Războiul din Ucraina a revelat o implicare mult mai profundă și extinsă a Statelor Unite decât se credea inițial. La momente critice, parteneriatele s-au transformat în pilonii esențiali ai operațiunilor militare ucrainene, iar, conform estimărilor SUA, peste 700.000 de soldați ruși au fost uciși sau răniți. Aceasta este doar o fărâmă din tabloul complex prezentat de New York Times despre rolul american în apărarea Ucrainei încă din primele zile ale invaziei.

Valeri Zalujnîi, flancat de șeful armatei SUA în Europa și de șeful armatei britanice/FOTO:EPA/EFE

De la primăvara anului 2022, în sediul Comandamentului Terestru al SUA din Wiesbaden, Germania, ofițeri americani și ucraineni au planificat ofensiva Kievului. În paralel, serviciile de informații americane și-au concentrat eforturile pentru a aduna date cruciale, care nu doar că au ghidat strategia de luptă, dar au furnizat și informații precise despre ținte, livrate rapid trupelor ucrainene aflate pe front.

Un responsabil din cadrul serviciilor de informații europene își amintea cu uimire de cât de profund fuseseră implicate forțele NATO în operațiunile ucrainene, o dimensiune a parteneriatului care a rămas mult timp sub radarul publicului.

La baza acestui parteneriat stătea ideea că o colaborare atât de strânsă ar putea permite Ucrainei să realizeze un obiectiv pe care mulți îl considerau improbabil – să înfrângă invadatorii ruși. După primele lovituri de succes, acest vis părea mai mult decât posibil.

Cu timpul, parteneriatul a început să devină tot mai tensionat

„Totuși, cu timpul, parteneriatul a început să devină tot mai tensionat. Războiul a evoluat, iar divergențele politice și strategice dintre Ucraina și SUA au ieșit la suprafață. Uneori, ucrainenii considerau americanii autoritari și controlatori, iar americanii nu înțelegeau de ce ucrainenii nu ascultau de sfaturile lor tactice.”, scrie New York Times.

Pe măsură ce ucrainenii câștigau autonomie, aceștia au început să își ascundă intențiile. Frustrarea lor creștea din cauza ceea ce considerau a fi o lipsă de sprijin adecvat din partea americanilor, mai ales când venea vorba de armele și echipamentele militare necesare. De cealaltă parte, americanii erau deranjați de ceea ce vedeau ca fiind cereri nejustificate din partea Ucrainei și de refuzul lor de a face compromisuri pentru a risca o escaladare politică.

Strategia planificată la Wiesbaden a fost subminată de conflictele interne din Ucraina

Pe plan tactic, parteneriatul a adus succes după succes, dar, în mijlocul anului 2023, când Ucraina a lansat contraofensiva pentru a transforma succesul primului an al războiului într-o victorie decisivă, strategia planificată la Wiesbaden a fost subminată de conflictele interne din Ucraina: președintele Zelenski se confrunta cu comandantul său militar, generalul Zalujnîi, dar și cu disensiunile dintre militarii ucraineni, inclusiv comandanți influenți ca generalul Sîrski.

Tensiunile politice interne ale Ucrainei s-au adăugat unui alt factor extrem de sensibil – teama americanilor de o escaladare directă cu Rusia, care ar fi putut interpreta sprijinul NATO ca o încălcare a „liniei roșii” și o provocare nucleară. De multe ori, americanii și aliații lor s-au apropiat de acea „linie roșie” periculoasă, iar războiul a împins acea limită către un prag tot mai riscant.

Administrația Biden a aprobat din ce în ce mai multe operațiuni secrete

În fața acestui pericol, administrația Biden a aprobat din ce în ce mai multe operațiuni secrete, pe care le refuzase inițial. Inițial, consilierii militari americani au fost trimiși la Kiev, pentru ca mai târziu să li se permită să se deplaseze mai aproape de zona de conflict. În paralel, în Wiesbaden, militarii și ofițerii CIA au ajutat la planificarea și susținerea atacurilor ucrainene în Crimeea, iar în final, au obținut permisiunea de a lansa lovituri precise chiar în interiorul Rusiei.

Războiul din Ucraina poate fi văzut și ca o continuare a conflictelor indirecte dintre SUA și Rusia, în tradiția războaielor prin interpuși, de la Vietnam și Afganistan până la Siria. Totodată, el reprezenta și un experiment imens în modul de a duce război, un experiment ce, pe lângă ajutorul acordat Ucrainei, oferă lecții valoroase pentru viitoarele confruntări.

„Totul depindea de cât de mult ar putea să aibă încredere americanii în ucraineni și viceversa.” – spunea generalul Donahue, în timpul unei întâlniri cu generalul ucrainean Zabrodski în primele zile ale invaziei. „Nu voi minți niciodată, iar dacă mă vei minți, totul s-a terminat între noi”, i-a spus Donahue, iar răspunsul ucrainean a fost simplu și clar: „Simt același lucru”.