Statul, dat în judecată pentru scumpirea accelerată a gazelor
„În septembrie vom demara o acţiune colectivă. Guvernul a decis în 2012 liberalizarea preţurilor la producţia internă de gaze, dar aceasta nu este altceva decât o creştere de preţ reglementat. Autorităţile au început liberalizarea fără să existe o piaţă a gazelor, aşa cum avem în cazul electricităţii, iar primele tranzacţii s-au făcut abia lunile trecute şi doar în cantităţi mici. Concomitent, liberalizarea a început fără să existe o obligaţie a producătorilor şi furnizorilor de gaze de a tranzacţiona transparent şi nediscriminatoriu pe vreo bursă de gaze“, a afirmat ea.
Toderaş, expert care a lucrat anterior chiar în cadrul ANRE, acuză că nivelurile stabilite în anul 2012 pentru liberalizarea gazelor au fost alese în mod arbitrar, fiind, de fapt, o aliniere la preţurile de import, care erau oricum mai mari decât media europeană. Comisia Europeană (CE) şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) au cerut României liberalizarea preţurilor la gaze încă din timpul Guvernului Boc, însă autorităţile române au fost acelea care au ales modul în care se face această dereglementare. Dacă în cazul electricităţii, liberalizarea înseamnă creşterea etapizată, până la nivelul de 100%, a ponderii energiei electrice achiziţionate de pe bursă, în cazul gazelor sunt prevăzute doar creşteri de preţ.
Cum arată calendarele de liberalizare
Pentru companii fusese stabilită în calendarul de liberalizare luna octombrie 2014 drept termen final pentru atingerea nivelului maxim de 119 lei/MWh, dar scrisorile de intenţie agreate cu FMI prevedeau expres posibilitatea de prelungire cu un an a perioadei, până în 2015. Între timp, Guvernul a constatat că preţul actual, de 89 de lei/MWh, se află la acelaşi nivel cu cel de pe bursele europene, aşa că a hotărât îngheţarea nivelului.
Pentru populaţie, nivelul de 119 lei/MWh este programat să fie atins în 2018, dar, în ritmul actual, nivelul de 89 de lei/MWh, la care se tranzacţionează gazele pe pieţele europene, va fi atins la finele anului 2016 - începutul lui 2017, cu doi ani mai devreme decât se prevede. Nu se cunoaşte ce se va întâmpla cu preţul „liberalizat“ iarna, atunci când cotaţiile cresc la nivel european, sau în cazul unei crize a gazelor din cauza conflictului din Ucraina. ANRE nu a răspuns solicitării „Adevărul“.
„Calendarul actual de liberalizare a fost stabilit prin negociere cu reprezentanţii instituţiilor financiare internaţionale, după elaborarea unui studiu de către ANRE împreună cu o firmă de consultanţă. Având în vedere condiţiile actuale de piaţă, la propunerea ANRE, Guvernul a amânat trecerea la pragul de 119 lei pe MWh, considerându-l nejustificat“, au declarat pentru „Adevărul“ reprezentanţii Departamentului pentru Energie.
De ce contează tranzacţiile pe bursă
ANRE a stabilit abia luna trecută ca producătorii de gaze naturale din România să fie obligaţi să tranzacţioneze o cantitate de gaze pe bursă. Procentul este de 20% din producţie, dar abia după ce se extrag o serie de componente, precum cantităţile destinate populaţiei, consumul termocentralelor proprii (cea de la Brazi pentru Petrom şi cea de la Iernut pentru Romgaz ) şi consumul propriu tehnologic din reţele.
Răzvan Nicolescu, ministrul delegat pentru Energie, cerea recent ANRE să reanalizeze acest nivel , acuzând că „practic, aproape nu s-a stabilit niciun procent“. Recent, Niculae Havrileţ, preşedintele ANRE, a anunţat că de la 1 ianuarie 2015 producătorii de gaze vor avea obligaţia de a tranzacţiona 50% din producţia de gaze, ceea ce ar avea ca efect scăderea facturilor la gaze naturale. De la 1 martie 2015 vor fi obligaţi să tranzacţioneze pe bursă atât furnizorii interni, cât şi importatorii. Numai că, Mariana Gheorghe, şefa Petrom, se opune. Ea a afirmat, într-un interviu pentru Agerpres, că obligaţia de a tranzacţiona pe bursă „distorsionează piaţa“ şi că nu există destulă cerere .
De menţionat, că primele tranzacţii bursiere cu gaze, efectuate pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) s-au încheiat la preţul de 85,33 de lei/MWh, sub nivelul de 89 de lei la care primesc gaz micile firme prin tariful reglementat „liberalizat“. Pe viitor, cu cât vor creşte cantităţile vândute pe bursă, cu atât va scădea preţul.
Probleme de concentrare
Problema este că, în România, nu se poate vorbi de o piaţă cu adevărat liberă câtă vreme nu există decât foarte puţini producători – practic doar trei. Şi toţi sunt interesaţi de „liberalizarea” realizată de Guvern, pentru că le cresc profiturile fără niciun efort din partea lor. Petrom şi Romgaz realizează aproape toată producţia internă, în vreme ce singura sursă importantă de import este Rusia, prin furnizorii agreaţi de Gazprom, respectiv Wintershall şi Imex Oil. Concomitent, o altă sursă de import este Ungaria, prin conducta Szeged-Arad, dar cantităţile importate sunt neglijabile.
Potrivit documentelor prezentate de ARCU , indicele Herfindahl–Hirschman, care indică gradul de concentrare al pieţei, arată că primii trei cei mai mari participanţi au o cotă totală de 99,69%, ceea ce arată că „piaţa gazelor naturale – în actuala configuraţie a sectorului de producţie – nu poate fi concurenţială, deci nici eficientă din perspectiva consumatorului“.
Ministerul Finanţelor, „băiatul deştept“ al liberalizării
Statul a avut un interes direct ca liberalizarea să aibă loc în acest mod, adică pe repede-înainte, şi nu prin tranzacţii bursiere deoarece aşa poate colecta la buget sume impresionante, arată Cristina Toderaş, preşedintele ARCU. Mai exact, Guvernul a stabilit în anul 2013 o taxă de 60% pe veniturile suplimentare generate de liberalizarea preţurilor la gaze. Potrivit notei de fundamentare a ordonanţei care reglementează respectiva taxă, Executivul estima că va obţine 1,44 de miliarde de lei la buget din această sursă.
Totuşi, din cauza scumpirilor induse accelerat, consumul de gaze s-a redus masiv. Potrivit datelor ANRE, consumul a scăzut anul trecut cu 8%, iar în acest an în primele cinci luni a mai scăzut cu încă 6%.
Între timp, scumpirile au dus la un întreg efect în lanţ, căci principalii distribuitori – GdF SUEZ şi E.ON – s-au trezit că multe firme către care vindeau gaze au intrat în insolvenţă şi nu-şi mai pot recupera banii. De asemenea, cu cât cantităţile de gaze care tranzitează sistemul naţional de gaze sunt mai mici, cu atât cresc costurile de transport şi distribuţie pentru clienţii rămaşi, ceea ce va antrena pe viitor noi închideri şi noi probleme.
Sursa: adevarul.ro
