Ana Pauker, femeia care a contribuit decisiv la stalinizarea României, a fost la bază doar o profesoară timidă și studioasă. Transformarea ei în „Stalin în fustă” și o personalitate malefică a comunismului românesc rămâne aproape un mister al istoriei noastre. Se bănuiește că de vină a fost iubirea.

Ana Pauker a fost una dintre cele mai malefice personaje ale comunismului românesc, direct implicată în stalinizarea accelerată a țării noastre. În anul 1944, la 16 septembrie, Ana Pauker, revenea, după un exil la Moscova, îmbrăcată în uniformă sovietică. Era un agent sovietic fanatic, educat și modelat de Comintern. Până în 1950, scria revista „The Times”, Ana Pauker, poreclită și „Stalin în fustă„ era considerată cea mai puternică femeie din sud-estul Europei. A fost prima femeie care a îndeplinit funcția de ministru de externe și, alături de Teohari Georgescu și Vasile Luca a condus cu mână de fier transformarea României în stat comunist. Cei care i se opuneau își pierdeau invariabil viața.

„Totdeauna am simţit, atunci când era în preajma mea, că este ca un şarpe boa constrictor. Un boa care tocmai fusese hrănit, şi în consecinţă nu te putea mânca. Cel puţin pe moment. Greoaie şi fără graţie aşa cum părea să fie, avea tot ce este mai respingător şi tot oribil de fascinant la un şarpe. Mi-o puteam uşor imagina denunţându-şi soţul, care în consecinţă a fost împuşcat. La ea am văzut aceea sclipire rece şi dezumanizată prin intermediul căreia a ajuns în poziţia pe care o ocupa”, scria Ileana, principesa României despre Ana Pauker în ”I live again”.

Cu toate acestea, pentru cei care au cunoscut-o pe Ana Pauker din copilărie, această imagine de „ Stalin în fustă ” era și mai șocantă. Este puțin cunoscut publicului larg faptul că Ana Pauker, se numea de fapt Hannah Rabinsohn și că de fapt era o tânără sensibilă, îndrăgostită de învățătură, dintr-o familie foarte religioasă. Transformarea ei, radicală, după vârsta de 18 ani, a șocat pe mulți membrii ai comunității din care provenea. Unii spun că de fapt, Hannah a ajuns comunistă, doar pentru a face pe plac unui iubit din adolescență.

Hannah, fiica studioasă a haham evreu

După cum arată și numele ei real, Ana Pauker a fost evreică. O evreică din comunitatea askenazi, aceea ramură a evreilor vorbitori de limbă idiș din Galiția, ajunsă pe teritoriul Moldovei, din cauza persecuțiilor religioase, din secolul al XVIII lea. Hannah Rabinsohn s-a născut în 1893 în satul Codăești, județul Vaslui. Provenea dintr-o familie de evrei cu venituri modeste, dar foarte importanți din punct de vedere religios. Mai precis, bunicul său era rabin iar tatăl, haham, cel care sacrifica animalele în cadrul comunității. Hannah nu a apucat să trăiască prea mult la Codăești. Familia ei s-a mutat, imediat după nașterea Hannei, la București, într-un cartier dominat de comunitatea evreiască.

De mică, Hannah s-a remarcat ca un copil foarte inteligent, dornic să afle cât mai multe lucruri. Dorința de cunoaștere a Hannei s-a izbit de multe ori de concepțiile ultra-religioase ale tatălui său, care nu vedea cu ochi dorința tinerei de a studia asemeni băieților. „Tatăl Anei, Hersh Kaufman Rabinsohn, a îndeplinit diferite funcţii religioase în comunitate încă din tinereţe. A fost inclusive profesor de evrită şi cantor. În Bucureşti îşi câştiga existenţa în comunitate ca măcelar ritualic în timp ce servea ca funcţionar la una dintre sinagogile oraşului. (…) Pauker mai târziu îl descria ca pe un idealist şi ca pe un exaltat romantic”, preciza Robert Levy în „Ana Pauker: The Rise and Fall of a Jewish Communist”. Rabinul Moses Rosen îl descria pe tatăl Anei Pauker, drept, „un evreu ultra-religios, concentrat pe respectarea normei religioase”.

Ana a avut totuși noroc de bunicul său, rabinul, dar și de mama sa, Sura. Aceasta era considerată stâlpul familiei, ancorată în realitate și întreprinzătoare. Datorită bunicului său, rabinul, Hannah va fi purtată la școală. Bunicul era impresionat de inteligența Hannei, inteligență care o depășea cu multe pe cea a copiilor de vârsta ei. Bătrânul rabin i-a fost primul profesor, iar mai apoi sfindând legile ebraice, a dat-o la o școală ebraică destinată doar băieților. „A urmat şcoala primară a comunităţii numită Fraternitatea Zion, una dintre cele două unităţi de învăţământ ale evreilor Ashkenazi, din Bucureşti. (…) În 1905, Ana termina studiile primare, prima din clasă.”, preciza Robert Levy.

