Un nou studiu coordonat de dr. Sharon Gilaie-Dotan, profesor la Facultatea de Optometrie și Științe ale Vederii din cadrul Universității Bar-Ilan, a concluzionat că, atunci când vine vorba de formarea memoriilor vizuale, mărimea contează, relatează The Jerusalem Post .
Gilaie-Dotan, care predă și la Centrul Gonda de Cercetare Multidisciplinară asupra Creierului, a coordonat o echipă de cercetători care a încercat să afle dacă imaginile mai mari sunt memorate mai bine decât cele mici în timpul activităților cotidiene.
Deși acest lucru ar putea părea evident, Gilaie-Dotan a explicat pentru site-ul The Media Line că în rândul cercetătorilor care studiază creierul paradigma populară era că dimensiunea imaginilor nu influențează memoriile pe care le creăm despre ele, din moment ce de obicei înțelegem ce se întâmplă în imagine, indiferent dacă ea este mare sau mică.
Însă noul studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences a confirmat că oamenii tind să își amintească mai bine lucrurile mari decât cele mici.
Studiu israelian: Mărimea contează mai mult decât am crede
Studiul care arată că mărimea contează
În urmă cu trei ani Gilaie-Dotan și o echipă care a inclus doi doctoranzi ale căror teze le coordonează, Shaimaa Masarwa și Olga Kreichman, a decis să realizeze un studiu, primul de acest fel, care să răspundă definitiv întrebării legate de importanța dimensiunii în formarea memoriilor.
La cercetare au participat 182 de voluntari care au fost supuși la 7 experimente diferite în cadrul cărora au fost expuși la mai multe imagini, fără să li se spună în prealabil că ulterior li se va cere să completeze o sarcină legată de memorie.
Gilaie-Dotan afirmă că aceste experimente au fost proiectate pentru a examina și ține cont de cât mai mulți factori posibil care ar putea explica rezultatele.
Echipa a descoperit că imaginile mai mari sunt într-adevăr ținute minte mai bine.
„Am găsit în mod repetat că dimensiunea a fost un factor dominant”, relatează Gilaie-Dotan. Ea are și o supoziție legată de acest fenomen:
„Am presupus că acest lucru se întâmplă deoarece în stadiile inițiale ale procesării unei imagini vizuale, o imagine mai mare ocupă o zonă mai mare pe retină și că acest lucru se reflectă și în regiunile creierului care procesează informația care este disponibilă pe retină”.
Cu alte cuvinte, o imagine mai mare activează mai mulți neuroni în creier care încep întreaga serie de acțiuni legate de procesarea informațiilor vizuale și crearea de memorii.
În urmă cu trei ani Gilaie-Dotan și o echipă care a inclus doi doctoranzi ale căror teze le coordonează, Shaimaa Masarwa și Olga Kreichman, a decis să realizeze un studiu, primul de acest fel, care să răspundă definitiv întrebării legate de importanța dimensiunii în formarea memoriilor.
La cercetare au participat 182 de voluntari care au fost supuși la 7 experimente diferite în cadrul cărora au fost expuși la mai multe imagini, fără să li se spună în prealabil că ulterior li se va cere să completeze o sarcină legată de memorie.
Gilaie-Dotan afirmă că aceste experimente au fost proiectate pentru a examina și ține cont de cât mai mulți factori posibil care ar putea explica rezultatele.
Echipa a descoperit că imaginile mai mari sunt într-adevăr ținute minte mai bine.
„Am găsit în mod repetat că dimensiunea a fost un factor dominant”, relatează Gilaie-Dotan. Ea are și o supoziție legată de acest fenomen:
„Am presupus că acest lucru se întâmplă deoarece în stadiile inițiale ale procesării unei imagini vizuale, o imagine mai mare ocupă o zonă mai mare pe retină și că acest lucru se reflectă și în regiunile creierului care procesează informația care este disponibilă pe retină”.
Cu alte cuvinte, o imagine mai mare activează mai mulți neuroni în creier care încep întreaga serie de acțiuni legate de procesarea informațiilor vizuale și crearea de memorii.
