Războiul din Ucraina evoluează într-o direcție nedorită, avertizează președintele Zelenski, iar tot mai mulți analiști militari îi dau dreptate. Există totuși o rază de speranță. Generalul Virgil Bălăceanu explică cum pot ucrainenii să câștige chiar dacă nu-i alungă pe ruși din țară și cum au obținut deja o victorie importantă prin simplul fapt că Ucraina e o țară independentă care rezistă.

Războiul din Ucraina va intra în al patrulea an, pe 24 februarie, dar tot mai mulți experți cred că s-ar putea încheia în 2025. Întrebarea care stă pe buzele multora e dacă Ucraina mai poată să învingă Rusia. Cei mai mulți analiști militari cred că nu se va întâmplă acest lucru, însă există și unii mai optimiști.

Președintele Joe Biden va anunța noi sancțiuni împotriva Rusiei, chiar înainte de încheierea mandatului său. Anunțul a fost făcut de Reuters, joi, 9 ianuarie, iar în acest sens a fost citat un important oficial american. Tot pe final de mandat, Joe Biden ar pregăti un nou ajutor în plan militar pentru Ucraina în valoare de 500 de milioane de dolari, cuprinzând rachete pentru apărarea antiaeriană, muniție aer-sol și echipamente de sprijin pentru avioanele de luptă F-16, a menționat oficialul, care a cerut să i se păstreze anonimatul.

Potrivit agenției Reuters, acesta a explicat că președintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut insistent un sprijin mai mare în armament decât era dispus inițial Biden să-i ofere, dar în cele din urmă acest ajutor i-a fost acordat, ceea ce a dus la întâlniri private tensionate pe subiecte ca tancurile Abrams, avioanele F-16 și sistemele ATACMS. Privind retrospectiv, a menționat oficialul american, niciunul dintre acești pași nu a dus la câștiguri majore ale Ucrainei pe câmpul de luptă.

Generalul Virgil Bălăceanu, omul care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Est, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cât de mult a contat ajutorul american și cel dat de NATO , dar și în ce măsură se mai poate vorbi de speranța unei victorii ucrainene.

„Sprijinul dat Ucrainei a fost remarcabil, nu și suficient”

În opinia sa, aliații au ajutat enorm Ucraina. Fără ajutorul acestora, despre Ucraina s-ar fi vorbit azi la trecut. Cel mai probabil, Ucraina ar fi devenit un al doilea Belarus, dacă nu chiar ar fi devenit parte a Federației Ruse, crede generalul. „Azi aveam o uniune statală, Federația Rusă-Belarus-Ucraina”, e convins Virgil Bălăceanu. Cu toate acestea, SUA și aliații ar fi putut face mai mult de atât. Dacă ar fi putut face ceva pentru ca Ucraina să și câștige, rămâne greu de spus.

„Nu putem vorbi de un ajutor în care să câștige războiul, pentru că asta ar fi însemnat o implicare a Statelor Unite mult mai amplă, din punct de vedere al susținerii frontului. Nu vorbesc aici de o implicare directă, astfel încât contraofensiva ucrainiană să fi câștigat, să fi fost victorioasă. Ori, din punct de vedere operativ știm prea bine că în momentul în care s-a declanșat contraofensiva, rușii trecuseră deja la consolidarea aliniamentelor ocupate. O consolidare extrem de puternică, din punct de vedere al lucrurilor genistice, al lucrurilor de fortificație. Pe de altă parte însă, un sprijin mai consecvent, și asta înseamnă cantitativ, dar și calitativ, al tipurilor de echipamente militare și al munițiilor, probabil că ar fi permis Ucrainei o rezistență mult mai bună pe aliniamentele și mai ales în localitățile unde au pierdut lupta. Probabil că nu am fi asistat la o cucerire destul de importantă în zona Dombasului mai ales. Pe de altă parte, este greu de crezut că s-ar fi ajuns să se elibereze și regiunile Herson, Zaporojie și Donețk și Lugansk, și mai ales Crimeea”, spune generalul.

Chiar dacă nu i-ar fi alungat pe ruși din teritoriile anexate ilegal de Moscova, ucrainenii ar fi putut să recupereze anumite teritorii și să aibă o poziție mai bună la negocierile de pace.

„Sprijinul occidental este remarcabil din punct de vedere al rezistenței armate. Însă, a fost insuficient. Adică, de ce spun insuficient? În primul rând, insuficient pentru o contraofensivă care să recupereze mai multe teritorii. În definitiv, contraofensiva ucraineană din 2023 a eșuat. Ucraina ar fi putut câștiga războiul eventual doar cu intervenția directă americană, sau mă rog, o intervenție a NATO. Dar o asemenea intervenție o excludem, nici nu o luăm în calcul pentru că ar fi însemnat un război între NATO și Federația Rusă”, explică specialistul militar.

