Introdus târziu și cu oferte neatractive pentru tineri, serviciul militar ca rezervist voluntar nu a avut succes, iar situația cere o rezolvare urgentă atât cât numărul rezerviștilor Armatei Române a scăzut la o cotă periculoasă pentru siguranța națională. O posibilă rezolvare, armata obligatorie.

Intrând într-un trend aproape generalizat pe fondul războiului din Ucraina, în România se redeschide discuția despre reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Virgil Bălăceanu, general în rezervă și fost comandant al brigăzii multinaționale din sud-estul Europei, spune că, dacă nu vom reface rezerva Armatei pe principiile voluntariatului , va trebui să reintroducem recrutarea obligatorie, pentru că numărul rezerviștilor ajunge periculos de mic.

„La ora actuală noi avem sub 2.000 de rezervişti voluntari, Polonia are 38.000 de rezervişti“, a explicat Bălăceanu, adăugând că forţele de apărare israeliene au mobilizat peste noapte 300.000 de rezervişti, din aproape 500.000 pe care îi au în evidenţă. Virgil Bălăceanu a precizat că nu există o armată în timp de pace care să nu aibă o rezervă şi a dat exemplul Ucrainei, care „nu ar fi rezistat dacă nu avea rezerva, care înseamnă completarea unităţilor“.

Potrivit acestuia, direcţia de succes este de refacere a rezervelor, pe principiile voluntariatului, fie prin rezerva voluntară, fie prin serviciul voluntar soldat în termen. „E nevoie şi de pregătirea rezervei operaţionale, cei care au îndeplinit stagiul militar până în 2007. Toate aceste probleme sunt cuprinse, ca amendamente, la legea de pregătire a populaţiei pentru apărare. Întrebaţi-i şi dv. pe parlamentari de ce o lege care este absolut necesară privind refacerea rezervei armatei României încă circulă în procedură inter-instituţională de mai bine de doi ani, se fac 3 ani“, a spus Virgil Bălăceanu, luni seara, la Prima News .

Serviciul militar de 4 luni

Această lege introduce pregătirea rezerviştilor până la 15 zile, cu o anumită periodicitate, în timp, în ani, a celor care au satisfăcut stagiul militar.

Apoi, legea „introduce serviciul militar soldat în termen, 4 luni şi cu motivaţii financiare. (...) O asemenea decizie nu poate fi amânată în perspectiva următorilor cinci ani. Credeţi că vom avea vreun partid politic care în programul electoral să pună problema reintroducerii serviciului militar obligatoriu? Exclud o asemenea posibilitate, pentru că ar însemna un dezastru la alegeri“, adaugă Virgil Bălăceanu.

Generalul a mai semnalat și o situație cel puțin controversată. „Din păcate, Ministerul Apărării, Statul Major al Apărării nu reuşeşte să îi încadreze pe toţi cei care au fost selecţionaţi pentru postul de rezervist voluntar, sunt elemente contradictorii. Adică tineri, cetăţeni ai României, vin să se încadreze ca rezervişti voluntari, trec probele, sunt selecţionaţi, dar există situaţii în care aceştia nu sunt încadraţi“, atrage atenția Virgil Bălăceanu.

Trădare de țară

Analistul militar Aurel Cazacu spune că Ministerul Apărării Naționale (MApN) a ajuns la o situație critică din punct de vedere al numărului de rezerviști, din cauza clasei politice care nu a luat deciziile corecte și nu a adoptat modele care funcționează foarte bine în alte țări.

„Neadoptarea unor măsuri corecte, testate în timp, pune în pericol chiar și siguranța națională. Noi am scos serviciul militar obligatoriu și nu am pus nimic în loc până de curând, așa că în mod natural bazinul de rezerviști s-a micșorat. Sigur, avem proiecte de legi pe care nimeni nu le bagă în seamă, nimeni nu le votează. Cel mai bine ar fi să adoptăm modelul polonez, care funcționează cu mare succes. Mai apropiată de condițiile României, dar și mult mai inspirată, Polonia a introdus aproape imediat după ce a suspendat recrutarea generală un nou sistem de denumit «serviciu militar general voluntar plăti», similar celui care a fost implementat fără prea mare succes și în România de curând. Autoritățile de la Varșovia au avut probabil succes și deoarece, atunci când este în serviciu, un astfel de militar polonez primește lunar în conturi echivalentul la aproape 1.000 de euro, pe când un astfel de recrut român încasează în jur de 2.500 de lei, echivalentul a 500 de euro, adică cam jumătate de sumă. Mai mult, după un an de pregătire, acești militari polonezi se pot alătura, la cerere, armatei profesioniste. Ca atare, recruții nu intră cu normă întreagă direct în armata profesionistă și ulterior nici nu devin rezerviști cu jumătate de normă ca la noi. Noi îi plătim și când stau acasă, iar la ei rezervistul este rezervist, nu este plătit. Așadar, diferența o fac sistemul de recrutare și 500 de euro în plus. Vă spun eu că bani avem, dar ne lipsește decizia, și atunci vorbim de trădare națională, de atitudine pro-rusă, chiar“, susține Aurel Cazacu.

Deficit de personal de 25%

Analistul mai spune că situația este foarte gravă, mai ales că lipsa rezerviștilor vine și pe fondul unui deficit de personal din MApN. „Deci, noi avem doar aproape 50.000 de rezerviști, dar înregistrăm și un deficit de 25 la sută la personalul operativ. Păi, ce putere de răspuns putem avea în caz de criză militară? Una mult prea mică, dacă nu facem ceva urgent. Altfel, repet, vorbim de trădare de țară“, arată el.

Conform portalului globalfirepower.com care contabilizează cifrele armatelor din întreaga lume, România are acum 67.000 de militari activi (ar trebui să avem 100.000) și cel mult 50.000 în rezervă, dar și 15.000 de oameni în forțe paramilitare, categoria la care s-au putea plasa Jandarmeria, de exemplu. Totul, la o populație de 18,5 milioane de oameni. Ca o comparație, Polonia are cam tot atâția rezerviști, dar 180.000 de militari activi. Ca să nu mai vorbim de două țări aflate acum în război – Israel, care are 173.000 de militari activi și 465.000 de rezerviști, sau Ucraina, care are sub arme 200.000 de militari activi și 250.000 de rezerviști.

Cum este în Europa

După încetarea Războiului Rece, doar Danemarca, Estonia, Finlanda, Cipru, Grecia, Austria și Elveția nu au abandonat niciodată recrutarea militarilor în termen, dar Austria a fost prima care a revenit la obligativitatea serviciului militar în 2006.

Anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 a fost primul șoc care a determinat mai multe guverne europene să regândească serviciul militar. Ucraina a readus recrutarea în 2014, ceea ce i-a permis să adune o armata vastă de profesioniști și rezerviști pentru actualul său război cu Rusia.

În 2015, Lituania a reintrodus parțial serviciul militar, iar Norvegia a devenit prima țară europeană care a venit cu o obligativitate inclusiv pentru femei.

Doi ani mai târziu, Suedia a reintrodus și ea acest serviciu militar, dar cu o selecție foarte atentă a tinerilor, numai 15% ajungând de fapt militari, în timp ce Franța a instituit SNU (Service National Universel), un serviciu alternativ care se realizează în mai multe etape, între 17 și cel mult 25 de ani.

Apoi, imediat după invadarea Ucrainei de către Rusia, Letonia a anunțat că bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani vor trebui să efectueze 11 luni de serviciu militar.