Creştinii ordodocşi îl prăznuiesc, joi, 30 noiembrie, pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, sărbătoare de care sunt legate mai multe obiceiuri și tradiții, dar și multe superstiții.

În tradiţia populară se spune că sfântul Andrei patronează lupii, iar credințele populare se împletesc cu restricții, elemente de magie și oraculare.

„Acum am avea de-a face cu Anul Nou dacic”

Cercetătorul etnografic argeșean Sorin Mazilescu a cules o serie de consemnări ale celor mai cunoscuți folcloriști români, referitoare la practicile și superstițiile de Sântandrei, Moș Andrei, Andrei-de-iarnă, Indrea, Gădinețul Șchiop – Ieșirea Filipilor, cum mai este cunoscută ziua de 30 decembrie.

„În calitate de început (după unele presupoziții, acum am avea de-a face cu Anul Nou dacic, în felul acesta explicându-se această concentrare de sacralitate), este firesc să întâlnim credințele care ne spun că această zi poate fi considerată începutul iernii (Sf. Andrei e „cap de iarnă“, chiar dacă de la Sf. Dumitru sau Ovedenie întâlnim frecvent aceleași constatări). Pe lângă practicile magice apotropaice ce vizează paza contra lupilor (ce continuă prescripțiile din ajun), un număr mare de credințe susține interdicțiile de lucru în această zi, pedeapsa cea mai frecventă fiind boala rituală, care izbucnește la dată fixă (Ignat) sau care durează un an de zile”, explică Sorin Mazilescu.

Sf. Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, s-a născut în cetatea Vitsaida.

„Dumnezeiescul Andrei, defăimând toată turburarea lumească, și-a ales să petreacă întru feciorie și n-a voit să se însoare. Ci auzind că Ioan, Înainte Mergătorul Domnului, umblă prin laturile cele de pre lângă Iordan și propovăduiește pocăința, s-a dus la dânsul și i s-a făcut ucenic, că dorea a se sui cu mintea sa întru mai multe înțelegeri. Apostolul Andrei cu tot sufletul a urmat lui Hristos, și mai întâi decât ceilalți apostoli a fost chemat la învățătura lui Hristos, și pentru asta s-a numit întâiul chemat”, se arată în volumul „Viețile sfinților”.

Tradiții și superstiții

Sf. Apostol Andrei este considerat apărător de rele și durere, dar credințele legate de această sărbătoare sunt multe. Iată ce au notat , de-a lungul anilor, specialiștii în folclor, cu privire la tradițiile și superstițiile acestei zile:

Sf. Andrei vine prin sat șuierând. Cineva a spus că a văzut o umbră ducând-se înspre biserică fluierând (Speranția, VI, f. 52).

Se ține, pentru că, fiind un sfânt mincinos fără pereche, oamenii se tem ca să nu-i smintească; chiar pentru asta zic ei că e la 30 noiembrie, căci de drept ar fi la 1 decembrie, și s-au temut că ar fi fost mișelați de la începutul lunii și atunci ar fi mers cu înșelăciunea toată luna (Speranția, VIII, f. 383).

La Sf. Andrei ziua crește cât bobul de mei. Sf. Andrei este început de iarnă (Pamfile, 1997, p. 230).

Iarna zic unii că vine după Sf. Dumitru, da nu-i adevărat. Sf. Andrei e cap de iarnă, că atunci coboară lupii din munte (Bernea, 1997, p. 179).

E ziua când lupii se formează în potăi de câte doisprezece și nu se despart decât în ziua de Bobotează (Speranția, VII, f. 346). Lupul, al cărui gât e țeapăn, în această zi capătă darul de a și-l îndoi. De aici credința că în această zi „își vede lupul coada“.

O babă, care nu voia să țină, spunând că n-are ce-i mânca lupul, neavând vite, a fost mâncată ea (Speranția, VII, f. 203 v). Sf. Andrei e rău pentru boale și cine lucrează în ziua lui nu-l iartă Dumnezeu, după cum nici pe el nu l-a iertat Dumnezeu.

