Sute de persoane au murit după ce vasul cu migranți s-a scufundat miercuri dimineața în largul coastelor Greciei. Modul în care au intervenit autoritățile elene ridică semne de întrebare.

Au apărut detalii macabre despre condițiile de pe ambarcațiune, pe măsură ce cresc întrebările dacă paza de coastă greacă și-a "acoperit" rolul în tragedie. Cu aproximativ 500 de persoane încă dispărute, noi relatări ale supraviețuitorilor indică faptul că femeile și copiii au fost forțați să călătorească în cală și că anumite naționalități au fost condamnate să stea în cea mai periculoasă parte a traulerului (navă de pescuit n.red.), scrie The Guardian.

Potrivit mărturiilor adunate de paza de coastă, pakistanezii au fost forțați să coboare sub punte, iar altor naționalități li s-a permis să urce pe puntea superioară, unde aveau șanse mult mai mari de a supraviețui unei răsturnări.

Mărturiile sugerează că femeile și copiii au fost efectiv "închiși" în cală, aparent pentru a fi "protejați" de bărbați pe vasul supraaglomerat. The Observer a aflat că cetățenii pakistanezi au fost, de asemenea, ținuți sub punte, membrii echipajului lovindu-i atunci când au ieșit să caute apă potabilă sau au încercat să scape.

Nicio femeie sau copil nu se numără printre supraviețuitori, în timp ce rapoartele din Pakistan indică faptul că sute de cetățeni ar fi murit când traulerul ruginit s-a scufundat în largul peninsulei Peloponez. Presa locală a raportat că cel puțin 298 de pakistanezi au murit , 135 din partea pakistaneză a Kashmirului.

O estimare a indicat că aproximativ 400 de pakistanezi se aflau la bord. Ministerul Afacerilor Externe al țării a confirmat până acum că doar 12 din cei 78 de supraviețuitori erau din Pakistan.

Oameni morți înainte de scufundare

Condițiile de pe barcă erau atât de îngrozitoare încât, chiar înainte de a se scufunda, au existat deja șase decese, după ce oamenii au rămas fără apă potabilă.

Nawal Soufi, asistent social și activist marocan-italian, a adăugat că pasagerii cereau ajutor cu o zi înainte ca acesta să se scufunde. "Pot depune mărturie că acești oameni cereau să fie salvați de orice autoritate", a spus ea. Relatarea ei o contrazice pe cea a guvernului grec, care a spus că pasagerii au spus pazei de coastă că nu a fost făcută nicio cerere de ajutor pentru că doreau să meargă în Italia.

Noi mărturii indică, de asemenea, că motorul traulerului s-a defectat cu câteva zile înainte de a se scufunda, ceea ce face probabil ca echipajul să fi căutat ajutor. "Am început călătoria în zorii zilei de vineri. Aproximativ 700 dintre noi erau la bord", a declarat un migrant în mărturia luată de paza de coastă. "Am călătorit timp de trei zile și apoi motorul s-a defectat."

Intervenția pazei de coastă, sub semnul întrebării

La patru zile după unul dintre cele mai grave dezastre din Marea Mediterană din ultimii ani, toată lumea se întreabă ce a determinat nava să se răstoarne. Îngrijorătoare sunt afirmațiile că s-a răsturnat în primele ore ale zilei de miercuri, deoarece paza de coastă ar fi încercat să o remorcheze, acuzații respinse de oficialii greci.

La început, paza de coastă a declarat că a păstrat o "distanță discretă" față de ambarcațiune, dar vineri un purtător de cuvânt al guvernului a confirmat că o frânghie a fost aruncată pentru a "stabiliza" barca.

Maurice Stierl, de la Institutul pentru Cercetare a Migrației și Studii Interculturale de la Universitatea Osnabrück din Germania, a declarat: "Paza de coastă elenă vorbește despre o schimbare bruscă a greutății. Deci, ce a cauzat schimbarea bruscă a greutății? A existat panică la bord? S-a întâmplat ceva în timpul încercării de a le oferi ceva? Sau a fost remorcat? Și din cauza acestei remorcări, barca s-a scufundat?"

Există, de asemenea, întrebări cu privire la faptul dacă paza de coastă greacă ar fi trebuit să intervină mai devreme pentru a escorta traulerul învechit în siguranță. Oficialii guvernamentali au confirmat că bărci de patrulare și nave de marfă au urmărit traulerul începând de marți după-amiază.

Unii cred că neintervenția nu poate fi explicată prin incompetență. Stierl a acuzat multe țări din UE că "transformă timpul într-o armă" prin întârzierea salvării cât de mult pot sau ceea ce el a numit o "fază de neglijare strategică și abandon". El a declarat: "Au reușit să creeze întârzieri în angajamentul european pe mare. Ei se ascund în mod activ, de fapt, de bărcile cu migranți, astfel încât să nu fie atrași în operațiuni de salvare. Putem vedea cum se creează o strategie care încetinește – încetinește activ și conștient – eforturile de salvare."