În nordul extrem al României sunt sute de movile uriașe de pământ. Nimeni nu știe cu exactitate ce se află în aceste movile. Oamenii locului cred că sunt morminte de uriași, în timp ce specialiștii sunt de părere că ascund rămășițele unor călăreți războinici din diferite epoci istorice.

Tumulii de la Apold, județul Mureș FOTO Historia

Pe teritoriul județului Botoșani, dar cu precădere pe malurile Prutului și în extremitatea sa nordică, se află sute de movile misterioase. De obicei sunt de mari dimensiuni și se vede cu ochiul liber că sunt antropice, adică făcute de mâna omului. Unele sunt așezate de-a lângul malurilor Prutului, altele pe malurile unor iazuri. Sunt și cele din buza dealurilor sau chiar direct în mijlocul câmpurilor. Majoritatea covârșitoare a acestor movile uriașe nu au fost cercetate niciodată. Și asta a aprins mereu imaginația localnicilor. Aceștia spun că în interiorul lor se află mormintele unor uriașă. Specialiștii în istorie spun însă că este vorba despre morminte vechi, ale unor călăreți războinici, migratori care și-au lăsat oasele pe acest teritoriu. În lipsa unor cercetări sistematice și de anvergură în ceea ce privește sutele de movile de la Botoșani, nu se știe cu exactitate ce se află dincolo de straturile groase de pământ.

Uriași, vaiete și comori ascunse

De obicei aceste movile se află în apropierea satelor. Localnicii le știu de când s-au născut. Au auzit povești despre ele de la părinți și bunici. Movilele sunt totodată respectate și temute. Nimeni nu ar îndrăzni să le distrugă chiar dacă îi încurcă la lucrările agricole. În plus, nimeni nu îndrăznește să le cerceteze secretele. Sunt acolo dintotdeauna și le lasă în plata Domnului, așa cum spun localnicii mai în vârstă. Mulți săteni spun că aceste movile sunt de fapt morminte ale uriașilor, creaturi gigantice care au trăit odată pe Pământ. Localnicii din satul Corjăuți, de exemplu, știu că în marginea satului se află un asemenea mormânt de uriaș.

O movilă de care mulți s-au temut din generația în generație. „Uriaşii ăştia au trăit acum 6.000 de ani, aici, la Corjăuţi. Dar şi peste tot la Botoşani. Erau mari tare, spunea bunicul meu, care a aflat de la bunicul lui şi tot aşa. Avea 20 de metri şi un cap mare. Erau prădalnici şi luau vacile la oameni şi tot ce aveau. Erau răi. Aici, la noi, este mormântul mai multor uriaşi. Dar ăsta din câmp este al unui pui de uriaş. A murit în luptele cu oamenii, că s-a săturat lumea de ei”, mărturisea un localnic din Corjăuți. Aceeași legendă este întâlnită și la comuna Ibănești, în cătunul Dragalina. Iazul, cu același nume, spun localnicii, a fost făcut tot de o femeie uriașă care și-a îngropat acolo copilul și apoi a plâns deasupra lui până s-a umplut groapa cu apă.

Tumuli sunt și la Ștefănești, Hudești, Păltiniș, Ripiceni și în multe alte locuri din nord. Pentru oamenii locului, toate sunt morminte de uriași. „Păi nu spunea și în Biblie, la Vechiul Testament, că a fost o vreme când au trăit uriași? Uite astea sunt urmele lor”, spune un alt localnic, de această dată din Hudești. Majoritatea acestor movile au câte 5-6 metri înălțime, unele chiar mai înalte. Sătenii spun că ele ascund și comori, dar nimeni nu a îndrăznit să le caute. ”De multe ori, noaptea, se aud vaiete de acolo, gemete. Este blestem greu, Ferească Dumnezeu!”, spune un alt sătean din Corjăuți.

Morminte de războinici ai stepelor

Specialiștii în istorie și arheologie spun că aceste movile sunt de fapt tumuli. Adică morminte, dar nu de uriași. Diferite populații de-a lungul timpului obișnuiau să ridice movile uriașe deasupra mormintelor în care erau îngropați diferiți membrii ai comunității. În special este vorba despre războinici sau persoane importante ale comunității. Acest tip de practică funerară este întâlnită din Epoca Bronzului, adică cu 2500 de ani înainte de Hristos și a fost utilizată inclusiv de multe populații migratoare, inclusiv de sarmați, huni, neamuri germanice sau avari. Chiar și la daci au fost întâlnite necropole tumulare, precum cea de la Cucuteni, județul Iași. Conform datelor oficiale, pe teritoriul județului Botoșani au fost identificați 600 de tumuli, majoritatea necercetați. Adică nu se știe cu exactitate ce se află în interiorul acestora. Principala problemă este slaba finanțare acordată pentru cercetare arheologică în România, mai ales muzeelor județene.