Legenda Sfântului Andrei

Iată și legenda despre Sf. Andrei:

Se spune că ar fi plantat vie, care a crescut frumoasă și ar fi dat rod bun, iar într-o duminică s-ar fi dus prin vie și a pus mâna pe o viță care era întinsă pe pământ și a ridicat-o în sus; Dumnezeu numaidecât i-a spus că rău face.

Atunci Andrei l-a întrebat ce trebuie făcut ca să scape de păcat. Dumnezeu i-a zis că trebuie ca să adune la toamnă toată vița de vie, s-o facă grămadă, să se bage sub ea și să-și dea foc, să ardă. Așa a și făcut. Într-o dimineață, două fete fiind cu vitele pe acolo, au început a scormoni în cenușă și una din ele a găsit un boboloș de aur și, de frică să nu i-l ia cealaltă, l-a înghițit și astfel a pornit însărcinată și a făcut din nou pe Sf. Andrei (Speranția, I, f. 83 v).

O femeie țesând în ziua asta, în noaptea următoare două vaci ce erau legate una lângă alta, s-au încurcat în frânghiile de care erau legate și, căzând în iesle, a doua zi au fost găsite moarte (Speranția, VI, f. 129). În noaptea aceea înflorește și se scutură nucul (Speranția, VI, f. 236 v).

Obiceiuri

Oamenii, în seara de Sf. Andrei, mănâncă un fel de turtă înmuiată în usturoi. Se serbează cu mâncări gătite în usturoi (Speranția, III, ff. 180 v, 213 v).

Sf. Andrei e pescar. De ziua lui se mănâncă pește (Speranția, V, f. 153). Femeile fierb grâu sau porumb în apă, le amestecă cu nuci, cu zahăr sau cu miere și mănâncă, după ce a împărțit pe la vecini. Altele fac otrepele lui Hristos, un fel de iofca cu formă de casă și îndulcite cu miere și zahăr (Speranția, IV, f. 128).

Se mai zice și Andrei Pescarul, pentru că, după cuvântul lui, niște oameni care se necăjeau cu pescuitul au tras cu voloacele și au prins pește mult (Speranția, VII, f. 312).

„Cine-l ține, când bolnăvește, zace ușor”

Sf. Andrei e ținut pentru că dezleagă la pește. Cine-l ține, când bolnăvește, zace ușor; cine nu-l ține se bate ca peștele pe uscat (Speranția, I, f. 422).

Pentru bunul mers al vieții și al treburilor: Se ține zicând că e începutul iernii și să le meargă bine toată iarnă. Se ține pentru a fi iarna mai dulce și gerul mai slab. Se ține ca să fie iarna plină de zăpadă, care aduce belșug (Speranția, II, f. 266 v; VI, ff. 186, 170).

Sf. Andrei ținându-l, vara are să fie mai blândă (Speranția, VI, f. 83 v). Sf. Andrei se ține pentru a trăi mulți ani (Speranția, III, f. 205 v). Se ține mai mult de meseriași, ca patron al meseriilor (Speranția, IV, f. 57 v).

Se ține ca un ajutător de noroc pentru semănături și pomi (Speranția, IV, f. 232). De Sf. Andrei zic că se aruncă boabe de porumb pe coș (Speranția, II, f. 107). Se fierbe și se împarte grâu, ca să fie grâul plin de bob (Speranția, VI, f. 181).

Post negru, pentru împlinirea unei dorințe

Se serbează prin post negru, pentru împlinirea unei dorințe, cum ar fi căsătoria, însănătoșirea etc. (Pamfile, 1997, p. 230). Se descântă puștele, ca să tragă vânatul la ele (Speranția, VII, f. 312 v).

„Dacă lucrează cineva, îi omoară dracul copiii”

Sf. Andrei e sărbătoare bisericească, care ține numai până la prânz; după prânz se lucrează (Speranția, III, f. 166 v).

Se ține să nu vină iarna cu vifor (Speranția, IV, f. 238).

