Cine sunt cele două „conserve SIE” plasate în umbra Vioricăi Dăncilă. Cel din imagine a fost mâna dreaptă a lui Nicu Ceaușescu. Unul este Costin Mihalache, șeful Cancelariei premierului României, celălalt este un fost lider al UTC, fost parlamentar PUR, PSD și ALDE până în 2016. Îl cheamă Florea Voinea, dar este cunoscut sub supranumele de „Ică”. Este născut la Maglavit... Soția, Olga, lucrează la Banca Națională. Și a fost și ea deputată PUR, partidul lui Dan Voiculescu...

Citiți interviul cu „Ică” Voinea, agenției de presă  Rador în decembrie 2017:

Interviu acordat de senatorul Florea Voinea postului Radio România Internațional, secția chineză

Realizator: Marian Mizdrea – Stimate domnule senator, subiectul interviului de astăzi nu are legătură cu funcția de vicepreședinte al Comisiei de Politică Externă din Senat, cu toate că aș fi foarte interesat de o discuție pe această temă. Am rugămintea să fiți de acord să abordăm un subiect personal și anume, prietenia care vă leagă de actualul premier al RP Chineze, Li Keqiang.

Florea Voinea: Într-adevăr, în mandatul 2012-2016 am fost vicepreședinte al Comisiei de Politică Externă a Senatului României, dar pe prietenul Li Keqiang îl cunosc de mulți ani. Și eu, și el am fost lideri ai organizațiilor de tineret din țările noastre. În anul 1986 România a organizat probabil una dintre cele mai mari delegații bilaterale care a ajuns în China. Și am avut privilegiul ca cel care m-a însoțit în cele două săptămâni ale vizitei să fie actualul premier al Chinei, Li Keqiang.

Realizator: La acea vreme, liderul organizației de tineret a Partidului Comunist era Nicu Ceaușescu. A participat și el la această vizită?

Florea Voinea: Este adevărat, prim-secretar al CC al UTC era Nicu Ceaușescu, a făcut parte din delegație, dar numai patru zile, la Beijing și Shanghai. În celelalte nouă zile ale vizitei eu am fost șeful delegației.

Realizator: Faptul că ați menținut o relație apropiată, de prietenie, la peste 30 de ani distanță, înseamnă că nu a fost o simplă vizită protocolară, au existat unele afinități care au determinat o anumită apropiere dincolo de cutumele oficiale.

Florea Voinea: Am putut menține această relație de prietenie pentru că noi am avut, în China, un demn reprezentant al diplomației românești, Viorel Isticioaia, iar în România am avut un prestigios diplomat din RP Chineză, Li Ming. Prin intermediul acestor doi oameni eu am reușit să păstrez legătura, permanent, cu actualul premier al Chinei, ne puneam la curent cu ceea ce se întâmplă în viețile noastre. După ce am petrecut împreună două săptămâni în China, în 1986, și două săptămâni în România, în anul 1987 – pentru că la rândul lor și chinezii au avut o delegație în România – ne-am despărțit prieteni. La vremea respectivă, relațiile dintre România și China erau foarte bune. Eu conduceam activitatea economică a CC al UTC, conduceam la vremea respectivă vreo 29 de șantiere naționale. Am avut prilejul să-i cunosc și pe Hua Guofeng (n.red: premier — 1976-1980 — și președinte — 1978-1981 — al RP Chineze), Hu Yaobang (n.red: secretar general al CC al PCC, 1982-1987), Li Peng (n.red: premier, 1988-1998), i-am cunoscut pe toți acești lideri pentru că și în China, ca și la noi, atenția care se acorda organizațiilor de tineret era deosebită.