Ce le-a lipsit ucrainenilor

Generalul Virgil Bălăceanu consideră că Ucraina ar fi putut mai mult, dar cu condiția să fi beneficiat de un sprijin mai consistent:

„O contraofensivă de succes ar fi trebuit să însemne eliberarea teritoriilor care au fost cucerite prin invazia din 2014, adică să se ajungă până în Crimeea și în zona Donbassului, adică să se ajungă până la vechea linie administrativă între Ucraina și cele două republici secesioniste, Donețk și Lugansk. Sprijinul adminsitrației Bidean a asigurat continuarea apărării Ucrainei și s-a asigurat menținerea unor aliniamente de apărare destul de importante care în continuare sunt menținute de forțele ucrainen. Dar pe de altă parte, sprijinul nu a fost suficient pentru a permite încetinirea nu numai pe anumite direcții a ofensivei rusești, ci pe toate direcțiile și chiar stoparea ofensivei pe mai multe direcții. Dacă ucrainenii ar fi avut o apărare foarte puternică nu ar fi permis forțele rusești să cucerească, e adevărat, după luni de asalt, localitățile și aliniamentul fortificat de pe linia de demarcație. Vorbesc de Avdiivka, vorbesc de Mariinka, vorbim și de Bahmut și așa mai departe.”

Dovada că ucrainenii ar fi putut face mai mult este că au avut o controfensivă reușită în 2022, înainte de eșecul mare din 2023.

„Sunt și alte situații care trebuie să fie luate în calcul. Am avut o contraofensivă de succes a ucrainienilor în zona Herson cu eliberarea capului de pod a malului drept al Niprului. E adevărat că a fost și o decizie a rușilor să-și retragă apărarea pe fluviu Nipru. Și a fost o contraofensivă de mare succes cu o pătrundere de aproape 80 km în zona Donesk-Lugansk. Pe anumite direcții pe care acționează acum rușii, acționează pe direcțiile pe care ucrainienii le-au recucerit prin contraofensivă, mă refer la prima contraofensivă”, spune generalul Bălăceanu.

Sîrskîi, generalul genial căruia trebuie să-i mulțumească Ucraina

Virgil Bălăceanu îl laudă pe generalul ucrainean Oleksandr Sîrskîi, comandatul Forțelor Armate ale Ucrainei. Format la vechea școală sovietică, Sîrskîi a reușit să facă enorm de multe pentru Ucraina, iar o bună parte a faptului că frontul nu s-a prăbușit i se datorează.

„De fapt, ucrainienii și mai ales ucrainienii sub conducerea generalului Sîrskîi au realizat două lovituri de surprindere strategică a rușilor. Vorbim de acea pătrundere în zona Lugansk-Donețk și vorbim și de pătrunderea și crearea unui cap de pod extins în Kursk. Deci luăm în considerare că și din punct de vedere al inițiative și a acțiunilor contraofensive ucrainienii au fost foarte activi. La Kursk, ucrainenii au cucerit aproape o 1.000 kilometri, însă în timp i-au pierdut aproape pe toți. Sigur că au rezistat aproape șase luni de zile, rezistă în continuare însă rezistă pe o suprafață mult mai mică față de cea pe care au reușit să o cucerească inițial”, susține el.

Cheia succesului - Păstrarea unor teritorii în Kursk echivalează cu o victorie

Păstrarea unor teritorii în Kursk este esențială pentru ucraineni, crede generalul Virgil Bălăceanu. El îi contrazice pe analiștii militari americani și britanici care au spus că ucrainenii au greșit atacând Kursk, în loc să-și păstreze toate resursele pentru a încetini înaintarea rușilor în est:

„Personal, cred că ucrainenii au acționat foarte bine. Nu câștigau mai mult dacă își păstrau toate forțele pe frontul din Est. Poate că asta i-ar fi ajutat să păstreze mai mult Avdiivka și Mariinka, adică să-i mai încetinească pe ruși, însă nu ar fi realizat o lovitură strategică. Ca să obții victoria, ai nevoie de acțiuni ofensive, respectiv de acțiuni contraofensive. Ori la ora actuală, Kursk este călcâiulul Ahile. Rușii încearcă cu disperare să-i scoată pe ucrainieni din Kursk. Mai ales că vorbim de intenția, care va fi probabil decizia lui Trump, de a disputa încetarea focului o zonă de armistițiu și o zonă demilitarizată. Nu văd cum ar accepta Putin ca în Kursk să avem o zonă demilitarizată cu prezența unor forțe de menținere a păcii care sunt din Occident. E limpede ce ar însemna asta pentru Putin.”

