Spre asta se îndreaptă omenirea, oameni buni? Și noi, cu Georgescu, suntem în „trend”?
Soții Georgescu nu pot fi încadrați la extrema-dreaptă, ci mai degrabă în rândul profeților unui Nou Obscurantism, care în loc de politică corectă și transparentă oferă soluții magice, o aură de spiritualitate, superstiție și cultivarea fricii, scrie istorica și jurnalista americană Anne Applebaum în revista The Atlantic . Nu există mecanisme de control și echilibru într-o lume în care doar carisma contează, nu există stat de drept într-o lume în care emoțiile înving rațiunea, spune ea.
Călin Georgescu și-a șocat compatrioții atunci când a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din România, în 24 noiembrie, deși abia apărea în sondajele de opinie și și-a desfășurat campania aproape în întregime pe TikTok, scrie Anne Applebaum.
El a folosit tacticile pe care le folosesc mulți influenceri din social media pentru a convinge algoritmul TikTok, a cerut oamenilor să „voteze cu sufletul” și a făcut apel la o „renaștere națională”, criticând forțele secrete care ar fi încercat să facă rău românilor, spune ea.
„Ordinul de a ne distruge locurile de muncă a venit din exterior”, spune Georgescu într-un videoclip. Într-un altul, vorbește despre „mesaje subliminale” și controlul gândirii, vocea sa fiind însoțită de imagini cu o mână care ține sforile unor păpuși.
Acest mistic New Age cu aparență blândă, scrie jurnalista, l-a lăudat pe Ion Antonescu, dictatorul român care a colaborat cu Hitler și a fost condamnat la moarte pentru crime de război, inclusiv pentru rolul său în Holocaustul românesc. El i-a numit eroi naționali atât pe Antonescu, cât și pe liderul de dinainte de război al Gărzii de Fier, o mișcare antisemită violentă.
Georgescu s-a întâlnit de două ori cu Alexander Dughin, ideologul fascist rus, care a postat pe X o declarație (ulterior ștearsă) potrivit căreia „România va fi parte a Rusiei”.
În același timp, observă Applebaum, el laudă calitățile spirituale ale apei și crede că băuturile carbogazoase conțin nanocipuri care „intră în tine ca un laptop”. Soția sa, Cristela, produce videoclipuri pe YouTube despre vindecare, folosind termeni precum acidoza limfatică și metabolismul calciului pentru a-și susține punctul de vedere.
Ambii promovează, de asemenea, „pacea”, un obiectiv vag care pare să însemne că România ar trebui să nu mai ajute Ucraina să se apere împotriva invadatorilor ruși.
Nici ea și nici soțul ei nu menționează amenințările la adresa securității României care ar crește exponențial în urma unei victorii rusești în Ucraina, nici costurile economice, criza refugiaților și instabilitatea politică care ar urma, subliniază istorica americană.
„Cine sunt mai exact soții Georgescu?”
Una dintre problemele observate de Applebaum este dificultatea încadrării unor personaje precum Călin și Cristela Georgescu, dar nu numai a lor.
Având în vedere această combinație ciudată – nostalgia Gărzii de Fier și trolii ruși plus tipul de discurs despre wellness asociat mai frecvent cu Gwyneth Paltrow – cine sunt mai exact soții Georgescu? Cum să îi clasificăm? Oricât de tentant ar fi să îi descriem ca fiind de „extremă dreaptă”, această terminologie demodată nu prea surprinde cine sau ce reprezintă ei, spune jurnalista.
Termenii „de dreapta” și „de stânga”, amintește ea, provin din timpul Revoluției franceze, când nobilimea, care căuta să păstreze status quo-ul, stătea în partea dreaptă a Adunării Naționale, iar revoluționarii, care doreau o schimbare democratică, stăteau în partea stângă.
Aceste definiții au început să nu mai fie valabile acum un deceniu, când o parte a dreptei, atât în Europa, cât și în America de Nord, a început să susțină nu prudența și conservatorismul, ci distrugerea instituțiilor democratice existente. În noua sa încarnare, extrema dreaptă a început să semene cu vechea extremă stângă. În unele locuri, cele două au început să fuzioneze, spune Applebaum.
Această mișcare nu are nicio legătură cu dreapta sau stânga, așa cum le cunoaștem. Filosofii Iluminismului, a căror credință în posibilitatea unor state democratice bazate pe lege ne-a dat atât Revoluția Americană, cât și Revoluția Franceză, s-au revoltat împotriva a ceea ce ei numeau obscurantism: întuneric, obscuritate, iraționalitate, sunliniază istorica.
