Un transplant de penis, scrot şi perete abdominal inferior a fost realizat cu succes în cazul unui veteran de război în Statele Unite, informează DPA.

La mică distanţă după frica de moarte, cea mai temută rană în rândul militarilor care luptă în Irak şi Afganistan este aceasta: o explozie care să îi lase fără organele genitale.

Pentru un astfel de militar rănit, o şansă reală de a beneficia de o viaţă sexuală sănătoasă şi de fericire s-a prezentat sub forma unui transplant de penis, scrot şi perete abdominal inferior.

Transplantul, ce a inclus şi mulţi dintre nervii, muşchii şi vasele sangvine care deservesc acele organe, a fost descris pe larg în ediţia de joi a New England Journal of Medicine.

Beneficiarul este un tânăr militar care şi-a pierdut penisul, scrotul, ambele testicule şi cea mai mare parte a ambelor picioare atunci când a călcat pe o bombă pe marginea unui drum din Afganistan.

La aproximativ 19 luni după transplantul său de penis, veteranul de război poate să urineze stând în poziţie verticală pe picioarele sale prostetice, au dezvăluit medicii de la Johns Hopkins School of Medicine din Baltimore.

De asemenea, el simte atingerile la nivelul axului şi vârfului noului său penis, prezintă erecţii aproape normale şi poate să ajungă la orgasm.

Pentru restul vieţii sale, fostul militar va trebui aproape cu certitudine să ia medicamente anti-respingere, care îl fac mai vulnerabil la infecţii, afecţiuni hepatice şi anumite tipuri de cancer.

În plus, el nu va putea să devină tatăl biologic al unor copii. Considerentele etice interzic transferul de testicule, care produc spermă ce conţine ADN-ul donatorului decedat.

Cu toate acestea, pentru un bărbat tânăr ale cărui răni erau prea extinse pentru o operaţie convenţională de chirurgie reconstructivă, posibilitatea de a beneficia de un nou penis, pe care îl simte şi care funcţionează la fel ca acela pe care l-a avut în trecut reprezintă "o chestiune foarte importantă", a declarat Richard Redett, chirurgul care a coordonat echipa de transplant, din care au făcut parte 35 de profesionişti medicali. Operaţia a durat 14 ore.

În acelaşi articol, Richard Redett şi colaboratorii lui au spus că veteranul de război "se simte din nou întreg". Fostul militar continuă să trăiască independent şi şi-a reluat studiile cu normă întreagă.

"El este foarte satisfăcut de transplant şi de implicaţiile pe care acesta le are pentru viaţa lui viitoare", a adăugat echipa medicală.

Acesta este cel de-al patrulea succes confirmat pentru un transplant de penis realizat de la un donator decedat la un pacient care şi-a pierdut propriul penis din cauza unei boli sau a unui accident.

Cazul prezentat în New England Journal of Medicine este însă de departe cel mai extensiv transplant de organe genitale realizat până în prezent.

Operaţia a avut loc în Baltimore în martie 2018, efectuată de o echipă care a revoluţionat domeniul transplanturilor de ţesuturi moi precum cele de mână şi cele de faţă.

"Acesta este cu adevărat un salt cuantic", a declarat medicul Curtis Cetrulo, medic chirurg la Massachussetts General Hospital, coordonatorul echipei care a realizat primul transplant de penis din Statele Unite, realizat în 2016.

Pentru a-i reda veteranului organe genitale externe, Curtis Cetrulo spune că echipa de medici de la Johns Hopkins School of Medicine a beneficiat de cunoştinţele medicale acumulate nu doar în urma primelor trei transplanturi de penis realizate în Statele Unite, ci şi de cele obţinute în urma celor 100 de transplanturi de mână şi 140 de transplanturi de faţă realizate în Statele Unite.

Fiecare dintre aceste operaţii a adus informaţii preţioase despre conectarea unor vase de sânge cu diametre mai mici decât cel al genelor, despre perioada necesară pentru ca nervii să se regenereze şi despre tot ce este nevoie pentru a împiedica apariţia reacţiei de respingere a grefelor cu ţesuturi moi.

Chirurgul Richard Redett a spus că echipa lui a avut nevoie de aproape cinci ani pentru a se pregăti pentru această operaţie complicată.

Pe cadavre umane şi pe şobolani, medicii americani au practicat delicata operaţiune de reconectare a nervilor, arterelor şi ţesuturilor care, în mod normal, s-ar fi micşorat foarte repede după prelevare şi la contactul cu temperatura joasă a oţelului din care sunt realizate instrumentele chirurgicale.

Medicii au făcut investigaţii pentru a identifica partea din acel complex anatomic care prezenta cel mai mare risc de a fi respinsă de sistemul imunitar (s-a dovedit că aceasta este uretra) şi pentru a găsi o soluţie care să îi ajute să o prevină sau să detecteze foarte repede această problemă (dacă ea apare).