Din cauza veniturilor mici ale familiei, Hannah a fost nevoită să oprească școala. Rabinul Beck, observând capacitatea intelectuală a Hannei, a convins proprietarii unei școli profesionale să o primească fără taxă. A terminat din nou, prima din clasă, cu specializarea croitorie. După alte întreruperi ale studiilor, tot din motive financiare, Hannah reușește totuși să ajungă la opt clase, iar mai apoi la un institut ebraic. Ajunge profesoară pentru clasa I, la școala primară Fraternitatea Zion.

Iubirea trece prin comunism

Hannah era o profesoară inteligentă, talentată și foarte dedicată meseriei sale. O tânără evreică intelectuală. Viața avea să i se schimbe în anul 1911, pe când avea 17 ani. O transformare pe care nimeni nu și-ar fi imaginat-o. La școala unde preda l-a cunoscut pe Henry Steinberg, tot profesor de școală primară. Hannah se îndrăgostește de colegul ei. O dragoste adolescentină, puternică și pasională. Henry era comunist și a introdus-o pe Hannah îl lumea ilegaliștilor. Se spune că Hannah nu era foarte interesată de acest curent ideologic dar mergea peste tot alături de iubitul ei. Ba chiar, a început, tot de dragul lui să citească cărți de propagandă și chiar să se implice activ în ilegalitate.

„În 1915 Ana Rabinsohn a intrat în clubul Partidului Social Democrat al Muncitorilor Români de pe strada Sfântul Ionică din Bucureşti şi s-a înscris ca membru. (…) Evident a făcut acest lucru şi sub influenţa lui Henry Steinberg, un coleg profesor la şcoala unde preda. S-au întâlnit şi au devenit iubiţi în 1911, când ea avea 17 ani. El îi dădea în mod regulat scrieri socialiste şi o ducea la întâlnirile de 1 Mai în pădurile de lângă Bucureşti. Alăturându-se socialiştilor, Rabinsohn devenea parte a unui grup de tinere evreice care se radicalizau, mai ales din ultima parte a secolului al XIX lea.”, preciza Robert Levy.

Ulterior, îl va cunoaște pe Marcel Pauker, un alt comunist, de care se va îndrăgosti. Îl va urma în Elveția, acolo unde Hannah a plecat să facă studii medicale. Nu le-a mai terminat niciodată. Și asta fiindcă a ales un alt drum, al ”luptei de clasă” și al comunismului dur, radical, sovietic. În anul 1918, fosta profesoară Hannah, tânăra studioasă din neamul lui Herșcu Rabinsohn, milita pentru desprinderea Basarabiei de România, și cedarea acestui teritoriu Rusiei comuniste, noua sa patrie.

Sărăcia și antisemitismul, scânteia transformării în ”Stalin în fustă”

Sunt și specialiști care spune că de fapt radicalizarea Hannei Rabinsohn s-a produs nu datorită iubirii față de tinerii bărbați comuniști, respectiv Henry Steinberg și Marcel Pauker. Hannah ar fi devenit comunistă din aripa radicală din cauza antisemitismului și a sărăciei. Sărăcia și inadaptarea au fost motoarele radicalizării în situația multor lideri comuniști. Hannah a dus o copilărie plină de lipsuri.

Din cauza sărăciei nu a putut merge la școlile la care dorea. Hannah privea cu frustare cum elevi mult mai slabi sau mai puțin dotați intelectual ajungeau să continue studiile, doar fiindcă părinții aveau bani. I se părea inechitabil. În plus, antisemitismul anilor 30 a alimentat și mai mult tendințele de radicalizare ale tinerei profesoare. „Ceea ce în final a făcut-o pe Rabinsohn să nu-şi continue studiile a fost sărăcia familiei sale dar şi opresiunea statului asupra evreilor din România. În 1893, anul naştere Anei, guvernul românesc a interzis copiilor evrei să mai urmeze şcoli publice elementare în mod gratuit”, preciza Robert Levy. Ulterior, Ana Pauker, nume luat după căsătoria cu Marcel Pauker, avea să devină unul dintre cei mai duri și eficienți agenți sovietici din România. A fost condamnată în repetate rânduri, fiind nevoită să fugă la Moscova, acolo unde și-a desăvârșit ”educația” cominternistă.