Dar profeții a ceea ce am putea numi acum Noul Obscurantism oferă exact aceste lucruri: soluții magice, o aură de spiritualitate, superstiție și cultivarea fricii, susține ea.
Applebaum pune mai mulți astfel de „profeți” pe listă: șarlatani din domeniul sănătății și influenceri care și-au dezvoltat ambiții politice, adepți ai mișcării cvasi-religioase QAnon și ai urmările sale de tip Pizzagate, membri ai diferitelor partide politice din întreaga Europă, care sunt pro-Rusia și anti-vaccin și, în unele cazuri, promotori ai naționalismului
Peste tot există suprapuneri ciudate. Atât politiciana germană de stânga Sahra Wagenknecht, cât și partidul de dreapta Alternativa pentru Germania promovează scepticismul privind vaccinurile și schimbările climatice, naționalismul de sânge și sol și retragerea sprijinului german pentru Ucraina, observă istorica.
În întreaga Europă Centrală, fascinația pentru rune și magia populară se aliniază atât xenofobiei de dreapta, cât și păgânismului de stânga.
Liderii spirituali devin politicieni, iar actorii politici au virat spre ocultism. Tucker Carlson, fostul prezentator al Fox News, care a devenit un apologet al agresiunii ruse, a afirmat că a fost atacat de un demon care i-a lăsat „urme de gheare” pe corp, mai spune ea.
Noul obscurantism și viitoarea administrație Trump
Acest nou obscurantism a afectat deja cele mai înalte niveluri ale politicii americane, scrie Applebaum, care observă că atât străinilor, cât și americanilor le-a fost greu să explice ideologia unora dintre persoanele nominalizate de Donald Trump în noua sa administrație.
Deși Trump a câștigat realegerea ca republican, nu a existat nimic tradițional „republican” în propunerea lui Tulsi Gabbard ca directoare a serviciilor naționale de informații, spune ea.
Gabbard este o fostă democrată progresistă care are legături cu Fundația Știința Identității, o sectă separatistă Hare Krishna. Asemenea lui Carlson, ea este, de asemenea, o apologetă a dictatorului rus Vladimir Putin și a dictatorului recent alungat din Siria, Bashar al-Assad, ale căror minciuni le-a repetat uneori.
Nu există nimic „conservator” nici la Kash Patel, candidatul lui Trump pentru funcția de director al FBI, care a sugerat că intenționează să vizeze o listă lungă de actuali și foști oficiali guvernamentali, inclusiv mulți dintre cei care au servit în prima administrație Trump.
În conformitate cu spiritul „Noilor Obscurantiști”, Patel a promovat, de asemenea, Warrior Essentials, o afacere care vinde antidoturi atât pentru COVID, cât și pentru vaccinurile COVID, amintește Applebaum.
Fuziunea unor tendințe
Această mulțime și omologii săi internaționali reprezintă nu conservatorismul, ci fuziunea mai multor tendințe care s-au contopit de ceva timp, spune istorica.
Vânzătorii ambulanți de suplimente de vitamine și leacuri COVID nedovedite se amestecă acum – nu întâmplător – cu admiratorii declarați ai Rusiei lui Putin, în special cei care cred în mod eronat că Putin conduce o „națiune creștină albă”.
Fanii prim-ministrului ungar Viktor Orbán – un autocrat mărunt care și-a sărăcit țara, în prezent una dintre cele mai sărace din Europa, îmbogățindu-și în același timp familia și prietenii – fac cauză comună cu americanii care au încălcat legea, au ajuns la închisoare, au furat din propriile organizații caritabile sau au hărțuit, scrie ea.
Și nu este de mirare: Într-o lume în care teoriile conspirației și leacurile fără sens sunt larg acceptate, conceptele de vinovăție și criminalitate bazate pe dovezi dispar și ele rapid.
Printre adepții acestei noi mișcări politice se numără unii dintre cei mai puțin bogați americani. George O’Neill Jr., un moștenitor Rockefeller care este membru al consiliului de administrație al revistei The American Conservative, a apărut la Mar-a-Lago după alegeri.
O’Neill, care a fost un apropiat al Mariei Butina, agenta rusă deportată în 2019, a promovat-o pe Gabbard cel puțin din 2017, făcând donații pentru campania ei prezidențială din 2020, precum și pentru cea a lui Robert F. Kennedy.