Realizator: Drept dovadă, Li Keqiang a devenit premier provenind din organizația de tineret…

Florea Voinea: Vă mărturisesc că în 1986, când Deng Xiaoping, mintea luminată care a făcut din China ceea ce este astăzi și a trasat linia care trebuie urmată din punct de vedere politic, economic, strategic, prezentându-ne sala biroului politic și arătându-ne locul fiecărui membru al biroului politic, la un moment dat s-a întors către Li Keqiang și mi-a spus că este un om de mare viitor, este un tânăr foarte bine pregătit și dacă nu se întâmplă ceva și nu face o greșeală majoră, linia lui este clar trasată. Și vă mărturisesc că am urmărit cu interes evoluția lucrurilor și am constatat cu multă bucurie că a fost exact așa cum a fost viziunea lui Deng Xiaoping. Mă bucur din suflet pentru că așa și este, Li Keqiang este un om extrem de bine pregătit, mă bucur că a fost reales și el, și președintele Xi Jinping, la ultimul congres din octombrie. I-am și transmis felicitări cu ocazia forumului de la Budapesta, le-a retransmis, și m-am bucurat că am avut prilejul unui nou contact chiar dacă nu am fost prezent acolo.

Realizator: După 1990, când ați avut prilejul să vă reîntâlniți cu premierul Chinei?

Florea Voinea: După 1990… Prima întâlnire am avut-o în 2013.

Realizator: La București, cu prilejul summitului…

Florea Voinea: La București, când prima ediție a summitului 16+1 s-a desfășurat în toamna anului 2013 la București. Noi am fost prima țară organizatoare pentru că ei aveau, în strategia lor, ca relațiile de prietenie cu România să continuie și nu încetau să ne spună, și Li Keqiang, și Zhang Gaoli, prim-vicepremier, că ei mai au în inimă și în suflet România. Ei au crescut cu Valurile Dunării, au crescut cu filmele românești, și nu pot să uite acest lucru. Le place bucătăria românească, le place portul popular românesc, muzica populară românească, și mereu au ținut să precizeze aceste lucruri. Este păcat că lucrurile nu se întâmplă așa cum mi-aș dori eu și așa cum, probabil, și-au dorit și ei.

Realizator: În afară de vizita din 1987, Li Keqiang a mai venit în România până în 2013?

Florea Voinea: Nu, eu nu mi-aduc aminte să mai fi venit. Știu că a fost Victor Ponta în China, în calitate de premier, și s-a întâlnit cu dumnealui. Desigur, au mai fost schimburi de mesaje. În vara anului 2016, președintele Senatului, domnul Călin Tăriceanu, intenționa să facă o vizită oficială și eu m-am ocupat de acest lucru. Ar fi trebuit să aibă loc între 23 și 29 iunie 2016, a fost aprobată, trebuia să plecăm, și cu o zi înainte – nu știu din ce considerente, președintele Tăriceanu nu mi le-a dezvăluit – a fost anulată această vizită oficială. Anul trecut, în semn de scuză că nu a mai ajuns delegația oficială a Senatului în China, iar partea chineză s-a străduit pentru succesul vizitei, eu i-am trimis premierului Li Keqiang un tablou realizat de Popa Popas, un portret extrem de reușit, iar acum, în noiembrie, cu ocazia schimbului de mesaje prin intermediul vicepremierului Stănescu, la Budapesta, i-am trimis o sticlă de vin de Segarcea din 1955, anul nașterii premierului chinez, cu urările mele de la mulți ani.

Realizator: Întrebarea mea a avut ca scop argumentarea, odată în plus, a faptului că chinezii au o memorie foarte bună și păstrează relațiile de prietenie chiar dacă nu au loc întâlniri frecvente. Din 1987 și până în anul 2013 ați menținut legătura prin schimburi de mesaje și totuși, dacă îmi amintesc bine, în noiembrie 2013, după discursul ținut în plenul Parlamentului de la București, a spus că urmează să se întâlnească cu un prieten român și toți ne întrebam despre cine este vorba. După atâția ani, din postura de premier a celei de-a doua puteri mondiale, ajuns în România, a dorit să se întâlnească cu un prieten român pe care l-a cunoscut în anul 1986 și revăzut în 1987.

Florea Voinea: Este adevărat, așa a fost. În plenul Camerelor reunite, în discursul pe care l-a ținut în fața parlamentarilor, le-a mărturisit că abia așteaptă să vină seara, ca la dineul care va avea loc să îl întâlnească pe un vechi și drag prieten, în prezent senator. Eu eram în sala; sigur că primul impuls a fost să merg la el și să-l îmbrățișez, dar am rezistat tentației pentru că era un moment solemn, oficial. În schimb, seara, am avut o întâlnire extrem de emoționantă. Nici chiar primul ministru al României, Victor Ponta, nu credea că după atâția ani mă va recunoaște premierul chinez. Și toată lumea a apreciat caracterul premierului chinez, acesta m-a recunoscut imediat, a fost un moment de bucurie și, în plus, pentru mine a fost o mare onoare.

