Marele actor Ștefan Sileanu, actorul care l-a interpretat emblematic pe Vlad Ţepeş, a mărturisit că personajul parcă l-a urmărit în întreaga sa viață.

Ștefan Sileanu (15 noiembrie 1939, Cislău - 28 martie 2020, București) a rămas în memoria românilor ca fiind actorul care l-a interpretat pe Vlad Ţepeş. „Îl mai jucasem la Teatrul din Oradea, într-o piesă care se numea „Vlad Ţepeş în ianuarie”, în regia Magdei Bordeianu. Am jucat acest rol vreo doi ani, deci mi-era oarecum apropiat. Personajul acesta Dracula parcă m-a urmărit“.

Filmările s-au întins pe parcursul a doi ani. A durat enorm, erau filmări grele, cu multă figuraţie, cu armată. Doru Năstase era foarte priceput în manevrarea acestor mase de figuranţi, pentru că el mulţi ani, foarte mulţi a lucrat la filmele lui Sergiu Nicolaescu“, a mărturisit actorul pentru Jurnal Spiritual.

Marele actor Sileanu a povestit cum a ajuns să-l joace Vlad Ţepeş. „Eu eram un consul turc în serialul realizat de Televiziunea Română cu ocazia împlinirii unui secol de la Războiul de Independenţă de la 1877. Filmam pe undeva prin Dobrogea, eram călare pe un cal superb, aveam barbă neagră, eram tânăr. Ştiam să călăresc destul de bine, exersasem deja pentru «Buzduganul cu trei peceţi», unde jucam un personaj formidabil, banul Mihalcea. Unul dintre regizorii serialului era Doru Năstase, care mi-a spus într-o zi: «Ştefane, vrei să încercăm noi o nebunie?». El fusese secundul lui Sergiu Nicolaescu, era prieten foarte bun cu cascadorii. «Ce nebunie?», l-am întrebat, dar recunosc că bănuiam deja, ştiam că se pregăteşte un film dedicat lui Vlad Ţepeş. «Trebuie să-ţi dai jos barba!» Atunci deja nu mai aveam niciun dubiu. Mi-a explicat şi el că este vorba de nişte probe pentru rolul domnitorului, mi-a dat şi două pagini din scenariul scris de Mircea Mohor, care era un om extraordinar.

În ziua respectivă, când am dat proba la Buftea, m-am simţit foarte bine şi, spre surprinderea mea, am primit rolul. Mai jucasem personajul la Teatrul din Oradea, într-o piesă care se numea «Vlad Ţepeş în ianuarie», în regia Magdei Bordeianu. În fine, rolul acesta mi-a adus bucurii şi necazuri. De fapt, n-am avut avut prea multe bucurii în perioada respectivă. N-a fost o atmosferă prea plăcută pe platouri, au fost filmări grele, care au şi durat enorm, aproape doi ani. N-aş vrea să vorbesc urât despre Doru, pentru că a fost un om cu reale calităţi, dar am simţit că nu prea m-a plăcut atunci. Era mai prieten cu cascadorii decât cu actorii, plus că şi-ar fi dorit parcă o statuie în rol, ca să zic aşa...S-au terminat filmările, dar am avut un sentiment de nemulţumire atunci când am văzut materialul. M-am apropiat de personaj atât cât s-a putut, dar mi-ar fi plăcut să fie introspectiv filmul, să aflăm de unde vine cruzimea personajului. E drept, pe atunci şi scenariile se scriau puţin în lumina unor congrese...Însă filmul a rulat cu succes în toată lumea, e apreciat şi astăzi. Iar eu am avut multe cronici favorabile, am primit şi un premiu ACIN“, a povestit îndrăgitul actor pentru „Weekend Adevărul“.

Ştefan Sileanu s-a născut pe 15 noiembrie 1939 în comuna Cislău, judeţul Buzău. În timpul studenţiei la teatru, l-a avut ca profesor pe Dem Loghin, iar asistent i-a fost Dem Rădulescu, despre care îşi amintea că a venit la clasă şi le-a zis: „Copii, scrieţi: «Modestia este haina cea mai de preţ a actorului!»“. A fost o lecţie pe care Ştefan Sileanu nu a uitat-o niciodată.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, în 1965, şi a jucat, la început, la Teatrul Naţional din Târgu Mureş. Din 1976, numele său a fost legat de Teatrul Nottara, unde l-am regăsit, de-a lungul timpului, pe afişele unor spectacole importante :,,Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă“, de Horia Lovinescu, ,,Zodia turnătorului“, de Jean-Claude Carriere, ,,Război şi pace“, după Lev Tolstoi, sau ,,Pădurea“, de Alexander Ostrovski.

Alături de rolul din „Vlad Ţepeş“ care l-a făcut celebru, Ştefan Sileanu a mai jucat şi în alte filme care poartă unele dintre semnăturile cele mai prestigioase ale filmografiei noastre, precum cele ale regizorilor Mircea Veroiu, Alexa Visarion, Iulian Mihu, Manole Marcus sau Nae Caranfil.

Printre acestea, se numără: „Scopul şi mijloacele“ (regia Dan Marcoci, 1982), „Amurgul fântânilor“ (regia Virgil Calotescu, 1983), „Raliul“ (regia Mircea Drăgan, 1984), „Adela“ (regia Mircea Veroiu, 1985), „Trandafirul şi coroana“ (regia Domniţa Munteanu, 1991), „Şobolanii roşii“ (regia Florin Codre, 1991), „E pericoloso sporgersi“ (regia Nae Caranfil, 1993), „Crucea de piatră“ (regia Andrei Blaier, 1994), „Craii de Curtea Veche“ (regia Mircea Veroiu, 1995), „Don Juan sau dragostea pentru pentru geometrie“ (regia Eugen Todoran, 1997), „Despre morţi numai de bine“ (regia Claudiu Romila, 2005), „Europolis“ (regia Cornel Gheorghiţă, 2010), „Rămâi cu mine“ (serial TV, 2013).