În urmă cu câteva luni, războiul din Ucraina era pe buzele tuturor. După care a izbucnit războiul între Hamas și Israel și a avut un loc un summit cu potențialul de a schimba jocul între SUA și China. Între aceste evenimente, conflictul din Ucraina a căpătat patina unei rutine, scrie expertul în geopolitică George Friedman, în publicația „Geopolitical Futures”.

Transformarea Ucrainei într-un subiect de rutină nu este ceva cu totul nerezonabil, războiul însuși a pivotat în această direcție. S-au purtat multe bătălii marcate de progrese și retrageri și au avut loc multe mișcări fără însă ca vreuna să se dovedească decisivă, ceea ce înseamnă că țara continuă să lupte pentru supraviețuire. Iar mizele – o potențială redefinire a Europei- rămân tehnic valabile.

Războaiele în care ambele părți sunt încercate de temeri mari sunt dintre cele mai periculoase. Niciuna din ele nu poate renunța; iar până când vreuna nu obține un avantaj covârșitor și impune o nouă realitate, războiul trebuie dus mai departe chiar dacă pierderile devin aproape insuportabile. În lipsa unui astfel de avantaj, un compromis devine necesar, dar poate fi la fel de dificil.

În acest război, există încă așteptarea ca Rusia să distrugă armata ucraineană și să forțeze SUA să-i reducă la tăcere armele. Acest lucru nu s-a întâmplat. Motivul principal este că Rusia are deficit de trupe și, cum mobilizarea este extrem de nepopulară, Moscova a trebuit să-și îmbunătățească recrutarea, bazându-se pe recompense mari pentru înrolați - aproximativ 12.000 de ruble (137 USD), conform Consiliului Atlantic - și cerând donații de la un public empatic pentru achiziționarea de echipamente.

Situația este dificilă și pentru Ucraina. Armata a avut prea puțin succes pe câmpul de luptă în ultima vreme; în plus, Polonia a blocat camioanele ucrainene la graniță. Acest fapt nu este deloc neînsemnat. Polonia este profund anti-rusă de ani de zile, a fost unul dintre cei mai puternici susținători ai Ucrainei și a fost de acord să fie o bază pentru transferurile de arme americane și europene în Ucraina. Polonia nu a abandonat în întregime Ucraina. Sursa disputei la frontieră este percepția conform căreia transportatorii ucraineni fac concurență neloială omologilor lor polonezi. Pe timp de pace, este o problemă legitimă, dar nu și pe timp de război. Cât de mult va afecta această situație economia ucraineană nu este limpede, dar cu siguranță va afecta moralul ucrainean și probabil că va face SUA să se întrebe dacă depozitul de aprovizionare de facto va permite armelor să ajungă în Ucraina în lunile următoare.

Acesta este contextul în care, secretarul american al apărării, Lloyd Austin, s-a deplasat în Ucraina pentru a da asigurări că Washingtonul va rămâne alături de aliatul său. Deși scopul exact al vizitei lui Austin nu este clar, nu este niciodată un semn bun când un aliat trebuie să își declare sprijinul continuu în circumstanțe necunoscute. Într-adevăr, Austin s-a aflat acolo în calitatea sa de membru al Cabinetului și figură politică, nu de general și, vorbind în numele guvernului său, va observa probabil că Ucraina se află într-o poziție la fel de proastă ca Rusia. Ei pierd opțiuni – atât în ceea ce privește rezultatele dorite, cât și în capacitatea lor de a purta războiul.

Friedman remarcă în acest punct că, deși nu are personal cunoștință despre această problemă, presupune că Kievul va încerca să negocieze încheierea conflictului, bănuind totodată că asta nu ar fi o problemă pentru mulți ucraineni. Sfârșitul războiului ar trebui să-i ofere Rusiei o zonă-tampon mai mare, fără a o apropia prea mult de țările NATO de la granița cu Ucraina. În acest caz nu ar câștiga nici Ucraina, nici Rusia . În mod clar, există discuții în curs la un anumit nivel între Rusia și Statele Unite. Nu este totuși niciun dubiu că suntem aproape de sfârșitul războiului, poate la luni distanță. Poate că relativa indiferență a lumii față de Ucraina și Rusia va trimite un semnal ambelor, conchide George Friedman.