Statele Unite sunt la un pas de un război mondial pe care l-ar putea pierde. Există conflicte grave care necesită atenția SUA în două dintre cele mai importante trei regiuni ale lumii din punct de vedere strategic, scrie A. Wess Mitchell, fost asistent al secretarului de stat pentru Europa și Eurasia, într-o analiză publicată de revista „Foreign Policy”.

FOTO SHUTTERSTOCK

În cazul în care China decide să lanseze un atac asupra Taiwanului , situația ar putea escalada rapid într-un război global pe trei fronturi, implicând direct sau indirect Statele Unite. Deși este târziu, există opțiuni pentru îmbunătățirea poziției Statelor Unite; toate acestea necesită însă eforturi serioase și compromisuri inevitabile. Este momentul acțiunii de urgență pentru mobilizarea Statelor Unite, apărării și aliaților săi pentru ceea ce ar putea deveni criza mondială a timpului nostru.

Caracterizarea situației dificile în care se află Statele Unite în termeni atât de bruți poate părea alarmistă pentru mulți cititori. SUA au fost mult timp cea mai puternică națiune de pe glob. A câștigat două războaie mondiale, a învins Uniunea Sovietică și încă deține cea mai bună armată din lume. În ultimul an și jumătate, Statele Unite au impus costuri gigantice Rusiei prin susținerea Ucrainei - atât de mult că nu poate fi de neconceput, în opinia autorului, că SUA ar putea să își pună în ordine prioritățile prin a provoca o înfrângere decisivă prin procură asupra Rusiei înainte de a-și îndrepta principala atenție către consolidarea poziției militare americane în regiunea indo-pacifică.

Dar această strategie devine din ce în ce mai puțin viabilă. Pe măsură ce Rusia se mobilizează pentru un război de lungă durată în Ucraina și se deschide un nou front în Levant, va crește tentația unei Chine care se înarmează rapid să treacă la acțiune în privința Taiwanului. Deja, Beijingul pune la încercare Washingtonul în Asia de Est, fiind conștient că SUA ar avea dificultăți în a face față unei a treia crize geopolitice. Dacă se va ajunge la război, SUA ar putea descoperi pe nepusă masă că unii factori foarte importanți lucrează contra lor.

Unul dintre acești factori este geografia. După cum au arătat clar ultimele două Strategii Naționale de Apărare ale SUA și după cum a confirmat și ultima comisie de postură strategică a Congresului, armata americană de astăzi nu este concepută pentru a purta războaie împotriva a doi rivali majori simultan. În cazul unui atac al Chinei asupra Taiwanului, America ar fi pusă sub presiune să respingă atacul, menținând în același timp fluxul de sprijin pentru Ucraina și Israel.

Asta nu are drept cauză faptul că SUA ar fi în declin, ci că, în timp ce ele trebuie să fie puternice în toate aceste trei locuri, fiecare dintre adversarii săi - China, Rusia și Iran - trebuie să fie puternic doar în propria regiune pentru a-și atinge obiectivele.

Cel mai rău scenariu este un război în escaladare în cel puțin trei teatre de operațiuni îndepărtate, purtat de o armată americană subțiată, alături de aliați slab echipați, care sunt în mare parte incapabili să se apere împotriva marilor puteri industriale care au determinarea, resursele și cruzimea necesare pentru a susține un conflict de lungă durată. Purtarea acestei lupte ar necesita o unitate națională, o mobilizare a resurselor și o dorință de sacrificiu la o scară pe care americanii și aliații lor nu au mai cunoscut-o de generații.

SUA au mai purtat războaie pe mai multe fronturi. Dar în conflictele din trecut, a fost întotdeauna capabilă să își depășească adversarii. Nu mai este cazul: Marina Chinei este deja mai mare decât cea a Statelor Unite, având mai multe nave, și crește cu echivalentul întregii Marine franceze (aproximativ 130 de nave, potrivit șefului Statului Major al Marinei franceze) la fiecare patru ani. Prin comparație, Marina americană plănuiește o extindere cu 75 de nave în următorul deceniu.

Un dezavantaj conex este reprezentat de bani. În conflictele din trecut, Washingtonul a putut depăși cu ușurință cheltuielile adversarilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, raportul dintre datoria națională a SUA și PIB aproape s-a dublat, de la 61% din PIB la 113%. Prin contrast, Statele Unite ar intra astăzi într-un conflict cu o datorie care ar depăși deja 100% din PIB.

Presupunând o rată de expansiune similară cu cea din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nu este nerezonabil să ne așteptăm ca datoria să ajungă la 200% din PIB sau mai mult. După cum au remarcat Biroul de buget al Congresului și alte surse, o asemenea datorie ar putea avea consecințe catastrofale pentru economia și sistemul financiar al SUA.

Un conflict global ar atrage după sine alte pericole. Doi rivali ai SUA - Rusia și Iran - sunt mari producători de petrol. Un raport recent a constatat că o închidere prelungită a strâmtorii Hormuz pe fondul unui conflict mai amplu în Orientul Mijlociu ar putea împinge prețul petrolului dincolo de 100 de dolari pe baril, ceea ce ar crește substanțial presiunile inflaționiste. China este unul dintre principalii deținători de datorie americană, iar o vânzare susținută de către Beijing ar putea duce la creșterea randamentelor obligațiunilor americane și ar putea pune și mai multe presiuni asupra economiei. Este rezonabil să presupunem că americanii s-ar confrunta cu penurii în toate domeniile, de la electronice la materiale de construcție a locuințelor.