Dacă lucrează cineva, îi omoară dracul copiii (Speranția, V, f. 4). Ziua se serbează prin nelucrare, ca să nu strice lupii vitele și pentru ca oamenii care pornesc la drum în această zi să nu fie atacați de aceste animale (Pamfile, 1997, p. 224).

Acela care umblă cu pieptenele în ziua de Sf. Andrei va fi mâncat de lup; de aceea mai cu seamă femeile se feresc în acea zi nu numai de a umbla cu pieptenele, dar nici a-i rosti numele (Gorovei, 1995, p. 127).

Femeile încleștează dinții pieptenilor cu care piaptănă cânepa, ca așa să se încleșteze dinții gadinilor peste iarnă și să n-aibă putere peste iarnă (Pop Reteganul-2, f. 158).

Oamenii se păzesc cu sfințenie a nu pronunța măcar în această zi cuvântul lup, căci vor fi expuși la din contra a-l întâlni peste an negreșit (Speranția, VII, f. 342).

De ce nu se coase

Nu se coase, ca să nu strice gândacii recolta viitoare (Speranția, VI, f. 181).

Sf. Andrei se ține pentru a fi feriți de amețeli. Oamenii bătrâni spun că acei care n-au ținut aceste sărbători au căpătat dureri de cap și amețeli (Speranția, I, f. 361 v). Se ține ca să fie ferit de înec (Speranția, I, f. 384 v).

Nu lucrează oamenii, zicând că e rău de ars cu apă fiartă, dau copiii în foc (Speranția, I, f. 397 v). Lucrând cineva în această zi e lovit de boale și zace un an sau moare imediat (Speranția, I, f. 96 v).

Cine lucrează în această zi se îmbolnăvește la Ignat, cu credința că l-a îmbolnăvit sfântul cu boala cea rea. Nu se poate vindeca bolnavul decât în ziua de Sf. Andrei, descântându-i-se timp de un an (Candrea, 1999, p. 232).

Sf. Andrei este ținut pentru a nu se îmbolnăvi de ciumă (Pamfile, 1997, p. 230). Cine muncește nu e lăsat în pace de strigoi și are vise urâte (Speranția, I, f. 372).

„Să nu împrumuți și să nu dai nimic din casă”

Ca să nu-ți fure nimeni nimic din câmp, în ziua de Sf. Andrei să nu împrumuți și să nu dai nimic din casă (Niculiță-Voronca, I, p. 126). Nu se lucrează; la moarte, pe trupul lor va crește păr mare și alb (Speranția, II, f. 307).

Magie. Cum își fac fetele „de dragoste”

Fetele își fac de dragoste astfel: într-o sită se pun usturoi și tărâțe. Acest amestec stă pe masa din casă până când fetele gătesc, cu ceea ce fiecare a adus, masa. După masă iau căței de usturoi, îi leagă cu ață roșie și, ieșind afară pe întuneric, leagă parul gardului ce poate nimeri.

Cu usturoiul arătat ung și obiectele analoage cu cele ce au pierit sau s-au furat. Rezultatul este că în scurt timp vor intra în posesia obiectelor furate sau pierdute prin descoperirea făptuitorului (Speranția, VI, f. 223 v).

Vrăjitoarele fac pe ursită, dau cu bobii și iau mana de la vaci. Unele fermecătoare se dezbracă cu pielea, ducându-se la fântână prin puterea nopții, când aruncă înăuntru tot felul de buruieni vrăjite, pentru a-i cădea în cursă persoana către care ea le îndreptează (Speranția, VII, f. 16 v).

Oracular

Se ia o crăcuță verde de măr, se pune în apă și se lasă până la Sf. Vasile. Dacă înflorește, e semn că anul viitor este roditor (Speranția, III, f. 98 v).

Despre vreme: În ziua de Sf. Andrei să cauți gogoși de tufă (ristic); dacă vor fi pline, anul următor e ploios (Speranția, IV, ff. 133-133 v).