cerințele inițiale. Modificările de amploare au adăugat costuri. „Uită-te la alte programe care au fost definite destul de îngust — au rămas în buget,” a spus Bohnert.

Noua inițiativă a lui Musk ar putea viza și alte domenii de cheltuieli ale Pentagonului.

El ar putea lua în considerare reducerea numărului mare de angajați civili și ofițeri din Pentagon, de exemplu, sau ar putea să ia măsuri împotriva unor practici precum plata de către Forțele Aeriene ale SUA a unui preț de 80 de ori mai mare decât valoarea comercială pentru dozatoare de săpun pentru avioanele C-17.

În general, experții au avertizat împotriva unor schimbări care ar putea afecta capabilitățile de luptă ale SUA sau ar putea determina companiile să taie costurile și să livreze sisteme de arme de calitate inferioară

De fapt, unii membri ai Congresului cred că SUA ar trebui să cheltuiască și mai mult pe apărare. Senatorul din Mississippi Roger Wicker, din Comisia de Apărare a Senatului, a avertizat că investițiile în apărare ale țării nu sunt suficiente pentru a contracara adversarii Americii.

„Baza industrială de apărare este subfinanțată și nepregătită pentru războaiele de astăzi, de mâine și pe termen lung,” a declarat biroul său în luna mai, citat de BI.