Ok, deci un tip de la HotNews.ro a distribuit pe Facebook o glumiţă de doi lei a lui Victor Ponta, ceva despre numele lui Cioloş, cu textul: „Sper să crăpi, Victor Ponta”. Câteva site-uri duşmane şi-au dat ochii peste cap la ceea ce-a făcut „haznaua băsistă”, iar HotNews şi-a cerut scuze apăsat - şi pe deasupra l-a şi concediat pe omul de la reţele la numai 24 de minute de la postare. Morala întregii poveşti pare a fi că un site cu pretenţii calcă pe bec şi se atrage cu o pierdere de reputaţie. Dar, din păcate, e alta: aproape la fel de repede cum a fost concediat, autorul postării a devenit pe reţele „eroul de la HotNews”.

Toată povestea s-a viralizat, cu poze photoshopate în care stadioane întregi afişează dorinţa „eroului”, cum se scrie cu oameni „Forza nu ştiu ce” pe peluze. Plus petiţii pentru reangajarea acestuia şi tricouri cu inscripţia respectivă. Iar cei care au râs şmecher, dar a compasiune şi aprobare, nu sunt tocmai ultimii veniţi şi cei mai mari tembeli dintre cei 8,5 milioane de români de pe Facebook, ci nişte tipi pe alocuri cunoscuţi, măcar prin cercurile lor.

Nenorocirea asta e, o mare parte din public exact „sper să crăpi” vrea. Subliniez, mare. HotNews trăieşte drama unui outlet de media creat după vechile reguli ale jocului, care evită insulta, violenţa şi toate celelalte, dar trebuie să se transplanteze pe reţele, unde, vrem-nu vrem, „eroul” cu „sper să crăpi” are o grămadă de fani şi „ştie el ce ştie” cu reţelele. Problema e ce naiba are de făcut presa în condiţiile astea. HotNews a reparat ce se putea repara din greşeala „eroului” cu scuze repetate şi sancţiunea ultimă (concedierea), dar a fost blamat nu pentru greşeală, ci fix pentru reparaţie.

E drept, violenţa de limbaj a atras publicul peste tot şi dintotdeauna. Unul din cei trei taţi (vine vorba, alături de Hearst şi Pulitzer) ai marii prese americane, H.L. Mencken, zicea, acum mai bine de o sută de ani, că nimic nu face mai tare deliciul cititorului decât o execuţie publică. Dar constatarea asta tristă nu l-a făcut pe Mencken să publice numai execuţii, dimpotrivă. Presa e presă doar atunci când se stăpâneşte pe ea şi îşi stăpâneşte şi publicul. Restul e, ca-n poza photoshopată, galerie.