Dublu campion mondial şi triplu medaliat olimpic la handbal, Ştefan Birtalan, decedat la vârsta de 75 de ani, a fost înmormântat cu onoruri militare, miercuri, la Cimitirul Ghencea 3 din Capitală, la funeralii participând câteva zeci de persoane, printre care foşti colegi de la echipa naţională, foşti elevi şi conducători din lumea sportului.

Batalionul 96 Geniu a a prezentat onorul şi a executat trei salve de artilerie în cadrul funeraliilor fostului handbalist, care a avut gradul de colonel în Armata Română.

Ştefan Birtalan a fost condus pe ultimul drum printre alţii de colegii alături de care a cucerit titlurile mondiale, Cristian Gaţu, Cornel Oţelea, Gheorghe Goran, Ştefan Orban, Vasile Stângă, Mihai Marinescu şi Radu Voina, de jucătorii pe care i-a avut elevi în perioada în care a activat ca antrenor, Eliodor Voica, Ştefan Laufceac, Bogdan Voina, Adrian Vasile, Sorin Toacsen, Robert Licu, Sebastian Bota, Cristi Preda, Marius Stavrositu, Andrei Cian, de preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Mihai Covaliu, şi de secretarul general al Federaţiei Române de Handbal, Andrei Luca.

Au depus coroane de flori Clubul Sportiv al Armatei Steaua, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, Federaţia Română de Handbal şi Ambasada Ungariei la Bucureşti.

Declarații emoționante la dispariția unui campion

Fostul campion mondial, Cristian Gaţu, a declarat, miercuri, că handbalul românesc a pierdut un mare sportiv şi, totodată, un om sincer şi modest.

"A fost un om sincer, curat şi cinstit. Trebuie să fim conştienţi că toţi ne ducem mai devreme sau mai târziu. Aportul lui a fost extrem de important, păi a fost golgheterul Campionatului Mondial. Cu toate astea, comportamentul lui a fost unul modest, iar acesta este mare lucru", a spus Cristian Gaţu.

La rândul său, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Mihai Covaliu, a menţionat: "A fost un mare sportiv, de trei ori medaliat olimpic, cel mai bun handbalist al lumii, campion mondial de două ori. L-am cunoscut pentru că ne întâlneam adesea în parcul unde locuiam şi dezbăteam împreună problemele sportului, dar preponderent cele din handbal. Ştefan Birtalan rămâne în mintea şi în inima mea ca un om bun, ca un familist. Era şi bunic şi era foarte mândru de nepoţii lui. Noi ne-am dori să mai avem o generaţie în handbal precum cea lui Ştefan Birtalan, dar este foarte, foarte greu. Dumnezeul să-l ierte!".

Ștefan Birtalan, un palmares stelar, aproape irepetabil

Fostul mare jucător de handbal, Ştefan Birtalan, dublu campion mondial şi medaliat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice, a decedat, luni, la vârsta de 75 de ani.

Ştefan Birtalan a început handbalul la Minerul Baia Mare, în campionatul regional, formaţie alături de care a promovat, mai întâi, în "B", iar apoi în Divizia A. Din 1970 până în 1985 (cu o singură întrerupere, între 1981 şi 1983) a evoluat la Steaua Bucureşti, cu care a câştigat de 12 ori titlul de campion al României şi Cupa Campionilor Europeni în 1977. În 1971, Birtalan a fost finalist al CCE, tot cu Steaua.

Pentru echipele naţionale ale României a debutat în 1966, la echipa naţională de juniori, pentru care a evoluat în două partide, apoi a jucat patru partide la tineret, iar în 1968, la 20 de ani, a fost selecţionat la naţională de handbal de seniori a României. A cucerit titlurile mondiale în 1970, la Paris, şi în 1974, la Berlin, în fosta Republica Democrată Germană. La CM din 1974, Birtalan a fost golgheterul competiţiei, cu 43 de goluri marcate.

La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, a fost componentul echipei României medaliată cu bronz, pentru care a evoluat într-o singură partidă. În 1976, însă, la JO de la Montreal unde echipa României a cucerit medalia de argint, a evoluat în şase partide şi a fost golgheterul competiţiei, cu 32 de goluri marcate. În 1980, a participat pentru a treia oară la o ediţie a Jocurilor Olimpice şi s-a întors din nou cu o medalie, de dată această de bronz. A evoluat în toate cele şase partide şi a marcat 23 de goluri.

Ca antrenor, Ştefan Birtalan şi-a început cariera în Italia, unde a fost antrenor-jucător. La întoarcerea în România, a fost secundul lui Radu Voina la echipa Steaua, în paralel, pregătind naţionala masculină de handbal tineret. Din 1991 până în 1994 a fost antrenor principal la Steaua, apoi a activat în Qatar, ca antrenor coordonator al tuturor echipelor naţionale de handbal ale acestei ţări, iar la Campionatul Mondial de tineret din Argentina, din anul 1995, echipa pe care o antrena a învins naţională României.

În 1999, a revenit în ţară şi până în 2002 a activat din nou ca principal la Steaua, echipa cu care a mai reuşit să câştige, ca antrenor, două titluri de campion şi două cupe ale României, în 2000 şi 2001. În 2002 a renunţat la antrenorat, din cauza unor probleme de sănătate, şi a fost cooptat în stafful de conducere al secţiei de handbal a Stelei.

A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului. I-a fost acordată Medalia naţională "Serviciul Credincios" clasa I.