Elon Musk, miliardarul care și-a folosit platforma de social-media, X, pentru a da un impuls algoritmic unor povești despre care știe cu siguranță că sunt false, a reușit să își aroge un rol guvernamental.
O’Neill, Musk și traficanții de criptomonede care s-au înghesuit la Trump fac asta pentru bani?, se întreabă Applebaum. Sau chiar cred în ideile conspiraționiste și uneori antiamericane pe care le promovează? Poate una, poate alta, poate ambele, spune ea.
Dacă motivațiile lor sunt cinice sau sincere contează mai puțin decât impactul lor, nu doar în SUA, ci în întreaga lume. În bine sau în rău, America dă exemple pe care alții le urmează, concluzionează istorica.
Rasputin și „forțele întunecate”
Alte civilizații, amintește Applebaum, au trecut prin momente ca acesta. Pe măsură ce imperiul lor a început să decadă în secolul al XVI-lea, venețienii au început să apeleze la magie și să caute modalități rapide de a se îmbogăți.
Misticismul și ocultismul s-au răspândit rapid în ultimele zile ale Imperiului Rus. Sectele țărănești au promovat credințe și practici exotice, inclusiv anti-materialismul, autoflagelarea și auto-castrarea.
Aristocrații din Moscova și Sankt Petersburg au apelat la teosofie, un amestec de religii mondiale al cărei inventator de origine rusă, Helena Blavatsky, a adus în Statele Unite crezul său hindus-budist-creștin-neoplatonic.
Aceeași atmosferă febrilă și emoțională care a produs aceste mișcări l-a propulsat în cele din urmă pe Rasputin, care pretindea că are puteri magice de vindecare, în palatul imperial. După ce a convins-o pe împărăteasa Alexandra că poate vindeca hemofilia fiului ei, a devenit în cele din urmă consilier politic al țarului, scrie Applebaum.
Influența lui Rasputin a produs, la rândul său, un fel de isterie mai largă. În momentul izbucnirii Primului Război Mondial, mulți ruși erau convinși că forțele întunecate controlau în secret țara.
„Puteau fi lucruri diferite pentru oameni diferiți – evrei, germani, francmasoni, Alexandra, Rasputin și camarila de la curte”, scrie Douglas Smith, unul dintre biografii lui Rasputin.
„Dar se credea că ei erau adevărații stăpâni ai Rusiei”. După cum spunea un teosofist rus: „Chiar există inamici care otrăvesc Rusia cu emanații negative”.
„O societate în care superstiția învinge rațiunea și logica”
Applebaum vede o asemănare între „forțele întunecate” de care se plângeau rușii și „statul profund” pe care îl acuză mulți susținători ai lui Trump.
La fel ca rușii din 1917, trăim într-o eră a schimbărilor rapide, uneori nerecunoscute: economice, politice, demografice, educaționale, sociale și, mai presus de toate, informaționale. Și noi trăim într-o cacofonie permanentă, în care mesaje contradictorii, de dreapta și de stânga, adevărate și false, ne apar în permanență pe ecrane, spune ea.
Religiile tradiționale sunt în declin pe termen lung. Instituțiile de încredere par să eșueze. Optimismul tehnologic a făcut loc pesimismului, o teamă că tehnologia ne controlează acum în moduri pe care nu le putem înțelege. Iar în mâinile noilor obscurantiști – care promovează în mod activ frica de boală, frica de război nuclear, frica de moarte – teama și anxietatea sunt arme puternice, scrie istorica.
Pentru americani, fuzionarea pseudo-spiritualității cu politica reprezintă o îndepărtare de unele dintre cele mai profunde principii: că logica și rațiunea conduc la o bună guvernare; că dezbaterea bazată pe fapte conduce la o politică corectă; că ordinea politică se bazează pe reguli, legi și procese, nu pe carisma mistică.
Susținătorii Noului Obscurantism s-au rupt, de asemenea, de idealurile fondatorilor Americii, spune Applebaum.
În schimb, această „elită” internațională în ascensiune creează ceva foarte diferit: o societate în care superstiția învinge rațiunea și logica. Nu există mecanisme de control și echilibru într-o lume în care doar carisma contează, nu există stat de drept într-o lume în care emoțiile înving rațiunea, ci doar un gol pe care îl poate umple oricine are o poveste șocantă și convingătoare, concluzionează ea.