În urmă cu zeci de mii de ani, oamenii preistorici care populau teritoriul european erau împărţiţi în cel puţin 9 culturi distincte, pornind de la analiza varietăţii mari de podoabe, create în stiluri diferite, şi de la regiunea geografică în care acestea au fost descoperite, transmite marţi L ive Science .

FOTO: J. Baker et al via Livescience.com

Cercetătorii s-au concentrat asupra perioadei Gravettian, ce a început acum aproximativ 34.000 de ani şi s-a încheiat acum 24.000 de ani. Conform istoricilor, din această perioadă, în care omenirea era împărţită în comunităţi mici, de vânători-culegători, ne-au rămas numeroase podoabe şi bijuterii care demonstrează un nivel ridicat al meşteşugurilor artizanale, conform unui studiu publicat luni în jurnalul Nature Human Behaviour.

Abilităţile de meşteşugari ale oamenilor din Gravettian pot fi remarcate din marea varietate de materiale pe care le foloseau pentru a crea mărgele şi alte podoabe, cum ar fi fildeşul, oase, dinţi (printre care dinţi de urs, cal sau iepure), coarne, pietre semipreţioase, scoici sau chihlimbar. Astfel de mărgele au reprezentat atât podoabe personale dar şi markeri culturali.

În cadrul studiului, cercetătorii au analizat 134 de „tipuri discrete” de podoabe adunate de arheologi de-a lungul secolului trecut din 112 situri de pe întreg cuprinsul Europei. Cercetătorii au colectat datele din studii ştiinţifice anterioare şi le-au introdus într-o bază de date, ceea ce le-a permis să identifice diferenţele dintre diferitele grupuri de podoabe.

„Am început să observăm diferenţele pe măsură ce construiam baza de date”, a declarat pentru Live Science coordonatorul acestui studiu, Jack Baker, student doctorand în preistorie la Universitatea din Bordeaux (Franţa).

„Sunt nişte diferenţe foarte mari, în special între vest şi est”, a adăugat el.

Spre exemplu, cercetătorii au remarcat că oasele, dinţii şi coarnele provenite de la vulpi şi de la cerbul roşu, animale cu populaţii abundente pe teritoriul european în acea perioadă, erau folosite pentru a crea podoabe doar de anumite grupuri de vânători-culegători.

„În acea perioadă, vulpile şi cerbii roşii se aflau pretutindeni. Însă nu am găsit oameni care purtau colţi de vulpe decât în est, deşi vulpi erau peste tot. Şi am găsit oameni care purtau dinţi de cerb roşu doar în vest. Deci, chiar dacă aceste materiale erau disponibile pretutindeni, existau diferenţe clare între ce alegeau oamenii din diferite comunităţi să poarte”, a explicat Baker.

Erau practicate, de asemenea, şi schimburi de materiale între diferite grupuri, aşa cum se poate remarca, spre exemplu, în cazul unui mormânt preistoric din Italia, unde rămăşiţele unui adolescent au fost împodobite cu materiale care-şi aveau originea de la sute de kilometri distanţă.

„În consecinţă ştim cu certitudine că astfel de lucruri erau în circulaţie” între diferite comunităţi. „Cunoaştem în special că dinţii de animale şi scoicile circulau cu predilecţie între comunităţi”, a adăugat Baker.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că, deşi separarea geografică ar putea explica parţial diferenţele dintre modul în care cele 9 grupuri îşi alegea podoabele, „graniţele de tip cultural” dintre aceste grupuri erau un factor mult mai important, conform studiului.

Spre exemplu, înmormântările erau „practici culturale comune în populaţiile de la începutul şi mijlocul Perioadei Gravettian din Europa de Est”, dar ulterior s-a produs o trecere spre incinerarea morţilor, conform studiului.

Oamenii de ştiinţă au putut confirma existenţa acestor nouă grupuri culturale pe baza datelor genetice obţinute de arheologi.