Importanța dimensiunii pentru formarea memoriilor
Profesorul Daniel Levy, un specialist în memoria umană din cadrul Universității Reichman din Herzliya, oferă însă o teorie alternativă pentru fenomen, afirmând că ne amintim mai bine obiectele mari deoarece la acordăm mai multă atenție când le vedem.
El admite însă că echipa lui Gilaie-Dotan a testat această ipoteză în timpul experimentelor lor și nu au reușit să o confirme.
În unele teste subiecților li s-au arătat imagini mari neclare alături de imagini mai mici clare și „obiectele mai mari tot au fost memorate mai bine deși ele erau neclare”, afirmă Gilaie-Dotan, explicând că acest lucru discreditează teoria alternativă.
Ea spune că aceste constatări ar putea avea un impact asupra mai multor domenii.
„Ar putea avea implicații atât pentru educație cât și aspectele ce țin de dezvoltare. Chiar și la adulții în vârstă, care încep să își piardă vederea. Așadar, ar putea fi important să luăm în considerarea posibilitatea că dimensiunea informațiilor vizuale ar putea asista procesarea sau calitatea procesării aceleiași informații”, afirmă cercetătoarea.
Profesorul Daniel Levy, un specialist în memoria umană din cadrul Universității Reichman din Herzliya, oferă însă o teorie alternativă pentru fenomen, afirmând că ne amintim mai bine obiectele mari deoarece la acordăm mai multă atenție când le vedem.
El admite însă că echipa lui Gilaie-Dotan a testat această ipoteză în timpul experimentelor lor și nu au reușit să o confirme.
În unele teste subiecților li s-au arătat imagini mari neclare alături de imagini mai mici clare și „obiectele mai mari tot au fost memorate mai bine deși ele erau neclare”, afirmă Gilaie-Dotan, explicând că acest lucru discreditează teoria alternativă.
Ea spune că aceste constatări ar putea avea un impact asupra mai multor domenii.
„Ar putea avea implicații atât pentru educație cât și aspectele ce țin de dezvoltare. Chiar și la adulții în vârstă, care încep să își piardă vederea. Așadar, ar putea fi important să luăm în considerarea posibilitatea că dimensiunea informațiilor vizuale ar putea asista procesarea sau calitatea procesării aceleiași informații”, afirmă cercetătoarea.
Importanța cercetării făcute în Israel
Levy vorbește la rândul său despre implicațiile constatărilor pentru persoanele în vârstă, explicând că „dacă lor li s-ar oferi oportunitatea să vadă lucrurile la o rezoluție mai mare, acest lucru nu i-ar ajuta doar să îl vadă ci s-ar putea să îi ajute să și-l amintească mai bine”.
Însă în momentul de față acestea sunt doar speculații, Gilaie-Dotan clarificând că este nevoie de mai multe studii pentru a testa dacă vârsta a influențat rezultatele.
„Studiul a fost efectuat cu participanți între 18 și 40 de ani, grupa de vârstă pentru care vederea este complet dezvoltată și înainte de a începe să se deterioreze. Am testat doar adulți cu o vedere sănătoasă”, explică ea, adăugând că deja au fost începute alte studii pe baza cercetării pe care echipa sa a publicat-o recent.
Levy vorbește la rândul său despre implicațiile constatărilor pentru persoanele în vârstă, explicând că „dacă lor li s-ar oferi oportunitatea să vadă lucrurile la o rezoluție mai mare, acest lucru nu i-ar ajuta doar să îl vadă ci s-ar putea să îi ajute să și-l amintească mai bine”.
Însă în momentul de față acestea sunt doar speculații, Gilaie-Dotan clarificând că este nevoie de mai multe studii pentru a testa dacă vârsta a influențat rezultatele.
„Studiul a fost efectuat cu participanți între 18 și 40 de ani, grupa de vârstă pentru care vederea este complet dezvoltată și înainte de a începe să se deterioreze. Am testat doar adulți cu o vedere sănătoasă”, explică ea, adăugând că deja au fost începute alte studii pe baza cercetării pe care echipa sa a publicat-o recent.