Misterioasele morminte de cai

Unul dintre puținii tumuli cercetați arheologic a fost cel de la Ripiceni. Acest tumul a fost explorat în anul 1997 și a fost o descoperire unicat pe teritoriul României. Mai precis, în interiorul tumulului se aflau două schelete de cal și atât. Nici urmă de rămășițe umane. Specialiștii care au cercetat tumulul cred că acesta este din epoca bronzului, adică de acum aproximativ 4000 de ani în urmă. Umplutura gropii era formată din pământ bătătorit, cu urme puternice de arsuri, cărbuni și câteva așchii de silex. Caii au fost așezați pe un rug stins, în care au fost arse diferite ofrande.

”Cărbuni şi pământ ars au fost sesizate şi pe fundul camerei, unde s-au aflat, aparent în neorânduială, oase provenite, aşa cum arată analiza osteologică, de la doi cai. Acestea nu prezentau semne de ardere; doar pe unele porţiuni păstrate de la vertebre şi pe un maxilar superior s-au sesizat urme de culoare violacee, ceea ce ne îndeamnă să credem că resturile au fost depuse după stingerea rugului din groapă, dar într-un moment când focul încă mai mocnea”, arată arheologul doctor Florentin Burtănescu în publicaţia de specialitate ”Forum cultural”. În plus, mormântul cailor avea și inventar. Adică obiecte și resturi ale altor animale.

„Deasupra gropii, la 5-10 cm, spre centrul ei, au fost descoperite două pietre şi fragmentele unui vas a cărui formă nu a putut fi reconstituită, din pastă neagră, cu slip brun-cărămiziu pe suprafaţa exterioară, cu degresant din cioburi pisate şi rare bucăţi de calcar, ce poartă un decor incizat, cu triunghiuri haşurate. În vasul ce prezintă pe suprafaţa exterioară urme de arsură s-a aflat un os de animal. Un mic fragment de la acest recipient a fost descoperit pe fundul gropii, printre oasele celor doi cai”, arată Burtănescu, în aceeași publicație. Nu s-a găsit însă nici urmă de resturi osteologice umane, așa cum apar în multe morminte tumulare. Adică nu a fost un războinic înmormântat alături de caii săi. Există numeroase ipoteze, inclusiv aceea că acești cai au fost o ofrandă. Datele arată că acești cai erau masculi, exemplare destul de vârstnice, având o înălțime în greabăn de până la 139 de centrimetri.

Mormântul crăiesei și un tezaur ajuns la ruși

Un alt mormânt tumular cercetat pe teritoriul județului Botoșani este cel din comuna Hudești, cunoscut drept „mormântul crăiesei”. Este o altă descoperire cu multe semne de întrebare. Propriu-zis, este vorba despre o movilă, un tumul, din satul Alba, comuna Hudești. Movila se află chiar la poalele dealului împădurit. Acolo, la începutul secolului al XIX-lea, un grup de copii aflați cu vacile la păscut au găsit o parte din malul movilei rupt, probabil din cauza alunecărilor de teren. Deși auziseră de la oamenii satului că este un loc blestemat, copiii s-au încumetat și au vrut să vadă ce se află în movilă. Au săpat cu mâinile în pământ și au dat peste un vas de aur, bătut cu pietre prețioase. L-au luat și au încercat să-l vândă. Așa au intrat pe fir autoritățile. În aceea perioadă, însă, România se afla sub protectorat rusesc. Fiind informat, reprezentantul Imperiului Țarist a adus oameni de știință din Rusia care au cercetat movila.

A fost găsită o adevărată comoară. Era vorba despre vase și alte piese din aur, dar și arme și echipament militar. Mai precis, un coif, o cămașă de zale și alte elemente de protecție. Se spune că scheletul avea încă părul păstrat intact, lung și roșcat. Alături de scheletul uman se afla și scheletul unui cal. Unii spun că acolo a fost mormântul unui războinic ostrogot, cu rang foarte înalt, poate prinț, poate rege. Acesta a murit în luptele cu hunii. "Sunt obiecte germanice. Inclusiv coiful este al unui germanic. Totodată defunctul se spune că avea părul păstrat. Era lung şi roşcat. De aceea au crezut că este o femeie şi i-au spus ”crăiasa”. După aceea şi-au dat seama că este un bărbat, un războinic, înarmat. A fost îngropat cu tot cu calul”, spune profesorul Gheorghe Apătăchioaie. Alții spun că este într-adevăr o femeie, poate o regină germanică. Nimeni nu știe însă care este adevărul. Cert este că cercetătorii vremii din Europa, precum Désiré Raoul Rochette şi Kochne, au scris despre această descoperire uluitoare. Inventarul mormântului se află la muzeele din Rusia. Despre scheletele omului și ale calului se spune că se află încă tot acolo.