Forțele aeriene americane au primit prototipul unui nou model de rachetă pe care producătorul de arme Northrop Grumman a proiectat-o pentru o misiune critică: diminuarea apărării aeriene inamice pentru a deschide calea pentru bombardamentele aeriene ulterioare, relatează The Telegraph.

Totuși, noua rachetă Stand-in Attack Weapon (SiAW), are o problemă, și anume faptul că este proiectată pentru atacuri relativ apropiate. De pildă, într-un război între SUA și China pentru Taiwan, avioanele de luptă ale Forțelor Aeriene ar putea avea dificultăți să se apropie.

Northrop Grumman a furnizat prima SiAW la mijlocul lunii noiembrie, la puțin mai mult de un an după ce Forțele Aeriene au acordat companiei din Virginia contractul pentru dezvoltarea armei.

„Compania continuă să dezvolte arma, să efectueze integrarea platformei și să finalizeze programul de testare în zbor pentru un prototip rapid și pentru lansare până în 2026", a declarat compania.

SiAW are aproximativ patru metri lungime și este o rachetă aer-sol care „va oferi capacitatea de atac pentru a învinge țintele rapid relocabile", potrivit producătorului. Împrumută o mare parte din designul său de la racheta ghidată anti-radiații avansată a Northrop Grumman, care este optimizată pentru suprimarea sau distrugerea radarelor de apărare aeriană inamice. Cea mai recentă versiune cu rază extinsă de acțiune a AARGM călătorește până la 240 km la o viteză maximă care depășește 2 Mach.

Principalele diferențe între AARGM și SiAW sunt radarele și focoasele. AARGM este proiectatat pentru a urmări cu prioritate transmisiile de la radarele inamice și are un focos cu fragmentare - ideal pentru a elimina radarele, precum și lansatoarele de rachete sol-aer. În schimb, SiAW ar trebui să aibă capacitatea de a se axa pe vehicule, posturi de comandă și alte ținte care ar putea fi mai solid protejate – și mai puțin vizibile în spectrul electromagnetic – decât un radar tipic de apărare aeriană.

Atât AARGM, cât și SiAW au dimensiunile potrivite pentru a încăpea câte două în compartimentele interne ale avionului de atac stealth Lockheed Martin F-35.

Conceptul din spatele SiAW este solid. Zburând fără arme externe pentru o discreție maximă, F-35 ar putea pătrunde în stratul exterior al apărării inamice. În timp ce însoțesc F-35 și alte avioane ar lansa AARGM asupra radarelor inamice, F-35-urile înarmate cu SiAW-uri ar viza porțiunile mai solide ale rețelei defensive – vehiculele, clădirile și buncărele care ar putea face să ricoșeze șrapnelul unui AARGM sau care nu oferă transmisii radar.

Problema cu SiAW și o serie de alte muniții americane noi este însă raza de acțiune.

După decenii de modernizare, Armata Populară de Eliberare a Chinei (PLA) a înlocuit multe dintre apărările sale aeriene învechite cu sute de lansatoare mai noi care lansează rachete la până la 217 km. F-35-urile puteau viza aceste lansatoare în timp ce rămâneau în afara razei de acțiune a rachetelor lansatoarelor.

Problema este raza de acțiune a avioanelor F-35: aproape 950 km. Există o singură bază aeriană americană care este suficient de aproape de Taiwan pentru a trimite avioane F-35 deasupra și în jurul insulei, fără ca avioanele de luptă să fie nevoite să se realimenteze în aer de la avioane-cisternă mari, lente și vulnerabile.

Totuși acea bază aeriană, Kadena, este extrem de vulnerabilă la atacurile chinezești. Forța de rachete a PLA deține sute de rachete cu o rază de acțiune suficientă pentru a lovi Kadena din situri de lansare de pe continentul chinez. „Chiar și un număr relativ mic de rachete precise ar putea închide baza pentru operațiuni de zbor vreme de zile critice la începutul ostilităților", a scris RAND, un think-tank din California.

Or, cât de utile ar fi avioane de atac F-35 de înaltă tehnologie înarmate cu rachete SiAW dacă F-35 nu se pot apropia suficient de mult de forțele chineze pentru a lansa rachetele?

Pe de altă parte, combinația F-35-SiAW ar putea fi una devastatoare într-o campanie aeriană deasupra Europei, unde distanțele dintre forțele prietene și inamice sunt mai mici. De pildă, F-35 ar putea mătura apărarea aeriană a forțelor ruse, deschizând spațiul aerian pentru ca avioanele occidentale să opereze deasupra câmpului de luptă. Se poate anticipa ce se va întâmpla într-un astfel de scenariu, și anume ce s-a întâmplat cu trei armate diferite de tancuri echipate cu sovietici până acum. Armata irakiană a fost distrusă de două ori, iar armata libiană o dată, cu foarte puține pierderi în rândul trupelor terestre americane și aliate. Probabil că nici soldații lui Vladmir Putin nu s-ar descurca mai bine.

Pe de altă parte, în întinderile vaste ale regiunii vestice a Pacificului, F-35 este aproape ineficient cu munițiile existente. Nu degeaba Forțele Aeriene mizează pe noi bombardiere stealth și drone înarmate. Aceste aparate pot ajunge acolo unde F-35 nu poate.

Dacă există o armă care ar face avionul F-35 mai relevant într-un război cu China pe seama Taiwanului, se prea poate ca aceasta să nu fie SiAW. În schimb, ar putea fi noua rachetă Kongsberg Joint Strike Missile, o rachetă care poate ajunge la peste 560 km.

Forțele Aeriene au plătit deja pentru primul lot de JSM de la producătorul norvegian. Primele rachete ar trebui să sosească în 2026.