Realizator: Moment emoționant, într-adevăr. Cunoaștem că, în general, chinezii acordă foarte greu prietenia, dar aceasta ține pe viață. Iată o dovadă în plus prezentată de chiar premierul acestei țări.

Florea Voinea: În cazul meu, spusele dumneavostră au fost demonstrate, așa este. Asta și pentru faptul că noi am fost întotdeauna deschiși unul față de celălalt, am spus mereu adevărul, ne-am sfătuit reciproc…

Realizator: În afară de noiembrie 2013 nu au mai existat prilejuri de revedere?

Florea Voinea: În anul 2012 am aflat că Li Keqiang a avut o vizită în Ungaria, în calitate de vicepremier, și vorbise acolo de contracte de peste un miliard de dolari pentru un tren rapid și alte investiții în Ungaria. Atunci am vorbit prima dată cu Victor Ponta, desemnat premier în primăvara lui 2012, și i-am spus că ar trebui să ne întâlnim și noi cu Li Keqiang, pe care îl cunosc și, cred și sper, mai suntem, încă, prieteni. Premierul Ponta a dat curs ideii mele, eu am început demersurile necesare, iar Li Keqiang, cu modestia și cu eleganța care îl caracterizează, a spus că nu se poate întâlni cu un premier pentru că el este numai vicepremier, dar atunci când va fi posibil, va accepta cu mare plăcere organizarea unei întâlniri. În toamna lui 2012 a fost desemnat premier al Chinei și a dat curs invitației de a participa la forumul 16+1, iar delegația chineză a venit și cu foarte multe propuneri. Ulterior, în primăvara lui 2014, am fost în China împreună cu vicepremierul de atunci, actualul președinte al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea. În timpul vizitei s-au discutat și stabilit foarte multe lucruri care, din păcate, au rămas doar pe hârtie.

Realizator: Vă rog să revenim puțin la Ungaria și anume, la premierul Victor Orban. Este o poveste și aici.

Florea Voinea: Aveți dreptate. În anii ’80, lideri ai organizațiilor de tineret erau Gyurcsany și Victor Orban în Ungaria, Kwasniewski și Szmajdzinski în Polonia, Jeneral în Cehia, Aurich în Germania, Mishin în Uniunea Sovietică, Shopova în Bulgaria, Li Keqiang și Song Defu în China. Noi ne întâlneam la tot felul de reuniuni internaționale și bineînțeles că s-au legat tot felul de prietenii.

Realizator: Vă mărturisesc faptul că participând la summitul de la Budapesta din 27 noiembrie am avut impresia că între Ludovic Orban și Li Keqiang există o relație solidă, aspect pe care l-am pus, la acel moment, pe seama longevității lui Orban în funcția de premier și a frecventelor întâlniri avute cu premierul Chinei. Din spusele dumneavoastră înțeleg că relațiile celor doi au o vechime mult mai mare.

Florea Voinea: Dacă nu mă înșel, Victor Orban este la cel de-al treilea mandat și i-a succedat lui Gyurcsany, care a fost omologul lui Nicu Ceaușescu în anii 80.

Realizator: Aceste relații îndelungate să reprezinte, oare, răspunsul la întrebarea frecventă: „De ce Ungaria și Polonia au dezvoltat relații mai bune cu China?” Cunoscut fiind faptul că înainte de 1990 Bucureștiul se detașa lejer în topul relațiilor bilaterale cu Beijingul.

Florea Voinea: Sigur că acesta este răspunsul. Premierul Ungariei și premierul Chinei se cunosc de peste 30 de ani, au știut să întrețină această relație și au făcut lucruri împreună.

