Cazul Caracal arata anatomia hada a unui stat disfunctional, fracturat, macinat de prostie, incompetenta si timorare, un stat care insa nu a ajuns asa peste noapte in urma vreunui inexplicabil cataclism. A ajuns asa cu complicitatea celor care, manipulati sau manipulatori, au creat sustinere pentu aceasta distrugere, cu complicitatea celor care au refuzat efortul gandirii, preferand sa digere informatie prefabricata pe tiparul fricilor si traumelor lor, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe  Ziare.com .

Pana la urma, drama aceasta cred ca ne pune in fata doua intrebari esentiale: ce fel de stat vrem noi sa avem? Ce fel de stat am sustinut sa fie creat?

Adevarul incepe sa iasa la suprafata: STS nu a livrat trei adrese gresite pentru simplul motiv ca nu a livrat nicio adresa, deoarece nu are voie sa livreze altceva decat un perimetru, mai mic sau mai mare in functie de zona pe care o acopera o celula, cu atat mai mica cu cat zona este mai aglomerata.

Da, ideal pentru Alexandra ar fi fost ca STS sa poata identifica instantaneu locul apelului. Pentru asta e insa nevoie si de aparatura suplimentara, si de modificari normative. A explicat asta nu vreun #rezist care apara vreun serviciu secret, ci un idol anti#rezist, Raed Arafat.

De ce ne identifica Uber pe strada? Pentru ca avem aplicatia Uber in telefon si descarcarea ei reprezinta un consimtamant sa fim localizati. Daca STS ar incerca sa ne localizeze, zice dl Arafat, cel localizat l-ar putea reclama pentru asta.

Dar chiar in timp ce dl Arafat dadea aceste explicatii in direct, prin studioul Antenei 3 incepeau icnetele si ochii dati peste cap: asta inseamna ca fiecare dintre noi va putea fi localizat in orice moment? Nu e bine. Daca nu e bine, atunci sa ramana bine ca acum, dar sa acceptam ca avem doar o localizare de perimetru. Poate sa demisioneze un director STS pe luna, adevarul acesta nu poate fi schimbat. Deci ce vrem?

Politistul care trebuia sa preia aceasta localizare primara nu a stiut sa deschida aplicatia si a avut nevoie de peste o ora si multe indicatii ca sa apese pe niste butoane. Asta e nivelul de competenta, chiar mai sus de un simplu agent. Procurorii criminalisti se plang ca nici DOS/BOS, serviciul specializat al ministerului de Interne, nu este foarte eficient, in plus este suprasolicitat.

De ce suntem aici? Pentru ca institutia statului care detinea si aparatura, si expertiza necesara sa o foloseasca pentru a asigura suport tehnic in anchetele penale nu mai are voie sa contribuie la ele.

Cand CCR a interzis SRI sa mai acorde suport tehnic in dosarele penale, pentru ca asta si nu altceva a interzis Decizia 51/2016, si cand a declarat neconstitutionale Protocoalele in baza carora SRI acorda acest suport tehnic, o imensa majoritate a rasuflat usurata. De ce? Pentru ca a fost manipulata cu povesti securistice despre SRI care facea anchete penale, ceea ce nu a dovedit nimeni niciodata, si am fi o tara de interceptati si ascultati.

Nu suntem, pentru ca nu exista nici capacitatea tehnica pentru a asculta milioane de convorbiri si nici interes sa asculti milioane de discutii despre retete de muraturi si certuri conjugale. Exista vreun om care sa aiba dovada ca a fost vreodata ascultat ilegal? Si cand spui ca te asculta securitatea, te-ai intrebat de ce ar fi securitatea interesata de tine?

Nu a existat nimeni care sa poata dovedi ca a fost interceptat ilegal de SRI, nu exista nicio dovada legala ca SRI a intervenit vreodata nelegal in dosarele penale. Toate au fost jeliri manipulatoare ale infractorilor. Dar isteria bazata pe trauma venita dinainte de 1989, bine condusa, a facut ca eliminarea SRI din dosarele penale sa fie primita cu aplauze de societatea care se credea eliberata.

Daca ar fi fost o reala eliberare cu buna credinta, clasa politica se grabea sa gaseasca o solutie de inlocuire a capacitatii tehnice si de expertiza pierduta prin eliminarea SRI. Nu s-a grabit de loc. Iar DOS e si slab, si depasit profesional.

Deci ce vrem? Vrem o capacitate de reactie rapida si eficienta a statului si abandonam fixatiile sau politisti care sa aiba nevoie de o ora ca sa invete sa apese pe un buton? E o alegere pe care ar trebui sa o facem constient si apasat, dincolo de toate manipularile care ne-au intoxicat ca un drog al unei false eliberari care nu a fost decat o mare vulnerabilizare.

La fel cand CCR a trantit in septembrie 2014 legea cartelelor pre-pay, cea care obliga ca la cumpararea unei asemenea cartele sa fie prezentat un act de identitate. A fost tot un mare entuziasm: ne pastram libertatea intacta. O mai vrem cu pretul pe care l-am vazut la Caracal? E o alegere.

Pentru ca tinta trebuie sa fie din nou procurorul cel rau, scandalul e centrat in continuare pe faptul ca s-a asteptat ora 6 pentru inceperea perchezitiei. Este invocat textul constitutional de la art. 27, care permite intrarea chiar fara mandat si in afara orelor 6-22.

