Câinii dorm mai mult decât oamenii, dar visează la fel ca aceștia, iar structura și etapele somnului acestor animale sunt foarte apropiate de cele de la om, conform unui recent studiu coordonat de Stanley Coren, profesor emerit de psihologie la University of British Columbia, informează Live Science.

La fel ca și în cazul oamenilor, câinii trec ciclic de la stadiul de veghe la somnul REM (rapid eye movement, REM, mișcări oculare rapide) și somnul non-REM. Conform unui alt studiu, realizat în 1977 pe șase câini de vânătoare și publicat în revista Physiological Behavior, câinii își petrec 44% din timp în stare de veghe, 21% în starea de adormire dinaintea somnului, 12% în stadiul de somn REM și 23% în stadiul de somn adânc, non-REM.

Oamenii visează atât în stadiul de somn REM, cât și în cel non-REM, dar visele pe care și le aminesc sunt în majoritatea cazurilor cele din starea de somn REM. În acest stadiu al somnului, visele sunt mai ușor de ținut minte și deseori au un caracter bizar, conform lui Matthew Wilson, cercetător care studiază învățarea și memoria la Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT).

În anul 2001 Wilson și colegii săi au fost primii care au raportat că și șoarecii visează — creierul lor se comportă asemănător celui uman în starea de vis. Descoperirea că șoarecii visează poate indica faptul că starea de vis este una comună în regnul animal. Mai mult decât atât, somnul non-REM se manifestă la toate vertebratele și ar putea fi regăsit chiar și la unele nevertebrate, așa cum este musculița de oțet. Motivul pentru care atât somnul REM, cât și non-REM sunt atât de răspândite în regnul animal ține de rolul lor în procesele de învățare și memorie.

Câinii intră în stadiul REM de somn la aproximativ 20 de minute după ce au adormit și rămân în această stare timp de 2 — 3 minute. În această etapă se poate observa că respirația animalului devine neregulată, conform lui Stanley Coren. În cazul puilor, precum și al câinilor foarte bătrâni, musculatura se poate încorda și relaxa brusc. Atât în cazul oamenilor, cât și al câinilor, o regiune a sistemului nervos central denumită puntea lui Varolio este responsabilă de "paralizia" musculară în perioada de somn. De exemplu, visăm că ne plimbăm, dar nu facem mișcările musculare aferente mersului. Puntea lui Varolio este încă insuficient dezvoltată la puii de câine și ar putea să nu mai funcționeze foarte eficient în cazul câinilor bătrâni, condiții în care somnul acestor câini este mai probabil să fie mai agitat decât al celor aflați la maturitate — situație similară cu cea întâlnită la oameni, conform lui Coren.

În urma unor studii în care a fost dezactivată funcția de paralizie musculară temporală exercitată de puntea lui Varolio, oamenii de știință au putut să-și facă o idee despre conținutul visului la câini. Odată ce această funcție a punții lui Varolio este dezactivată, câinii încep să-și "trăiască" visele (în cazul oamenilor această condiție este denumită disfuncție a somnului REM).

"Ceea ce am aflat este că un câine visează clucruri 'câinești'. Un câine de vânătoare visează vânatul, iar un doberman visează că aleargă după răufăcători. Modelul visului la câini pare să fie foarte similar cu cel uman", a precizat Stanley Coren.

De asemenea, din cauze încă insuficient explicate însă, oamenii de știință au observat că mărimea câinelui pare să determine lungimea visului. Câinii de talie mică visează mai frecvent, dar pentru perioade de timp mai mici, în timp ce câinii de talie mare visează mai rar, dar pentru perioade mai lungi.

Există și alte similarități între somnul câinilor și cel uman. La fel ca și oamenii, câinii pot avea coșmaruri sau pot suferi de narcolepsie (nevoia bruscă și irezistibilă de a dormi). De altfel, studiile desfășurate la Universitatea Stanford asupra unor câini narcoleptici au dus la identificarea biochimiei formei umane a acestei afecțiuni.

AGERPRES