Contraofensiva Rusiei în scopul de a recupera teritorii din regiunea Kursk pierdute în urma incursiunii surpriză a forțelor ucrainene este în desfășoare dar încă nu a căpătat avânt. Ucraina a lansat acest asalt luna trecută, luând sub control zeci de așezări, într-o acțiune care i-a luat prin surprindere până și pe aliații Kievului. Totuși, de la bun început, observatorii au apreciat că este improbabil să poate fi capabilă să-și mențină câștigurile, relatează CNN.

O înregistrare video a arătat faptul că unitățile rușile au recucerit de la Ucraina un mic număr de sat, însă situația rămâne fluidă. Astfel încât există informații încețoșate atât cu privire la calitatea, cât și la numărul trupelor ruse angajate în regiune. În plus, relatările de pe acel front sunt puține și rare.

Președintele ucrainean Volodimyr Zelenski a admis faptul că Rusia a pornit o contraofensivă, estimând că Rusia plănuiește să desfășoare între 60.000 și 70.000 de soldați în regiunea Kursk. Vineri, el a apreciat însă că rușii „nu au avut încă niciun un succes la modul serios. Soldații noștri eroici rezistă”.

Potrivit evaluării SUA, Rusia ar avea nevoie de până la 20 de brigăzi, adică circa 50.000 de oameni, pentru a putea expulza forțele ucrainene din Kursk. Mai recent, joi, purtătorul de cuvânt al Departamentului Apărării, generalul Pat Ryder, a apreciat că acțiunile rusești de până acum au fost unele „periferice”, în timp ce analiștii nu au observat genul de masă sau de calitate susceptibile să alunge rapid forța ucraineană mai puțin însemnată cantitativ.

Unele unități de calibru înalt par totuși să ia parte la contraofensiva rusă; de pildă, înregistrări video geolocalizate au arătat elemente ale Regimentului de elită aeropurtat 51 efectuând un asalt, joi. Analiștii de la Institutul pentru Studierea Războiului (ISW) apreciază însă că probabil doar o mică din gruparea de luptă din Kursk „cuprinde unități cu experiență de luptă”.

Primele indicii referitoare la intențiile forțelor ruse este că acestea ar putea încerca să taie calea trupelor ucrainene în apropierea localității Korenevo înainte de a porni propriu-zis o operațiune contraofensivă de mai mare anvergură.

Un ofițer ucrainean care participă la operațiunea Kursk a declarat vineri pentru CNN că rușii au cucerit aproximativ doi kilometri (o evaluare împărtășită de bloggerii militari ruși) la extremitatea vestică a zonei cucerite de ucraineni luna trecută. Acesta a explicat că natură deficitară a comunicațiilor le îngreunează operațiunile.

Au apărut filmări cu steagul rusesc – de fapt, steagul companiei militare private Wagner - arborat în satul Snahost. Ofițerul ucrainean susține însă că situația s-a stabilizat și că lupte crâncene au avut loc într-un alt sat din vecinătate.

Totodată, există semnale că unitățile ucrainene ar putea dezvolta o nouă rută de asalt într-o altă parte a Kurskului, și anume în apropiere de orașul Veseloe, posibil în scopul de a distrage atenția forțelor ruse.

„Prin lansarea de ofensive surpriză peste granița slab apărată, Ucraina poate urmări un război de gherilă la nivel operațional în scopul de a susține o strategie mai generală menită să epuizeze”, a apreciat Robert Rose de la Modern War Institute (West Point).

Ofensiva din Kursk versus apărarea frontului de est

În pofida contraatacului pe care îl pregătește Rusia în Kursk și a pierderilor ucrainene tot mai mari, Zelenski insistă totuși că incursiunea în Kursk este necesară și valoroasă și a reușit să încetinească avansul rusesc în estul Donețkului, unde orașul Pokrovsk este iminent amenințat. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, încearcă să cucerească în întregime două regiuni din estul Ucrainei pe care le controlează deja parțial. Majoritatea luptelor se concentrează acum în această zonă.

Zelenski a punctat vineri la Kiev, în cadrul unui panel moderat de CNN, că avantajul Rusiei în ceea ce privește muniția de artilerie în zona Pokrovsk a fost redus de la 12 la 1, la 2,5 la 1, fapt atribuit succesului campaniei din Kursk.

„Ritmul [înaintării rusești] în sectorul Donețk era și mai mare înainte de operațiunea Kursk. Și nu numai în [sectorul] Donețk, ci în întregul est”, a subliniat Zelenski.