Iata ce spune un avocat care numai #rezist nu este, avocat in procesul Dragnea, recunoscut pentru pozitiile sale antiprocurori, Toni Neacsu: "cine invoca aplicarea art. 27 alin. 2 din Constitutie se face de ras pentru ca acolo se spune clar ca se poate deroga de la regula inviolabilitatii domiciliului, insa DOAR PRIN LEGE. E deci nevoie de o lege care sa prevada ca in anumite cazuri se poate interveni fara mandat de perchezitie, exact ce ar fi facut aceste modificari. Da, trebuiau sa-si asume orice risc si sa intervina, chiar ignorand ordinul procurorului, pentru ca asa era in primul rand uman, dar realitatea este ca nici un text de lege nu ii proteja".

Dar sa zicem ca procurorii si politistii mergeau pe prima varianta si intrau la ora 3. Erau acolo un flagrant sau o persoana care trebuia salvata? Toate informatiile oficiale arata ca nu! Deci nu era niciun flagrant, nicio stare de necesitate si interventia nu s-ar fi justificat. Politistii si procurorii nu stiau atunci nici macar ca Alexandra a fost acolo si daca intrau peste vreun nevinovat, parca-l vedeam a doua zi la Gadea.

Mai mult, orice proba obtinuta dupa intrarea nelegala ar fi devenit nula. Exista decizii de camera peliminara ale unor judecatori care au exclus probele exact pentru ca politistul patrunsese prin forta in timpul unui scandal in desfasurare.

Se tot face comparatia cu cazul criminalului Lepa din Timis, care a fost saltat la 4 dimineata dupa ce a ucis un politist. Acela a fost mandat de arestare, nu de perchezitie. Acolo era un dosar de omor, cu autor cunoscut dat in urmarire inca inainte de a-l ucide pe politist.

Dar va asigur ca nu veti vedea procurori si politisti sa intre oricand cu orice risc, cat timp seara de seara pe la Gadea si Ciutacu va fi festival al infractorilor care se plang de justitie.

Procuroarea Piturca a fost sesizata de Protectia copilului si de niste parinti legitimi cu un caz de privare nelegala de libertate a unui copil si rele tratamante. A intrat si a luat copilul privat de libertate, intr-un mod concret pe care il putem discuta, dar cu o finalitate pe care o consider in interesul cert al copilului. Maria Piturca si-a asumat salvarea unui minor din ceea ce parea o infractiune flagranta in desfasurare. Si ce a patit? Este crucificata de SS si de Inspectia Judiciara.

De ce a patit? Pentru ca opinia publica, manipulata si isterizata, s-a solidarizat cu rapitorii, nu cu parintii legitimi, chiar dincolo de contestarea metodelor de preluare.

Daca veti procurori si politisti care sa intre ca tancul, atunci sa nu ii mai crucificati cand o fac. Daca ii vrem lei paralei, sa nu ne dam de ceasul mortii cand suspiciunile nu se confirma si cineva nevinovat ramane cu usa sparta si casa intoarsa pe dos. Imi aduc aminte ce circ a facut tot Antena 3 cand politia a intrat in casa unui profesor sub suspiciunea de trafic de droguri care nu s-a confirmat. Daca veti deschide link-ul veti vedea si ce scria pe ecran la Antena 3: "victima oamenilor legii isi spune teribila poveste".

Sigur ca nu e in regula sa se intre fara indicii, dar daca ele sunt si nu se confirma, procurorii si politistii trebuie sa aiba garantia ca vor fi aparati.

Felul in care a fost tratata mama Luizei, prima fata rapita si ucisa, de catre politie este cumplit. I s-a spus ca precis copila a plecat cu vreun "Fat Frumos", nu a fost luata in serios, a fost plimbata. Dosarul nu s-a urnit. Femeia disperata spune ca a trimis memorii si pesedintelui Iohannis, si ministrului Carmen Dan. Degeaba. Un om simplu a fost strivit si copilul sau a murit.

Iar Alexandra a fost, spun surse din ancheta, repezita de politistul cu care a vorbit pentru ca tinea linia ocupata. Parintii ei au fost trimisi acasa cand au reclamat disparitia fetei cu o seara inainte de a fi ucisa.

Asta vine dintr-un pofund si primitiv misoginism balcanic in care femeia e prezumata curva. Deci cand dispare, primul gand e ca si-a luat lumea in cap cu vreun amant, nu ca a patit ceva.

Au iesit la iveala dupa cazul Caracal multe alte disparitii nerezolvate, statisticile spun ca suntem pe primul loc in Europa la agresiuni sexuale, trafic de persoane si violenta in familie. Daca familia Luizei sau a Alexandrei anunta disparita unui baiat/barbat, sunt sigura ca nimeni nu i-ar fi spus ca a fugit cu Ileana Cosanzeana.

Femei sunt zilnic batute, injurate si umilite pe strada, fara a fi aparate de cineva. Un preot prodecan al Facultatii de Teologie face apologia violului si multi nu vad nimic nefiresc in asta.

Tara asta arata exact asa cum permitem noi sa arate. Cazul Caracal este si oglinda noastra, a permeabilitatii la manipulare, a refuzului de a gandi logic, de a ne informa si de a evolua la nivel de mentalitate. Si cel mai tare ma sperie ca asa vom si ramane. Cazul Colectiv sta marturie.

Distribuie Distribuie Comentarii