Realizator: Spre deosebire de un fost președinte al României, Viktor Orban a știut nu numai să afișeze această prietenie, dar a adus și beneficii țării sale în formatul de colaborare cu China, și mă refer la investițiile prezente și viitoare uriașe, comparativ cu România, făcute de China în Ungaria și, în plus, în timpul vizitei din noiembrie a premierului chinez la Budapesta s-au stabilit o serie de proiecte și în diverse alte domenii, precum cel educațional sau financiar, precum și creșterea exporturilor ungare pe piața chineză. În schimb, România se poate lăuda că a obținut acceptul Beijingului pentru exportul de lucernă și de material seminal taurin. Dumneavostră nu ați fost premier, dar doresc să vă întreb: v-a solicitat vreodată cineva din conducerea țării consultanța pentru facilitarea strângerii relației cu China? Desigur, inclusiv din prisma prieteniei dumneavoastră cu premierul Chinei.

Florea Voinea: În afară de fostul premier Victor Ponta și, pentru o scurtă perioadă de timp, actualul președinte al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, nimeni nu mi-a solicitat sprijinul, nimeni nu și-a manifestat niciun interes pe această relație pe care tinerețea mi-a dăruit-o. Am avut acest privilegiu să cunosc o seamă de oameni care în tinerețe au lucrat în organizațiile de tineret și care, la maturitate, au ajuns să conducă guvernele țărilor lor.

Realizator: Regretabil, mai ales că am cunoștință despre alte asemenea exemple, desigur, nu la nivel de premier. Este foarte clar că România nu prea mai are ce să ofere Chinei din punct de vedere economic, industrial – un fost ambasador chinez chiar spunea că în anii 70 și 80 China primea cu bucurie performantele echipamente de foraj petrolier și alte echipamente, dar acum le produce și China – dar încă mai putem oferi ceva pe linia culturii, educației și, de ce nu, a prieteniei.

Florea Voinea: În opinia mea, în plus, România poate să își reorganizeze și să devină ceea ce a fost, o forță diplomatică. Relațiile externe ale României au fost foarte bune, încă mai sunt oameni foarte bine pregătiți și mai vin, noul val de tineri este extrem de bine pregătit, mulți dintre ei sunt foarte buni. Este păcat că nu adunăm aceste valori, aceste minți luminate și să le canalizăm, să le direcționăm către lucrurile bune de făcut pentru România. Îmi pare rău că au devenit desueți termeni ca patriot, patriotic, patriotism, deja toată lumea se vede, așa, ca într-o oală mare în care dansăm, cântăm, nu mai există granițe, nu mai există limite, nu mai există popoare… lucrurile nu stau chiar așa. Suntem în Uniunea Europeană, dar dacă stai și te uiți la diplomația țărilor din Europa, și mai ales din Europa Centrală și de Vest, ele își cunosc foarte bine interesele și își caută pârghiile necesare. Nu știu dacă s-a întrebat cineva de câte ori a fost, în calitatea pe care o are, Angela Merkel în China. Nu știu dacă se întreabă cineva, Cameron, când a fost premier, de ce a fost în China, pentru ce a fost acolo, de ce a stat cu zilele și cu săptămânile acolo. Pentru că, vrem nu vrem să recunoaștem, China este, nu știu, a doua, prima, oricum între primele două forțe mondiale ca și economie, ca și progres… Mărturisesc că eu, în toți acești ani, am fost în China de mai multe ori și nu-mi vine să cred că de la un an la altul nu mai recunosc locurile prin care am trecut, și vă dau câteva exemple care îmi vin acum în minte. Biblioteca lor națională care avea vreo 26 de etaje, construită cu 6-7 ani înainte, au demolat-o pentru că terenul în centrul Beijingului a devenit foarte prețios ca să fie construită, acolo, o clădire de doar 26 de nivele. Au demolat-o și au construit o clădire cu 90-100 de etaje. Ritmul în care fac autostrăzile, ritmul în care își fac centralele… Dacă mergi să vizitezi Shenzhenul, cu Huawei și ZTE, să vezi ce au făcut acolo… centrala lor atomică, cu câte grupuri funcționează acolo… Au ridicat orașe noi, nu îți vine să crezi că pe pământ pot fi și aceste construcții…

Realizator: Domnule senator, ce ne lipsește? Ce se întâmplă? România a avut un președinte prieten cu lideri ai Chinei, în anii 90 și la începutul anilor 2000, a avut și majoritate parlamentară și Guvernul, și totuși s-au întâmplat sincope.

