După ce ne-a pus în gardă cu privire la pericolul reprezentat de un eventual contact cu o civilizație extraterestră mai avansată, celebrul fizician britanic Stephen Hawking ne propune o variantă prin care să asigurăm necesarul de energie al întregii planete - aducerea unei mini-găuri negre pe orbita Pământului - soluție care ar reprezenta un salt tehnologic exponențial în viitor, conform Live Science.

Într-o conferință susținută la 2 februarie, omul de știință britanic a susținut că micile găuri negre, a căror masă nu o depășește pe cea a unui munte, ar putea asigura întregul necesar de energie al planetei, cu câteva condiții, desigur: să demonstrăm că astfel de mini-găuri negre există, să le depistăm și să le aducem pe orbita terestră și nu în ultimul rând să dispunem de tehnologia necesară pentru a le exploata în siguranță.

"Din punct de vedere tehnic această ideea nu este greșită, însă este adevărat că nu este foarte ușor de pus practică, cel puțin pentru următorii 10.000 de ani", a comentat Sabine Hossenfelder, fizician la Institutul Nordic pentru Fizică Teoretică (Nordic Institute for Theoretical Physics) și deținătoarea blogului backreaction.blogspot.com.

Inițial, oamenii de știință au considerat că găurile negre sunt aglomerări de materie atât de dense încât nimic, nici chiar lumina, nu poate scăpa de sub imperiul lor gravitațional. Apoi, în 1974, Stephen Hawking a publicat teoria potrivit căreia, în timp, găurile negre emit particule cuantice — așa-numita radiație Hawking.

Cele mai masive găuri negre din Univers, monștri a căror masă este de miliarde de ori mai mare decât a Soarelui, se află poziționate în inima galaxiilor, așa cum este cazul găurii negre Sagittarius A, din centrul Căii Lactee. Alte găuri negre mai puțin masive — de aproximativ de 10 ori mai masive decât Soarele — sunt răspândite ici-colo prin Univers, conform lui Sabine Hossenfelder. Astfel de găuri negre sunt mai reci și emit la rândul lor radiația Hawking. Dacă există găuri negre supermasive și găuri negre cu masa de aproximativ 10 ori mai mare decât a Soarelui, oamenii de știință s-au gândit că ar putea exista și găuri negre relativ mici, care ar fi mai fierbinți și implicit ar emite mai multă radiație Hawking.

"O gaură neagră cu masa unui munte ar furniza raze-X și radiație gamma de aproximativ 10 milioane de megawați, suficient pentru a asigura nevoia de energie electrică a întregii planete", conform lui Hawking. "Desigur, însă, că nu ar fi ușor să exploatezi o asemenea sursă de energie. O astfel de mini-gaură neagră nu poate fi ținută, spre exemplu, într-o centrală electrică pentru a-i valorifica potențialul. Pur și simplu ea ar cădea prin podea și nu s-ar opri până nu ar ajunge în centrul Pământului", conform celebrului astrofizician.

Există însă și o altă problemă, semnalată de Sabine Hossenfelder: deocamdată nimeni nu a descoperit vreo astfel de gaură neagră și există și câteva motive întemeiate care ne fac să ne îndoim că astfel de structuri ar putea exista.

Teoretic, astfel de găuri negre s-ar fi format la începuturile Universului nostru, într-o perioadă în care materia exista sub forma unei "supe" de plasmă fierbinte. Această supă primordială de plasmă nu era însă dispersată în mod egal în spațiu, iar în locurile în care densitatea particulelor de materie era mai mare se putea ajunge la colaps gravitațional și la formarea de mini-găuri negre. Însă pentru ca astfel de mini-găuri negre să poată apărea, conform modelelor computerizate, este nevoie de un nivel ridicat de fluctuații de densitate în această supă plasmatică primordială, condiție care, dacă ar fi fost îndeplinită, ar fi dus la existența mult mai multor găuri negre în Univers decât se estimează că sunt.

"Ori nu ne dorim că totul să ajungă în găuri negre", a comentat Sabine Hossenfelder pentru Live Science.

Apoi, chiar dacă presupunem că aceste găuri negre miniaturale chiar există și că pot fi detectate cu instrumentele științei, trimiterea unei sonde spațiale în apropierea unui astfel de obiect, eventualul lui transport până pe orbita terestră și exploatarea lor energetică ar fi un coșmar, dacă nu chiar o imposibilitate logistică pentru următoarele zeci de milenii, susține Hossenfelder.

"Nu poți asoliza pe o gaură neagră, pentru a-i monta un motor de rachetă sau alt sistem de propulsie pentru că pur și simplu nu are o suprafață", a precizat Hossenfelder. Folosind gravitația unui corp mai masiv am putea, teoretic, să remorcăm o astfel de gaură neagră în miniatură până pe orbita Pământului, însă chiar dacă problema transportului ar fi rezolvată, tot ne-am confrunta cu problema exploatării energiei sale, protejând în același timp populația Terrei de radiațiile pe care le produce.

Tot teoretic, ar putea exista și alte modalități prin care să ne asigurăm necesarul energetic prin exploatarea găurilor negre. "Am putea încerca să formăm găuri negre în alte dimensiuni ale continuului spațiu-timp", conform lui Hawking. Desigur însă că aceste extra-dimensiuni ar putea să nu existe — cercetătorii care lucrează cu cel mai mare accelerator de particule din lume, Large Hadron Collider (LHC), din cadrul CERN, nu au găsit încă nicio dovadă a existenței altor dimensiuni. Apoi, chiar dacă ar exista alte dimensiuni, nu înseamnă că energia unei găuri negre obținute în laborator ar putea fi exploatată. Dacă acceleratorul de particule aparținând CERN produce o micro-gaură neagră, acest obiect ar exista pentru un interval de timp infim, de ordinul 10 la puterea—23 secunde. "Aceste mici găuri negre s-ar descompune imediat și nu am avea cum să le exploatăm energia", a încheiat Sabine Hossenfelder.

AGERPRES