Deși impulsul Rusiei a încetinit în prima săptămână din septembrie, nicio unitate semnificativă nu a fost retrasă pentru a lupta la Kursk, cu toate că unele au fost totuși redistribuite din zone mai puțin disputate de-a lungul liniei frontului de 1 000 de kilometri. Astfel că, momentan, Kremlinul pare să acorde prioritate obiectivului de a face progrese în Donețk în fața recuperării teritoriului pierdut pe propriul pierdut.

Obiectivele incursiunii ucrainene în Kursk

Ucrainenii au oferit mai multe motive pentru care au lansat operațiunea în Kursk, și anume să silească Rusia să redistribuie de pe linia frontului din Ucraina; să pună la dispoziție Ucrainei teritorii pe care să le tranzacționeze în cadrul unor eventuale negocieri, să ironizeze „liniile roșii” ale lui Putin, respectiv să obțină o rezervă de prizonieri de război pentru schimburi cu Rusia.

Zelenski a argumentat că operațiunea din Kursk a demonstrat faptul că avertismentele lui Putin cu privire la consecințele escaladării nu au nicio valoare.

Recent, a prezentat o altă justificare importantă pentru această ofensivă: faptul că a împiedicat planuri ruse de a pune stăpânire pe o mare parte din nordul Ucrainei în scopul de a-l transforma în zonă tampon, înghițind astfel „centre regionale”.

El a explicat în fața comisiei Kievului că „informațiile de la partenerii noștri” indicau că rușii intenționau să creeze „zone de securitate” în interiorul Ucrainei.

Centrul de cercetare Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), care urmărește evoluția războiului, a apreciat vineri că este posibil ca comandamentul militar rus să fi intenționat „operațiuni ofensive suplimentare de-a lungul unui front mai larg, continuu, în nord-estul Ucrainei pentru a întinde semnificativ forțele ucrainene”.

Pentru moment, atare ambiții rusești au fost puse pe pauză. Pe de altă parte, rușii au încă în continuare un avantaj în ceea ce privește puterea de foc și numărul de oameni de-a lungul majorității liniilor de front și e de așteptat că vor continua tactica bombardamentelor intense drept modalitate de a toca forțele ucrainene.

Prioritățile pentru ucraineni și ce oportunități au în continuare

De partea cealaltă, ucrainenii au câteva priorități imediate: crearea și consolidarea liniilor defensive în est și accelerarea formării de noi unități. Ei dezvoltă capacități de atac cu rază mai lungă de acțiune pentru a degrada infrastructura rusă, precum aerodromurile și depozitele de combustibil. De asemenea, cer o mai mare libertate de a utiliza rachete occidentale de precizie în lovituri pe teritoriul rus.

Liderul ucrainean a subliniat vineri pentru CNN că bombele aeriene ghidate ale Rusiei (FAB) sunt responsabile pentru 80% din infrastructura distrusă, astfel Ucraina trebuie să lovească de urgență aerodromurile de pe care sunt lansate.

Acest apel pare să câștige teren. Premierul britanic Keir Starmer a declarat, la întrevederea sa de vineri cu președintele american Joe Biden, la Casa Albă, că „următoarele câteva săptămâni și luni ar putea fi cruciale; este foarte, foarte important să sprijinim Ucraina în acest război vital pentru libertate”.

Administrația Biden se menține însă precaută cu privire la consecințele a ceea ce Kremlinul vede drept o escaladare care ar implica NATO direct în conflict.

Incursiunea din Kursk ar putea încuraja Ucraina să dezvolte un alt instrument, care „ar putea schimba fundamental abordarea Ucrainei față de luptă”, potrivit lui Rose, de la Modern War Institute.

„Ucraina nu poate folosi manevre pentru a obține o victorie decisivă asupra Rusiei. Ceea ce poate face este însă să folosească manevrele pentru a exploata vulnerabilitățile, pentru a obliga Rusia să se extindă prea mult, pentru a crea haos, a încercui forțele ruse și a captura echipamente rusești”.

Miezul, potrivit lui Matthew Schmidt, profesor asociat de securitate națională la Universitatea New Haven, este felul în care Ucraina schimbă procesul decizional al lui Putin, fie în Kursk, fie prin lovituri mult mai profunde în Rusia, fie prin ambele.

„Îl va face să negocieze? Îl determină să se retragă sau să facă o pauză în Donețk?”

Este posibil ca incursiunea ucraineană în Kursk să fi reușit să-l convingă pe Biden și pe alți aliați occidentali să aprobe atacuri mai în profunzime, apreciază Schmidt. Iar „dacă atacurile ulterioare pot susține războiul în interiorul Rusiei, atunci îi afectează pe ruși și apoi afectează procesul decizional al Kremlinului”.

În acest caz, s-ar defini ca un succes. Dar trebuie să ne punem o întrebare mai importantă, așa cum au făcut în cele din urmă SUA în Irak, notează Schmidt. „Cum se va termina asta?”