Florea Voinea: Și pentru mine este o enigmă de ce noi nu am continuat colaborarea cu China, de ce nu colaborăm cu ei și de ce nu realizăm proiecte împreună cu ei. Vă mărturisesc că Zhang Gaoli a spus, acum 4-5 ani, că pentru ei nu este o problemă să sprijine dezvoltarea României, ne pot împrumuta chiar fără garanții guvernamentale și putem să plătim cu orice. Ori când ai o asemenea ofertă și nu o fructifici, mărturisesc că nu știu care sunt cauzele. Eu nu pot să-mi explic de ce România, care a avut relații diplomatice extraordinare, legături economice extraordinare, nu fructifică experiența pe care a dobândit-o cu greu, de-a lungul anilor, și pe care în foarte multe rânduri a folosit-o cu succes. Știți foarte bine că noi am construit în multe țări și am avut trust de construcții internațional, practic, și ne-am lăsat amprenta… centrale electrice, drumuri, poduri, locuințe… Dintr-o dată nu mai știm să construim? De ce au plecat din țară trei milioane și ceva de oameni, forță de muncă adevărată? Un sfert din populația României aptă de muncă a plecat. De ce oare? Am văzut tot felul de declarații cum că nu vor să se mai întoarcă. De ce nu se mai întorc? De ce tot timpul trebuie să fim în demonstrații? Chiar nu se poate organiza activitatea în așa fel încât România să meargă înainte? Nu avem atâtea exemple și în Europa, și în Asia? De ce nu copiem, dacă nu suntem în stare să inventăm și să inovăm? Nu-mi explic. Mărturisesc că e o întrebare grea.

Realizator: De-a lungul timpului am tot auzit că ne pregătim să intrăm în Uniunea Europeană – înainte de 2007 – și ne axăm pe această relație. După 2007, nu ne lasă Uniunea Europeană să revigorăm relația cu China, cu toate că premierii Germaniei, Franței, Marii Britanii, vorbind numai despre cei mari, de mult timp fac vizite anuale în timpul cărora semnează contracte de miliarde. Dacă dumneavoastră, din poziția pe care ați avut-o de vicepreședinte al Comisiei de Politică Externă, nu cunoașteți ce se întâmplă cu România pe această relație, atunci chiar este foarte greu de aflat adevărul.

Florea Voinea: Domnule Mizdrea, într-adevăr, am fost vicepreședinte al Comisiei de Politică Externă, și am avut privilegiul să lucrez, la Comisie, cu președintele Filip Petru. După părerea mea, un om foarte bine pregătit, cu care am și organizat niște lucruri extrem de frumoase. De exemplu, am făcut trilaterala România, Polonia, Turcia. Sigur, nu fuseseră evenimentele care au apărut în Turcia. Vreau să vă spun că această trilaterală a funcționat foarte bine. Ne-am întâlnit la Varșovia, ne-am întâlnit la Istanbul, ne-am întâlnit la București, și lucrurile începuseră să funcționeze. Era vocea a trei țări, nu era numai vocea României, iar noi contam în această ecuație. Am făcut trilaterala România, Bulgaria, Serbia, pentru că nu poți să nu te înțelegi cu vecinii. Îmi amintesc că în octombrie 2013 am fost la Moscova, în calitate de membri ai Comisiei de Politică Externă. Și acolo ne-am întâlnit cu vicepreședintele Senatului, cu vicepreședintele Dumei de Stat și cu vicepreședintele Consiliului Federației Ruse, și ei ne-au zis la unison: „Domnilor, dar noi suntem vecini. Vecinii își împrumută o pungă cu zahăr, o sticlă de ulei, se întreabă de sănătate unul pe altul, noi oare de ce nu ne înțelegem ca și vecini? Nu vă interesează piața Rusiei? Noi ne-aducem aminte că am importat din România foarte multe produse de mare calitate. Am vrea să continuăm această colaborare. Nu vă interesează?” Am venit și am spus-o celor care aveau decizia. Am spus-o, s-a întâmplat ceva? Nu s-a întâmplat nimic.