Toate acestea pălesc pe lângă costurile umane pe care SUA le-ar putea suferi într-un conflict global. Un număr mare de membri ai serviciilor americane ar muri probabil. Unii dintre adversarii Statelor Unite dispun de capacități convenționale și nucleare care pot ajunge până la pământul american; alții au capacitatea de a inspira sau de a dirija atacuri teroriste de tip Hamas pe teritoriul american, care ar putea fi mai ușor de realizat având în vedere porozitatea frontierei sudice a SUA.

Războiul global nu mai este o posibilitate teoretică

Războiul global nu mai este o eventualitate teoretică dezbătută de cei care se ocupă de politică și nici nu mai este un vis febril al presupușilor șoimi și militariști. Este o posibilitate reală și previzibilă, dacă nu chiar iminentă.

SUA ar trebui să se străduiască din răsputeri să se pregătească pentru acest scenariu, în speranța de a descuraja conflictul, dar și de a se asigura că americanii sunt pregătiți pentru el dacă va avea loc. Pregătirea eficientă este calea spre o mai bună descurajare; măsurile de creștere a pregătirii pentru război trimit un semnal clar adversarilor că agresiunea este mai riscantă pentru ei înșiși decât stabilitatea și pacea.

Prioritatea imediată a Statelor Unite ar trebui să fie aceea de a se asigura că Ucraina, Israelul și Taiwanul au armele de care au nevoie pentru a se apăra. Aceștia sunt actorii care au cea mai mare parte a acțiunilor în joc în prezent. Cea mai bună speranță pentru evitarea unui conflict general este ca aceste state de frontieră să fie atât de curajoase și de deranjante agresiunea să fie oprită sau descurajată înainte de a se extinde.

Acest lucru nu va fi posibil decât dacă SUA își pun în ordine baza industrială de apărare. De la începutul războiului dintre Rusia și Ucraina, producția totală de apărare a Statelor Unite a crescut cu doar 10% - chiar dacă războiul demonstrează consumul uimitor de mare de muniție militară într-un conflict major între puteri industriale, în comparație cu operațiunile limitate de contrainsurgență din trecutul recent.

Situația este suficient de gravă pentru ca Washingtonul să fie nevoit să invoce Legea producției de apărare și să înceapă să convertească o parte din industria civilă în scopuri militare. Chiar și în acest caz, este posibil ca guvernul american să fie nevoit să ia măsuri draconice - inclusiv redirecționarea materialelor destinate economiei de consum, extinderea facilităților de producție și revizuirea reglementărilor de mediu care complică producția de materiale de război - pentru ca baza industrială americană să fie pregătită pentru mobilizare.

Este evident că Washingtonul va trebui să crească cheltuielile pentru apărare. Stabilizarea de către administrația Biden a cheltuielilor pentru apărare, încărcarea facturilor de apărare cu cheltuieli interne de tip finanțări politice locale și insistența de a face să corespundă fiecare dolar cheltuit pentru armată cu un dolar pentru politica climatică sau pentru cheltuieli sociale reprezintă o abordare greșită. Pentru a se pregăti de război fără a face să explodeze datoria, Washingtonul va trebui să reducă cheltuielile pentru programele sociale care se bucură de un larg sprijin popular.

Nimeni din Congresul SUA nu dorește să le spună alegătorilor vârstnici că li se reduc beneficiile. Dar alternativa este de a le spune într-o zi alegătorilor de ce copiii sau nepoții lor sunt trimiși în locuri periculoase fără arme adecvate atunci când izbucnește un război.

Aliații SUA vor trebui, de asemenea, să se implice în mod semnificativ. Războiul din Ucraina i-a determinat pe membrii europeni ai NATO, mai ales Germania, să devină mai serioși în ceea ce privește securitatea. Cu toate acestea, chiar și acum, mai puțin de o treime dintre ei își îndeplinesc angajamentul de a cheltui cel puțin 2% din PIB pentru apărare. Marii membri vest-europeni nu și-au respectat încă promisiunea făcută în urmă cu mai bine de un an, la summitul blocului de la Madrid, de a desfășura unități de mărimea unei brigăzi pe flancul estic al NATO.

În Occidentul, guvernele și cetățenii vor trebui să reevalueze prioritățile care le dezavantajează țările în lupta viitoare. Nu are niciun sens ca americanii să se oblige față de politici climatice pripite și extrem de costisitoare, care afectează creșterea economică într-un moment în care China construiește centrale electrice pe bază de cărbune în ritm de două pe săptămână. Europenii vor trebui să își regândească aversiunea față de energia nucleară; progresiștii americani vor trebui să regândească restricțiile autoimpuse care limitează capacitatea Statelor Unite de a crește producția de energie.

Nimic de pe această listă nu este ușor. Dar Statele Unite și aliații lor intră într-o perioadă de decizii dificile. Ceea ce se întâmplă în Ucraina și în Israel ar fi părut de neimaginat chiar și acum câțiva ani, iar în zilele următoare este posibil să mai apară și altceva. Americanii și aliații lor trebuie să înceapă să își facă ordine acum, pentru a nu se trezi nepregătiți pentru un conflict global, dacă acesta are loc.