Suspiciuni de fals intelectual la CCR. Falsificarea vorbelor unui procuror în speța „Bombonica”
Suspiciuni de fals intelectual la CCR. Falsificarea vorbelor unui procuror în speța Bombonica. Controversata Decizie 392/2017, prin care CCR si-a arogat prerogative de legiuitor si a impus introducerea unui anumit nivel al prejudiciului, celebrul prag, pentru ca abuzul in serviciu sa aiba caracter penal, pare sa nu-si fi epuizat misterele si mai ales potentialul de ilegalitate, Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
In cadrul sedintei publice a CCR din 6 iunie, cand a fost dezbatuta exceptia "Bombonica", Ministerul Public a fost reprezentat de procurorul Cosmin Grancea, care a pledat pentru respingerea exceptiei. Spusele procurorului, la fel ca punctele de vedere ale oricareia dintre institutiile sau persoanele cu interes intr-o cauza, trebuie redate apoi in decizia care se publica in Monitorul Oficial.
Ministerul Public mi-a confirmat in urma unei solicitari formulate in baza Legii 544/2001 ca procurorul a solicitat corectarea unor greseli din Decizia 392: "Domnul procuror Cosmin Grancea a formulat o cerere de indreptare a erorilor si omisiunilor cu privire la sustinerile procurorului cu prilejul solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate care a facut obiectul dosarului nr. 1328 D/2017 al Curtii Constitutionale".
Cu alte cuvinte, procurorul Grancea reclama ca, asa cum a fost ea publicata in Monitorul Oficial si pe site-ul CCR, redactarea deciziei i-a distorsionat vorbele, fie ca i-au fost "puse" vorbe in gura, fie ca anumite sustineri ale sale au fost cenzurate.
Surse judiciare afirma ca distorsiunea este atat de grava incat in continutul cererii sale procurorul Grancea a aratat ca o prestatie ca aceea care ii este atributia in continutul deciziei ar fi descalificanta profesional pentru domnia sa.
Pentru a vedea care sunt erorile si omisiunile reclamate, am cerut CCR, in baza Legii 544, sa imi precizeze ce anume solicita concret procurorul Grancea si cum a fost solutionata cererea domniei sale.
"Ca urmare a solicitarii dvs. inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr.3261 din 17 iulie 2017 (R.I.I.P - M.M. nr.7/24 iulie 2017), va informam ca Plenul Curtii Constitutionale a solutionat, prin incheiere, cererea formulata de procurorul de sedinta in Dosarul nr.1328D/2017 al Curtii Constitutionale.
Cat priveste continutul concret al dosarului cauzei, precizam ca, potrivit dispozitiilor art.12 alin. (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, Actele si lucrarile Curtii Constitutionale, pe baza carora aceasta pronunta deciziile si hotararile ori emite avizele prevazute la art.11, nu sunt destinate publicitatii", mi-a raspuns CCR, sub semnatura dnei Violeta Oprean.
Desi CCR evita sa confirme, este clar ca raspunsul primit de procurorul Grancea a fost unul negativ.
Daca CCR ar fi admis indreptarea erorilor invocate, erata ar fi fost publicata si ea in Monitorul Oficial, facand corp comun cu decizia corectata, adica nr. 392. Asa ceva nu exista in Monitorul Oficial si nici pe site-ul CCR.
Daca actele si lucrarile sunt secrete, am cerut CCR, tot in baza Legii 544, sa imi remita o copie a inregistrarii sedintei publice din 6 iunie. Raspunsul, semnat tot de dna Oprean, este siderant, pentru ca el contine exact confirmarea faptului ca e vorba despre informatii publice:
"Ca urmare a solicitarii dvs. inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr.3119/06.07.2017 (R.I.I.P - M.M. nr.6/10.07.2017), va informam ca publicitatea dezbaterilor este pe deplin asigurata, desfasurarea sedintelor de judecata putand fi integral vizionata in direct de catre orice persoana interesata, pe pagina de Internet a Curtii, la adresa: https://www.ccr.ro/evenimente/Transmisie-n-direct-a-edinelor-publice".
Nu mi se spune ca inregistrarea nu exista, ci doar ca CCR nu vrea sa mi-o dea. Iar daca informatiile cerute de mine sunt transmise in direct pe Internet, e clar ca sunt publice. Dar CCR considera ca o informatie este de interes public doar in timp real si limiteaza in mod abuziv caracterul public al unei informatii, o limitare pe care nu o prevede nicio lege.
Deci informatia e publica, in viziunea CCR, doar atat timp cat dureaza rostirea in timp real.
Pentru o persoana care nu are echipamentul necesar ca sa urmareasca sedinta in direct, care este impiedicata de motive obiective sa o urmareasca sau care doreste sa revina asupra informatiei publice din diferite motive, ea nu mai este accesibila, desi nu capata caracter secret. Si atunci de ce? Pentru ca asa vrea CCR.
Este socant ca institutia care ar trebui sa fie garantul respectarii drepturilor cetatenesti, intre care este si cel al accesului la informatii publice, garantul transparentei institutiilor, aplica o asemenea tiranie.
Si acest abuz grosier, pe care il voi duce in fata instantei de judecata, nu poate avea in opinia mea decat o singura explicatie.
Ca intr-adevar la CCR a fost comis un fals intelectual cu ocazia redactarii Deciziei 392/2017 prin alterarea grava a pledoariei procurorului Cosmin Grancea si ulterior a fost comis un abuz prin refuzul corecturii solicitate, ceea ce transforma o eventuala eroare intr-o fapta intentionata.
Nu vad niciun motiv pentru care, daca nu era in culpa, daca nu avea nimic de ascuns, CCR nu punea la dispozitia celor interesati toate informatiile legate de acest incident pentru a nu exista nicio suspiciune in privinta conduitei CCR si a respectului ei pentru adevar. Ce alta explicatie poate exista pentru aceasta opacitate si incalcare a Legii 544?
Care este interesul public? Consider ca e de maxim interes public ca o decizie a CCR, inatacabila si de generala obligativitate, sa fie deasupra oricarei suspiciuni de incorectitudine, indiferent de ce natura ar fi ea.
Puterea ultima pe care o are CCR impune ca ea sa fie absolut impecabila si orice coborare sub acest standard devine o problema.
Eu ma tem ca am ajuns intr-o noua etapa a derapajului CCR. CCR a devenit legiuitor pozitiv, impunand legiuitorului sa modifice dupa cum crede ea de cuviinta un articol pe care tot ea il declara constitutional.
CCR vrea sa devina tribunal constitutional indrituit sa desfiinteze hotarari judecatoresti definitive, deci sa nu mai judece strict legi, asa cum este acum, ci sa judece persoane.
Presedintele CCR si-a arogat dreptul de a cenzura opiniile separate si concurente ale altui judecator, egal cu el in drepturi si independent, pe care isi poate permite sa le tina secrete strict in functie de propria vointa, doar in baza unei hotarari administrative care incalca si Constitutia, si Codul de Procedura Civila, si Legea 47/2001.
Si iata ca acum CCR pare sa nu mai suporte nici macar opiniile contrare deciziilor ei formulate in cadrul dezbaterilor din sedintele publice. Si ca sa scape de ele, mistifica vorbele procurorului de caz.
CCR are putere absoluta, dar vrea sa o exercite in tacere absoluta. Un fel de ceausism tarziu cu efecte extrem de grave asupra Romaniei.
