Superioritatea aeriană și în materie de artilerie a Moscovei îi împing la limita puterilor pe apărătorii orașului strategic Avdiivka din Donețk, pe măsură ce muniția se epuizează, relatează El Pais USA, într-un amplu reportaj.

În satul Oceretîne, de pe frontul din Adviivka, cel mai disputat în acest moment, soldații profită de ceață pentru a lansa un baraj de artilerie de 20 de minute asupra inamicului. Este o ocazie binevenită, deoarece atunci când cerul este limpede, este împânzit de dronele rusești.

Operațiunile ucrainene cu artilerie sunt de scurtă durată pentru a nu da prilej inamicului să le identifice pozițiile. Săptămâna trecută, tunurile ucrainene au țintit sectorul cel mai important al bătăliei, aflat la puțin peste șase kilometri depărtare: liniile ferate ce conectează Avdiivka cu teritoriile ucrainene neocupate. Înainte de război, Avdiivka avea peste 30.000 de locuitori. Acum sunt mai puțin de 2.000.

Ivan este comandantul detașamentelor de asalt din cadrul Brigăzii Mecanizate 47 – una dintre unitățile instruite de țările NATO și dotate cu arme occidentale. De profesie inginer, Ivan s-a pregătit un an înainte de a ajunge pe front, inclusiv în Germania și Lituania.

Oamenii săi au sarcina să apere liniile ferate de pe flancul nordic al Avdiivka: șinele se află pe teren înalt, interpunându-se ca un zid în calea blindatelor și având potențialul de a încetini deplasarea infanteriei.

„Dacă rușii preiau controlul asupra șinelor, va fi un dezastru”, spune Ivan.

Dezastrul, explică el, înseamnă ca rușii să reușească să pună stăpânire de drumuri, ceea ce le-ar permite trupelor lor să avanseze și să încercuiască orașul din nord.

La momentul reportajului, asaltul rus era concentrat în zona din apropierea fabricii de cocs, cea mai mare fabrică ce produce un astfel de combustibil din Europa.

Soldații ucrainenii intervievați de El Pais SUA spun că inamicul au străpuns deja segmentul de cale ferată, ceea ce poate fi îngrijorător.

„Ei nu dețin controlul; într-o singură zi, putem captura și pierde poziții acolo și de trei ori. Ne luptăm la 30 de metri. Ei continuă să vină, în plutoane de 10 până la 15 oameni. Ne atacă în mod constant”, explică Ivan. Pierderile rusești sunt nenumărate, dar și de partea ucraineană sunt foarte mari: el însuși și-a pierdut întregul pluton de 17 oameni, morți sau capturați.

Parcursul Brigăzii 47

Cea mai mare parte a Brigăzii 47 a fost transferată la Avdiivka la mijlocul lunii octombrie, când rușii și-au început actuala ofensivă asupra orașului. Anterior, Ivan și oamenii săi au luat parte la contraofensiva eșuată din vară pe frontul din Zaporojie (sud). Brigada 47 a suferit pierderi uriașe în primele trei luni, când Kievul a optat pentru o strategie de asalturi cu coloane blindate mari. Câmpurile de mine rusești și apărarea fortificată au încetinit înaintarea, iar artileria inamice și bombele cu drone au distrus cu ușurință vehiculele și trupele.

Anul trecut, surse militare de pe frontul din Zaporojie au declarat pentru El Pais că Brigada 47 a pierdut mai mult de 30% din forță în acea bătălie, adică aproximativ 2.000 din cei 5.000 de soldați ai săi. „Este mai greu din punct de vedere emoțional în Avdiivka pentru că apărarea apasă mai greu asupra moralui decât atacul. Trebuie să te rogi, adăpostit în șanț vreme de patru zile, cât ține o rotație, ca artileria lor să nu te omoare și apoi să reziști la asalt după asalt din partea infanteriei lor.

Asediul asupra Avdiivka i-a costat pe ruși sute de vehicule blindate și câteva mii de soldați. Pe rețelele de socializare, conturile ucrainene au distribuit numeroase înregistrări video cu pagubele provocate forțelor invadatoare, în special de munițiile cu dispersie furnizate de SUA. Dar Ivan dă din cap în semn de dezaprobare: exceptând pregătirea trupelor, rușii sunt superiori în toate privințele și în plus au resurse de cheltuit. „Dacă capturează șinele de cale ferată, vor trimite din nou blindatele; dacă 10 vehicule ies din a doua linie, artileria noastră o să le lovească, dar probabil patru dintre ele tot vor trece și ajunge la destinație”, a subliniat el.

