Un nou studiu arată că țările dezvoltate sunt responsabile pentru 13% din pierderea globală a pădurilor.

Studiul propune mai multe măsuri. Foto: Shutterstock

Țările dezvoltate sunt responsabile pentru distrugerea biodiversității la nivel global într-un ritm de 15 ori mai mare decât în propriile teritorii, potrivit unui studiu recent. Cererea pentru produse precum carnea de vită, uleiul de palmier și lemnul determină o defrișare masivă în regiunile tropicale, punând în pericol mii de specii, transmite The Guardian.

Națiunile dezvoltate cel mai mare inamic al pădurilor

Cercetarea, publicată în revista Nature, arată că națiunile cu venituri ridicate sunt responsabile pentru 13% din pierderea pădurilor din afara granițelor lor. SUA contribuie la 3% din distrugerea habitatelor forestiere la nivel mondial. „Acest lucru subliniază amploarea fenomenului”, a declarat Alex Wiebe, doctorand în ecologie și biologie evolutivă la Universitatea Princeton și autor principal al studiului. Printre țările cu cel mai mare impact asupra ecosistemelor străine se numără SUA, Germania, Franța, Japonia, China și Marea Britanie.

„Prin importul de alimente și cherestea, aceste națiuni dezvoltate exportă în esență dispariția”, a spus profesorul David Wilcove, coautor al studiului de la Universitatea Princeton. „Comerțul global răspândește impactul consumului uman asupra mediului, în acest caz, determinând națiunile mai dezvoltate să-și obțină hrana de la națiunile mai sărace și mai diversificate de la tropice, ceea ce duce la pierderea mai multor specii”, menționează acesta. Regiunile cele mai afectate sunt cele cu o biodiversitate ridicată, precum Indonezia, Brazilia și Madagascar.

Un alt studiu, publicat în revista Science de o echipă internațională coordonată de Universitatea Cambridge, avertizează că refacerea habitatelor naturale în țările temperate, precum Marea Britanie, poate avea efecte negative neașteptate. „Dacă aceste națiuni conservă mai mult teren, deficitul de alimente și lemn trebuie compensat în altă parte”, explică profesorul Andrew Balmford, autorul principal al studiului. Acest lucru duce la o presiune crescută asupra regiunilor mai puțin reglementate, cum ar fi Africa și America de Sud.

„Zonele cu o importanță ecologică mult mai mare ar putea ajunge să plătească prețul pentru eforturile de conservare ale țărilor bogate, dacă nu găsim o soluție pentru această scurgere ecologică”, adaugă Balmford.

Reducerea consumului de carne de vită, o posibilă soluție

Pentru a reduce impactul asupra biodiversității globale, autorii studiului recomandă diminuarea cererii pentru produse cu un impact ridicat asupra mediului, precum carnea de vită. De asemenea, ar trebui să se pună un accent mai mare pe protejarea zonelor cu cea mai mare diversitate biologică și pe colaborarea cu fermierii pentru a dezvolta practici sustenabile.

Studiul Nature a analizat datele din perioada 2001-2015 privind impactul a 24 de economii mari asupra a peste 7.500 de specii dependente de păduri. Deși cercetătorii nu au investigat direct culturile cultivate pe terenurile defrișate, studiile anterioare arată că aproximativ 80% din terenurile agricole sunt folosite pentru producția de carne și lactate.

Impactul defrișărilor tinde să fie cel mai puternic asupra pădurilor tropicale aflate în apropierea marilor economii. SUA afectează în special America Centrală, în timp ce China și Japonia contribuie la distrugerea pădurilor din sud-estul Asiei. „Prin externalizarea tot mai mare a utilizării terenurilor, țările au capacitatea de a afecta speciile din întreaga lume, chiar mai mult decât în ​​interiorul propriilor granițe”, concluzionează Alex Wiebe. „Aceasta reprezintă o schimbare majoră în modul în care apar noi amenințări asupra faunei sălbatice”.