Lipsa măsurilor de securitate, a camerelor de luat vederi și a pazei au fost principalele motive pentru care în ultimele trei decenii au avut loc sute de furturi de obiecte patrimoniale din muzeele, universitățile sau bisericile din România.

Pe site-ul Poliției Române sunt anunțate și expuse 890 de obiecte, în marea majoritate picturi, statuete sau vechi cărți bisericești vechi, dispărute de mai bine de zece ani. Încă 425 de bunuri culturale mobile distruse, furate, dispărute sau exportate ilegal sunt înregistrate și la Institutul Național al Patrimoniului.

Printre picturile unor artiști celebri români, care au fost declarate furate, se numără ”Moș din Brebu” (Luchian Ștefan), furat pe 14 octombrie 2022, ”Bujorel” (Nicolae Grigorescu), pe 16 decembrie 2021, în acceași zi cu „Narcise și lalele” (Theodor Pallady) etc.

Mai vechi sunt furturile de icoane și cărți vechi din bisericile din țară. Printre ele, se numără Cazania lui Varlaam (Iași, 1643), care a fost sustrasă dintr-o parohie din Hunedoara. Ducații de aur din Tezaurul de la Dudașul Schelei au fost sustrași în prima zi din 2013, „Portret de femeie”, atribuit artistului Ștefan Luchian, a dispărut în 2013, replica după piesa „Rugaciune” realizată de Constantin Brancuși a dispărut în 2005.

Și persoanele fizice au fost jefuite. Portretul Doamnei Obedenaru, realizat de artistul Daniel Rosenthal sau un portret de femeie realizat în 1855 au fost sustrase din case.

Sunt și cazuri în care obiectele de artă au fost retrocedate moștenitorilor, care le-au vândut, iar statul le-a răscumpărat.

Replica unui bust din bronz, furată de sub nasul primăriei

Nici busturile sau monumentele de for public, din materiale valoroase, nu scapă de mâna hoților. La Bacău, bustul original al lui Mihail Kogălniceanu, primul monument de for public al orașului, se află sub pază la Complexul Muzeal ”Iulian Antonescu” . Primăria Bacău a comandat o replică, din bronz, realizată de artistul plastic băcăuan Ovidiu Marciuc, după creația sculptorului Carol Stork. Nefiind păzită sau monitorizată video, aceasta a dispărut la începutul lui decembrie 2011, iar de atunci soclul a rămas gol.

Potrivit Institutului Național al Patrimoniului, nu mai puțin de nouă busturi de patrimoniu au dispărut de la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Capitală. Muzeul nu mai deține operele care îi reprezentau pe Ion Luca Caragiale, Panait Istrati, George Coșbuc, Alexandru Macedonski, Octavian Goga, Alexandre Duma, Alexandru Davila, Cincinat Pavelescu, ultimele două, realizate de celebrul sculptor român Oscar Späthe, apropiat în perioada interbelică de principesa Maria și Casa Regală.

Printre operele lui cele mai cunoscute se numără bustul lui Barbu Știrbei, care se află în curtea Palatului Regal din București, unde funcționează Muzeul Național de Artă al României dar și busutul lui Nicolae Filipescu, expus în Palatul Cercului Militar Național.

Piața obiectelor de artă este mai bine reglementată

Obiectele de artă furate ajung pe piața din întreaga lume, de unde sunt achiziționate, de multe ori de colecționari, care însă vor reuși cu greu să le vândă la valoarea lor, deoarece casele de licitații serioase sunt atente la proveniența și trasabilitatea operelor.

„În anii 90 nu existau măsurile de securitate de acum. Atunci au fost vandalizate mai multe lăcașuri de cult, iar icoanele ortodoxe vechi erau căutate în Occident. Acum există o piață pentru obiectele de artă foarte clară, este foarte dificil să pui la o casă de licitație spre vânzare o operă furată”, a declarat pentru „Adevărul” artistul plastic Dionis Pușcuță, directorul Secției Artă a Muzeului ”Iulian Antonescu” Bacău.

Fiecare operă de artă este evaluată de specialiști și asigurată în funcție de valoarea sa.

„Furtul obiectelor de artă devine tot mai dificil și inutil. Și nimeni din muzee nu își permite neglijențe. Altfel răspunzi cu capul, există o Poliție a Patrimoniului, toate operele sunt inventariate anual”, a mai spus Dionis Pușcuță.

Potrivit institutului Național al Patrimoniului, Complexul Muzeal din Bacău are un singur obiect de patrimoniu dispărut, și anume, o sabie din bronz din secolul 9, „acoperită cu o patină de culoare verde închis, având mâner turnat separat, în formă de cupă, de tip Worschach, fixat prin două nituri şi buton lipit prin sudură. Pe întrega suprafaţă a mânerului şi prin ambele părţi ale lamei obiectului se observă gravate diferite motive curbe, liniare şi rectilinii”, se arată în descrierea bunului dispărut.