Următoarele săptămâni vor fi esențiale pentru modul în care ar putea fi încheiată ulterior o pace sau măcar un armistițiu, spune generalul.

„O pace impusă înseamnă capitularea Ucrainei și consider că ar fi și sfârșitul politic pentru Zelenski. Nu e de dorit sub nicio formă. Deci este foarte importantă modalitatea în care se gândește, nu neapărat încetarea focului și armistițiului, ci pașii următori până acolo. Pentru că pașii următori sunt legați de teritorii. Dacă toate teritoriile rămân în mâinile rușilor, este clar că victoria aparține rușilor printr-o pace impusă de către Trump. Donald Trump ar trebui să meargă pe încetarea focului și armistițiu cu unele schimburi de teritorii și după aceea stabilirea unor zone demilitarizate. Și iar ajungem la Kursk. Ca să se înțeleagă bine cât de important e Kurskul și de ce ucrainenii insistă atât de mult, chiar dacă au pierderi mari, să păstreze teritorii acolo. Ca atare, Putin va încerca să nu se treacă prea rapid la încetarea focului dacă nu reușește să-i scoată pe ucrainieni din Kursk. Dacă reușește să-i scoată, condițiile sunt favorabile pentru încetarea focului pentru că rușii au ocupat teritorii importante din Donbass și și-au menținut cu teritoriile cucerite la începutul invaziei în zona Herson și Zaporojie. Din acest motiv, pentru ucraineni păstrarea controlului asupra unor teritorii în Kursk este esențială și echivalează, în situația dată, cu o adevărată victorie, pentru că i-ar ajuta să negocieze de pe alte poziții”, explică Virgil Bălăceanu.

De ce Rusia nu poate câștiga în adevăratul sens al cuvântului acest război

Pe de altă parte, Federația Rusă, chiar dacă va mai câștiga și alte teritorii, nu va câștiga războiul. În schimb, ucrainenii pot câștiga războiul, dar mai ales pace, chiar dacă nu îi înving în teren pe ruși și nu-i alungă de pe teritoriile ocupate ilegal. Generalul Virgil Bălăceanu explică acest paradox:

„Rusia a crezut că va realiza un blitzkrieg, că va câștiga ușor, dar iată că a intrat într-un război de uzură. Este adevărat că reușește să susțină acest război de uzură, dar cu pierderi mari. Rușii nu-și realizează obiectivele pe care și le-a propus pentru Ucraina, care erau legate de ceea ce ei numeau denazificare, iar noi o înțelegem ca înlăturarea de la puterea a lui Zelenski și demilitarizare, adică Ucraina să păstreze doar o forță militară mult scăzută din toate punctele de vedere. Ca atare putem să luăm în calcul și o victorie a ucrainienilor. Zelenski e la putere și conduce în continuare războiul, iar forțele armate ucrainiene își continuă o misiunea, fie că vorbim de misiunea de apărare, dar și misiunile ofensive, cum sunt cele din Kursk.”

De fapt, rușii au obținut mult prea puțin din ceea ce și-au propus, iar acest lucru poate echivala cu o înfrângere, chiar dacă vor mai ocupa și alte teritorii și le vor anexa. Simplul fapt că nu au ajuns la Kiev sau măcar la Odesa reprezintă un eșec pentru ruși, chiar dacă au ocupat peste 20% din teritoriul Ucrainei.

"Rușii și-au propus să cucerească, nu numai să mențină malul stâng al Niprului, ci și malul drept. Și-au propus să cucerească și Odessa. E adevărat, ar fi făcut-o dacă ucrainenii nu ar fi beneficiat de sprijinul important occidental. Rușii, cucerind Odessa, erau prezenți și la gurile Dunări, erau prezenți și în Transnistria, erau prezenți peste tot și puneau un guvern marionetă la Kiev. Dar nu au reușit aproape nimic. De asta putem spune că rezistența ucrainiană înseamnă îndepărtarea prezenței militare a rușilor de la granița cu România. Și că Ucraina, cumva, câștigă războiul, chiar dacă nu îi învinge pe ruși. Și asta prin simplul fapt că și-a menținut independența și i-a oprit pe ruși să-și atingă scopurile”, conchide generalul Virgil Bălăceanu.