Realizator: Concluziile sunt clare. Să revenim, vă rog, la relația dumneavoastră cu Li Keqiang. Ne puteți spune câteva amintiri ale dumneavoastră și ce i-a plăcut premierului chinez în România? Ce v-a plăcut, ce v-a impresionat?

Florea Voinea: Da, nu este nevoie să mai vorbesc de atmosfera de prietenie și atenția cu care au fost tratate ambele delegații. Îmi amintesc că la Shanghai am fost cazați la un hotel construit în cinstea venirii delegației noastre. În seara în care am ajuns, autocarul a trebuit să oprească exact lângă scara hotelului pentru că nu era terminat peronul hotelului, erau noroaie. Am coborât din autocar direct pe scări și așa am intrat în hotel. Dimineața, în fața acelui hotel, acolo unde cu o seară înainte fusese noroi, era un parc. Și pentru că noaptea, din cauza zgomotului, și eu și liderul delegației, Nicu Ceaușescu, nu am putut dormi și am ieșit să ne plimbăm, am văzut ce n-am văzut în viața mea: un furnicar de oameni care lucrau exact ca furnicile, nu exagerez cu nimic. Cărau cu coșurile de nuiele dale, nisip, aduceau cu camioanele pomi de 15-20 de ani pe care îi plantau în gropi… Până dimineața a apărut un parc cu alei, copaci, gazon… Pentru mine a însemnat foarte mult. Atunci am înțeles ce înseamnă, cu adevărat, munca organizată. Ne-au făcut și parc în fața hotelului pe care, repet, l-au construit în cinstea venirii noastre.

De cealaltă parte, știți că noi aveam, pe vremea aceea, stațiunile tineretului la Costinești, Pârâul Rece… Li Keqiang și delegația chineză a vizitat aceste locuri, au vizitat și un județ limitrof, era un program bine stabilit. Le-a plăcut, așa cum am mai spus, portul popular, muzica populară, bucătăria românească, relieful din România. Știți că ei sunt și foarte diplomați, au cuvinte de laudă la adresa gazdelor, întotdeauna ei găsesc ceva frumos să spună despre ceea ce văd. Ce vă pot spune este că relația noastră a fost foarte frumoasă și, sper eu, să continuie și de-acum înainte la fel de frumos.

Realizator: Domnule senator, în încheiere doresc să vă spun că a doua parte a acestui interviu va fi difuzat în ziua de 31 decembrie. Cu prilejul Anului Nou, doriți ca și prin intermediul emisiunii Radio România Internațional, emisiunea în limba chineză, să transmiteți ceva prietenului dumneavoastră, premierul RP Chineze, Li Keqiang?

Florea Voinea: Eu vă mulțumesc foarte mult pentru această oportunitate și, sigur, aș avea foarte multe de urat și premierului Li Keqiang și poporului prieten chinez, pentru că, pentru mine, China, Li Keqiang, Li Ming și ceilalți prieteni din China au fost cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în viață. Le doresc să le dea Dumnezeu puterea să ducă mai departe proiectele pe care și le-au propus și dezvoltarea Chinei să fie în continuare exemplu pentru noi. Și poate că uitându-ne la ei, chiar dacă suntem o țară așa de mică, și în noi se declanșează această dorință de a face ca România să arate într-un anume fel./dsirbu

RADOR (18 decembrie)

CV-ul lui Costin Mihalache.

În anul imediat următor absolvirii Academiei de Poliție, Mihalache a început în China studiul limbii și literaturii chineze la Universitatea de Limbă și Literatură Chineză din Beijing. Studiile din China s-au încheiat după patru ani cu o diplomă de atestare.

Mihalache a lucrat în anii 90 la Întreprinderea de Comerț Exterior, la Ministerul Apărării Naționale (consilier relații externe și protocol), la Ministerul de Externe (prim-colaborator al ambasadorului și consul la Beijing). 

A fost membru în consiliul de conducere al Casei româno-chineze și consilier pentru relația cu China la Uniunea generală a industriașilor:

Distribuie Distribuie Comentarii