"Am învăţat multe lucruri din operaţia lui Cetrulo şi de la alte două transplanturi de penis care au fost realizate de o echipă de medici în Africa de Sud", a adăugat Richard Redett.

Veteranul american s-a prezentat iniţial la spital solicitând o reconstrucţie peniană convenţională.

În aceste cazuri, chirurgii construiesc un "neofalus" din grăsimi şi piele prelevate de pe braţele sau coapsele pacientului. După ce încorporează o pompă pentru a facilita erecţia, medicii specializaţi în chirurgia reconstructivă ataşează noul penis de uretra, vasele sangvine şi nervii existenţi.

Însă, potrivit lui Richard Redett, dimensiunea rănilor suferite de acel militar american a făcut ca o astfel de abordare să fie imposibilă.

În schimb, medicul şi colegii lui şi-au dat seama că aveau în faţa lor un candidat robust din punct de vedere fizic şi psihologic pentru o procedură medicală experimentală care necesita respectarea cu meticulozitate a sfaturilor medicilor şi un regim medicamentos pe viaţă.

Planul lor a fost pus în acţiune într-o zi de sâmbătă de la sfârşitul lui martie 2018, când un alt bărbat tânăr, care avea aceeaşi grupă sangvină şi aceeaşi nuanţă a pielii ca tânărul veteran, a fost adus într-o cameră de spital când se afla între viaţă şi moarte.

O echipă specializată în prelevarea de organe s-a adresat familiei tânărului, întrebând-o dacă ar fi de acord să cedeze organele genitale ale pacientului muribund.

"E greu să ceri acceptul familiei pentru o faţă sau pentru un penis", a relatat Richard Redett.

Însă, adeseori, o legătură împărtăşită de donator şi primitor - precum profesii, pasiuni sau serviciul militar - face familia donatorului să accepte. În cazul de faţă, rudele donatorului au dorit să îşi păstreze anonimatul şi nu au vrut să discute despre decizia lor.

În dimineaţa zilei următoare de luni, echipa medicală - care a inclus specialişti în chirurgie microvasculară, urologi, experţi în transplant, anestezişti şi numeroase asistente - a început să conecteze complexul de organe externe prelevate de la donator cu trupul tânărului pacient.

În timpul transplantului, medicii au redirecţionat artere din zona stomacului, care, în mod normal, aprovizionează cu sânge muşchii abdominali.

În lunile de după operaţie, un singur episod de respingere a fost înregistrat, iar el a fost tratat foarte uşor, folosind steroizi obişnuiţi şi Tacrolimus, singurul medicament anti-respingere pe care pacientul trebuie să îl ia pentru restul vieţii sale.

Refacerea terminaţiilor nervilor care fac penisul să fie deosebit de sensibil a început să se producă la o lună după transplant şi s-a extins din interior spre exterior într-un ritm de 1 milimetru pe zi.

Pentru tânărul veteran de război, procesul a fost stimulat de un accident fericit: Tacrolimus, acel medicament anti-respingere, stimulează foarte mult regenerarea nervilor.

Peste două luni, pacientul a raportat abilitatea de a simţi senzaţii tactile la nivelul noului său penis. "Felul în care a continuat recuperarea lui mi-a depăşit toate aşteptările", a adăugat Richard Redett.

Îndelungatele războaie din Irak şi Afganistan au produs generaţii întregi de veterani ale căror organe reproductive au fost compromise de dispozitive explozive improvizate.

Un studiu din 2017 realizat de Pentagon a arătat că în perioada octombrie 2001 - august 2013, aproximativ 1.500 de de militari au suferit răni uro-genitale, peste o treime dintre acestea fiind considerate grave.

423 dintre răni au afectat penisul, 451 au distrus testiculele, iar 760 - mai mult de jumătate - au vizat scrotul militarilor răniţi în cele două războaie.

Acele răni aveau nevoie de o atenţie mai mare pentru a identifica "noi tratamente pentru a îmbunătăţi funcţia sexuală, urinară şi reproductivă", au precizat autorii studiului, cercetători de la US Army Institute of Surgical Research şi de la San Antonio Military Medical Center.

Funcţia sexuală şi cea urinară sunt importante pentru bărbaţi şi "nu au făcut parte din repertoriul politraumatic", au adăugat ei.

"Mulţi soldaţi pe care i-am evaluat ne-au spus că atunci când erau aduşi de pe front, se uitau prima dată să vadă dacă nu cumva şi-au pierdut organele genitale. Abia apoi verificau dacă aveau picioarele întregi", a dezvăluit chirurgul Richard Redett.

Impactul generat de astfel de răni asupra fertilităţii veteranilor de război a determinat asociaţia Wounded Warrior Project să facă lobby pe lângă Congresul american şi Department of Veterans Affairs (VA) să asigure fonduri pentru tratamente de fertilitate în favoarea militarilor răniţi pe front. Aceste eforturi au fost concretizate prin adoptarea unei legi în anul 2017. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii