Reprezentanții cotidianului spaniol El Pais l-au vizitat la București pe David Popovici și în weekend au publicat un amplu reportaj cu românul. Iată ce a spus înotătorul și țineți cont de un lucru: are doar 18 ani. Cu o asemenea mentalitate, nu ai cum să nu fii campionul lumii.

David Popovici, starul român care are lumea înotului la picioare. Foto EPA EFE

Lui David Popovici nu îi place să complice lucrurile: „Simt că locul meu este în apă. Există o artă a simplității. Pentru a face ceva să pară foarte simplu trebuie să stăpânești cu atenție ceea ce este mai complicat. Îi admir mai mult pe bucătarii care reușesc să facă mâncăruri foarte simple să aibă un gust minunat decât pe cei care fac mâncăruri extrem de complicate cu ingrediente exotice care au un gust ciudat. Este nevoie de mai multă tehnică pentru a fi excelent la ceea ce e simplu. Pentru că nimic nu este cu adevărat simplu”.

David Popovici se comportă la antrenamente ca la competițiile oficiale: „Poate că pentru mine este mai ușor în comparație cu alți înotători, dar fiecare sesiune de antrenament este la același nivel de efort. Durerea nu se schimbă niciodată. Doar dacă înveți din acea durere poți trece pragul în timpul competiției. Cred că în capul meu există un fel de scală de măsurare a durerii.

Mai obosit la antrenamente decât în timpul curselor

De multe ori, în timpul antrenamentelor sunt mai obosit decât în timpul curselor. Dacă cunoști personal această durere, eviți să fii surprins și paralizat atunci când, în mijlocul competiției, simți că încep să-ți ardă mâinile și că ți se desprind picioarele de glezne”.

Cum gestionează starul mondial plictiseala antrenamentelor: „Înalta performanță, într-adevăr, este destul de plictisitoare. Nouăzeci și nouă la sută din timp te antrenezi. Concurezi de trei sau patru ori pe an, așa că îți petreci cea mai mare parte a timpului uitându-te la o linie neagră de pe fundul unei piscine și respirând din când în când. Trebuie să gestionezi această plictiseală. Dacă ai un «de ce», poți suporta aproape orice «cum», ceea ce mulți oameni numesc sacrificii. Eu le numesc alegeri. Eu aleg să nu-mi petrec timpul petrecând sau dormind nouă sau zece ore. Opt ore mi se pare prea mult. Da, mă consider diferit”.

Talent nativ, pe care antrenorul nu a încercat să-l corecteze

Oricine are un rol pe lumea asta. Al lui David Popovici este să înoate. „Nu vreau să fiu ipocrit. Sincer, înțeleg că oamenii nu-și pot imagina să facă aceleași lucruri pe care le fac eu. Dar toată lumea are un rol. Acesta este al meu. Întotdeauna am vrut să ies în evidență. Mama mea m-a avertizat asupra pericolului de a fi ca toți ceilalți, asupra consecințelor de a face parte dintr-un grup prea mare. Asta s-a transpus în stilul meu .

David, pe prima pagină a jurnalului iberic. Foto El Pais

Antrenorul meu (n.r. -Adrian Rădulescu) și-a dat seama imediat că nu făceam totul corect din punct de vedere convențional Mai ales pentru probele în care înot de obicei, 100 și 200 liber. Dar nu a încercat să mă schimbe. Chiar și astăzi lucrez exact mișcările pe care le făceam când eram copil”.

Rămâne în România, pentru a-și promova țara

Deși are oferte de la cele mai mari cluburi sau universități din lume, David Popovici le-a explicat spaniolilor că nu vrea să plece din România: „Vreau să studiez în București. Vreau să protejez chimia pe care o am cu antrenorul meu. Îmi plac oamenii din jurul meu, îmi place atmosfera, îmi place acest oraș, îmi place Bucureștiul, e ciudat. Îmi place să mă plimb cu bicicleta prin el. Este atât de mare încât mă tot pierd.

Găsești clădiri frumoase și gigantice, palate vechi și dărăpănate, clasice, latine și din perioada comunistă, perioadă din care nu ne-am revenit pe deplin. Multă opulență, mulți oameni fără adăpost care nu au unde să își petreacă noaptea și mulți oameni bogați care încearcă să se laude cu banii lor, ca și cum asta ar însemna ceva...”.

David Popovici iubește România, deși spune că sunt multe lucruri de reparat în țară: ”Vezi mai multe supermașini în București decât în Milano...! Sunt o mulțime de lucruri de reparat aici. În cele din urmă, aș vrea să fiu o voce care să ajungă la oamenii care au nevoie de ajutor. Cred că pot să-mi folosesc imaginea pentru a face ceva bine în țara mea”.