„Spirala TĂCERII” România, noiembrie 2014/SUA, noiembrie 2016/Urmează decembrie 2016!
„Spirala Tăcerii” se referă la presiunea crescândă pe care o resimt oamenii și care-i determină să-și ascundă punctele de vedere atunci când sunt în minoritate, temându-se de izolare socială. Ceea ce nu se spune despre alegerile recent încheiate în SUA este faptul că în ultima lună de zile unul din cinci americani refuza să răspundă la întrebări privind votul! În America lui noiembrie 2016 se instalase Spirala Tăcerii. Despre care s-a vorbit pe la colțuri. Spirala Tăcerii în varianta română a stat și stă ascunsă în Diaspora! S-a manifestat din plin pe 14 noiembrie 2014.
Teoria spirala tăcerii este utilizată pentru prima dată de cercetătoarea de origine germană, Elisabeth Noelle-Neumann, la începutul anilor ’70, în urma studiilor efectuate asupra alegerilor pentru Bundestag din 1965 și 1972. Cercetările se opresc în primul rând asupra comportamentului electoral al votanţilor. Teoria spirala tăcerii este relevantă în domeniul ştiinţelor sociale deorecece ea aduce unele explicaţii cu privire la fenomenul participării cetăţenilor la viaţa politică, a disponibilităţii acestora de a se implica activ în politică şi de a-şi exprima propriile convingeri. Un element central în cadrul teorie îl ocupă conceptul de opinie publică.
Uite de ce ne bombardează PSD cu sondaje săptămânale în care ne spune că are 45% și alegerile sunt jucate
Elisabeth Noelle-Neumann îşi porneşte cercetarea de la analiza comportamentelor alegătorilor în preajma alegerilor pentru Bundestag din Germania Federală în anii 1965 şi 1972. La momentul respectiv, pe scena politică erau două formatiuni politice relevante, Uniunea CDU/CSU (Uniunea Creştin Democrată/Uniunea Creştin Socială) şi SPD (Partidul Social Democrat), iar domeniul de interes al cercetătoarei a fost reprezentat de fluctuaţiile numărului de susţinători ai celor două partide. În preajma campaniei din 1965 s-a observat că intenţiile de vot au rămas timp de câteva luni aproape neschimbate (aprilie-august), cele două partide au intrat în cursă cu şanse egale. Acelaşi fenomen s-a petrecut şi înainte de alegerile din 1972, sondejele de opinie indicau o diferenţă mică între CDU/CSU și SPD. Cu toate acestea în 1965, CDU/CSU a câştigat alegerile, după ce s-a constatat un reflex de raliere către câștigătorul probabil. Balansul de ultim moment a fost realizat de indivizii caracterizaţi ca având o slabă încredere în sine şi un interes redus pentru politică. Ceea ce a stârnit consternarea cercetătorilor a fost evoluţia diferită a aşteptărilor cu privire la câstigătorul alegerilor în condiţiile în care intenţiile de vot au rămas aceleaşi. Deși, de exemplu în 1965 competiţia era strânsă, certătorii au observat un contrast în perioada dinaintea alegerilor după ce o seamă de sondaje au fost comparate. La întrebarea: „Desigur, nimeni nu poate ştii, dar personal cine credeţi că va câştiga alegerile federale, cine va primi cele mai multe voturi: Partidul Creştin Democrat sau Social-Democraţii?”; s-a putut observa o creştere în sondaje a CDU, de la 33% în 1964, către 44% în 1965 și apoi 52 de procente în 1965. Anul 1972 aducea câştigarea alegerilor de către social-democraţi iar CDU intra în opoziție până în anul 1982. Tabăra social-democarată, mai puternică în plan politic a ştiut să-şi mobilizeze susţinătorii, dispuşi să-şi exprime deschis convingerile, în comparaţie cu susţinătorii CDU. Cercetătoarea remarca faptul că, în iarna anului 1972, dacă un susţinător CDU vroia să-şi manifeste opinia cu ajutorul insignelor sau a autocolantelor, ar fi încercat zadarnic să găsescă pe cineva care să i se alăture, pentru că susţinătorii CDU amuţiseră, întărind sentimentul de izolare şi singurătate. De aici putem deduce că alegătorii percep climatul politic şi al opiniei publice şi tind să se ralieze acestuia, intrând astfel în ceea ce Noelle-Neumann a numit spirala tăcerii.
Teoria spiralei tăcerii ocupă un loc important nu doar în domeniul sociologic. Prin mecanismele sale ea vine ca o posibilă explicaţie socio-psiohologică dată comportamentului electoral. Cu ajutorul său putem înţelege ceea ce-i determină pe indivizi să nu îşi expună în public opiniile: teama de izolare. Frica de a nu rămâne izolat este un sentiment natural, având în vedere că, în fond omul este o ființă socială, care preferă de multe ori tăcerea pentru a fi acceptat de către grupul din care provine. Spirala tăcerii după cum am putut observa, nu se aplică doar în comunități restrânse ci îți găsește rezonanța și în societățile civilizate cu populație numeroasă. Efectul creat de spirala tăcerii este acela de abținere a individului când se simte în minoritate sau de raliere la opinia majorității. După cum sublinia Tocquille, „oamenii se tem mai mult de izolare decât de eroare”, descrie fenomenul Ana Maria Sima pe e-antropolog.ro .
