Deşi acestea sunt chestiuni esenţiale, la fel de importantă este şi recunoaşterea priorităţii strategice a regiunii Mării Negre, care a lipsit în bună măsură atât înainte cât şi după anexarea Crimeei şi războiul din Donbass, relatează CEPA.

Răspunsul NATO post-2014 la creşterea ameninţării la adresa statelor-membre NATO din regiunea Mării Negre a fost o prezenţă sporită a trupelor Alianţei în regiunea Mării Baltice. Or, prezenţa trupelor NATO nu ar trebui alocată unei regiuni sau alteia, ci să fie o singură prezenţă ca răspuns la aceeaşi ameninţare.

Securitatea Mării Negre a fost întărită pe măsură ce acţiunile agresive ale Rusiei au început să fie conturate cu mai multă claritate- în contextul exerciţiilor militare la scară largă, activităţilor militare în Marea Neagră, acumularea militară în Crimeea şi desfăşurarea de noi capabilităţi avansate.

(La summitul de la Varşovia (2016), a fost anunţată înfiinţarea tailored Forward Presence (tFP) în regiunea Mării Negre, iar în 2022, după invazia în Ucraina, la grupurile de luptă enhanced Forward Presence din ţările Baltice şi Polonia s-au adăugat alte patru grupuri de luptă multinaţionale în Bulgaria, Ungaria, România şi Slovacia. Astfel că acestea se întind acum pe tot flancul estic al NATO – de la Marea Baltică în nord până la Marea Neagră în sud) (n.red.)

La Summitul NATO de la Bruxelles din 2018, NATO au început să fie identificate noi arii de consolidare a securităţii: consolidarea posturii maritime aliate, creşterea prezenţei şi activităţii NATO şi dezvoltarea cooperării între alianţă şi partenerii săi: Georgia şi Ucraina.

La un nivel minim, strategia Mării Negre şi postura de apărare şi decurajare ar trebui să conţină următoarele:

- Conducerea regională are importanţă critică pentru o strategie NATO de succes în regiunea Mării Negre. Regiunea baltică a primit o atenţie meritată, datorită faptului că aliaţii săi regionali au vorbit în mare parte cu o singură voce. Pe de altă parte, celor trei aliaţi NATO state litorale la Marea Neagră le lipseşte o perspectivă comună asupra ameninţării şi a celei mai bune căi de urmat. Găsirea unor puncte comune între Turcia, Bulgaria şi România este esenţială pentru securitatea NATO la Marea Neagră.

- O accentuare a Forţei de Răspuns va fi cheie pentru sporirea descurajării şi a autoapărării colective. Bazele permanente cu forţe de rotaţie constituie un cadru valid pentru o prezenţă sporită. Aceste noi forţe trebuie să fie multi-domeniu.

- Informaţiile, supravegherea şi recunoaşterea (ISR), inclusiv sistemele fără pilot, pot fi un important multiplicator de forţă pentru NATO în Marea Neagră.

- Mobilitatea militară este esenţială pentru o descurajare credibilă. Echipamentele prepoziţionate, muniţiile şi logistica vor fi, de asemenea, esenţiale.

- Strategia NATO pentru regiunea Mării Negre trebuie să includă un răspuns la ameninţările ruseşti în domeniul războiului hibrid.

- NATO trebuie să se coordoneze cu Uniunea Europeană (UE) şi alte entităţi internaţionale în ceea ce priveşte măsurile de securitate economică, în special energia şi alimentele. Alianţa ar trebui să fie pregătită să abordeze provocările, inclusiv protecţia infrastructurii energetice sau escortele navale pentru transporturile de alimente şi energie.

- Strategia NATO trebuie să includă non-aliaţi din regiune (Ucraina, Moldova şi Georgia), pentru a-şi construi capacitatea şi capacitatea militară, securitatea economică şi pentru a le îmbunătăţi rezilienţa democratică.

Summitul de la Madrid este o oportunitate istorică pentru alianţă de a aborda securitatea în regiunea Mării Negre. În acest scop, aliaţii ar trebui să schiţeze măsuri concrete în vederea dezvoltării unei Strategii de lungă durată pentru Marea Neagră, conchide CEPA.