Ivan povestește că o experiență avută pe frontul din Zaporojie l-a făcut să înțeleagă deosebirea fundamentală dintre armata ucraineană și cea rusă. Detașamentul lui a înconjurat o poziție rusă apărată de soldați profesioniști dintr-o divizie aeropurtată. În cele din urmă, aceștia au rămas fără muniție, moment în care au fost îndemnați în mod repetat să se predea. Totuși, inamicii au preferat să se arunce în aer cu grenade: „Nu cunosc niciun ucrainean care să fi făcut asta. Au o concepție diferită despre viață: rușii sunt mai pregătiți pentru război și sunt mai pregătiți să moară”. Observația lui coincide cu dezvăluirile făcute pentru The Economist de Valerii Zalujnîi, comandantul șef al Forțelor Armate ucrainene. Cea mai mare greșeală a lui, a recunoscut el, a fost să creadă că 150.000 de soldați ruși uciși în Ucraina, conform numărătorii sale, ar fi suficient de mulți încât să convingă Kremlinul să oprească războiul.

Zombii

Seth, numele de cod al comandantului unei companii de infanterie, coroborează ceea ce indică experții și alți ofițeri consultați pe frontul Avdiivka: una dintre cele mai mari schimbări survenite pe parcursul războiului a fost saltul înainte al Moscovei în tehnologia și producția de drone. Superioritatea aeriană a Rusiei asupra armatei ucrainene aflate în apărare este copleșitoare, subliniază Seth. Cele mai mari probleme pun dronele de recunoaștere Orlan: acestea reperează totul de la trei kilometri deasupra solului. După ce identifică ținta, în câteva minute apar și dronele kamikaze Lancet.

„Este ca la Bahmut, ei avansează fără să țin cont de nimic, precum zombii, pentru că vor neapărat să ia Avdiivka”, spune Alexander, comandantul unei unități din Brigada 47, care operează un obuzier Paladin al SUA. Precum la Bahmut, în unele zile la Avdiivka au numărat nu mai puțin de 300 de drone rusești. Între timp, muniția pentru Paladinul său a scăzut simțitor: dacă în primăvară la Bahmut, și în vară la Orihiv, pe frontul din Zaporojie, unitatea sa trăgea între 100 și 150 de obuze pe zi, în Avdiivka nu își permit mai mult de 15.

Deficit de muniție

Lipsa muniției pentru artileria ucraineană a fost confirmată atât de guvernul ucrainean, cât și de Zalujnîi, care într-un articol publicat The Economist a estimat că trupele sale nu vor avea suficiente stocuri pentru a relua atacul timp de cel puțin un an. Aliații NATO ai Kievului au rămas practic fără rezerve de muniție, iar industria militară occidentală nu va putea să-și înarmeze complet propriile țări și Ucraina până la sfârșitul anului 2024, potrivit estimărilor comandantului forțelor armate ucrainene și ale centrelor de analiză americane și europene.

Acest deficit dă seama de unul dintre cele mai mari avantaje ale Rusiei în război, spune Roman, comandantul unei unități de mortiere din Brigada 110 Separată ucraineană: tranșeele sale. „Rușii sunt cu mult înaintea noastră în materie de inginerie a tranșeelor”, explică Ivan. „Rușii avansează 300 sau 500 de metri și sapă, mai înaintează 300 de metri și iar sapă. Transeele lor sunt mai adânci și mai sigure decât ale noastre. Ei câștigă teren și îl asigură. Când luăm una dintre pozițiile lor, ne bucurăm, pentru că suntem mai în siguranță [în tranșeele lor] decât în ale noastre”.

Roman subliniază că rușii au posibilitatea să sape tranșee întrucât ucrainenii nu au muniție să-i împiedice. Conform calculelor sale, dacă la începutul războiului mortierele lui puteau trage câte un obuz la fiecare trei obuze inamice, acum decalajul este de unul la opt. „Nici nu putem opera mult timp din cauza atacurilor aeriene constante”, adaugă ofițerul.