Fanii seriei de televiziune Netflix The Crown îşi pot aminti de încercările anxioase ale reginei Elisabeta a II-a pentru a şti dacă soţul ei, prinţul Philippe, a fost într-adevăr “invitatul misterios” fotografiat la o petrecere mai compromiţătoare.

Dacă acesta a fost un subiect fictiv având în centru Familia regală britanică, scandalul politic în care a fost implicat un politician, un monden, un top-model naiv şi un spion sovietic a fost cât se poate de real.

În weekendul din 8 şi 9 iulie 1961, două evenimente sociale fără legătură au asigurat un „punct de contact”: o piscină pe moşia Cliveden din Buckinghamshire. Primul a reunit oameni puternici care au dominat scena politică britanică: William Waldorf Astor II, un influent om de afaceri englez şi membru al partidului Conservator, a organizat o petrecere în onoarea lui Ayub Khan, preşedintele Pakistanului, care a avut a preluat puterea în 1958, scrie portalul rbth.com

Oaspeţii celuilalt eveniment, organizat de Viscontele Astor, au fost mai puţin proeminenţi, dar la fel de intriganti: în special osteopatul Stephen Ward şi dansatoarea şi top-modelul Christine Keeler, printre alţii. În noaptea aceea, petrecerile au avut loc la piscină.

Printre  proeminenţii oaspeţi s-a numărat un cuplu care în curând va fi cuprins într-un scandal conjugal şi politic: : secretarul britanic de război John Profumo şi faimoasa sa soţie, actriţa Valerie Hobson.

Când cuplul a apărut lângă piscină, Christine Keeler înota golă, pretinzând că şi-a uitat costumul de baie. «O fată foarte drăguţă, foarte dulce», o va descrie, câţiva ani mai târziu, John Profumo pe tânăra showgirl. 

În timpul acestei petreceri, Christine Keeler, vârstă 19 de ani, i-a fost prezentată lui John Profumo în timp ce încerca să se acopere cu un prosop. Profumo s-a îndrăgostit de Keeler, dar nu ştia că aceasta era urmărită îndeaproape de MI5…

Aveam doar şaptesprezece ani şi o inimă uşoară în primăvara anului 1959 când am ajuns la Londra. În necunoştinţă de cauză, am intrat în lumea Războiului rece şi a spionilor”, a scris Keeler în autobiografia sa, „Secrete şi minciuni“, publicată pentru prima dată în 2002.

La sosirea sa în Londra, Keeler a început să lucreze ca dansatoare la Cabaret Club, un loc frecventat de „păsări de noapte“ ale societăţii londoneze, pentru aproape 9 lire sterline ( echivalentul a aproximativ 200 dolari la valoarea din 2020) pe săptămână.

Osteopatul şi artistul Stephen Ward, un obişnuit al clubului, a sedus-o pe Christine şi a convins-o să se mute în casa lui. Keeler s-a mutat împreună cu Ward, dar întotdeauna a negat că a avut o relaţie amoroasă cu medicul. „El a fost mentorul meu (…) de când am venit la Londra ca adolescenta. L-m iubit, dar nu am fost niciodată iubiti”, a scris mai târziu despre relaţia lor.

Stephen Ward, mentorul lui Keeler, a fost o figură intrigantă. Realizările sale în domeniul medical şi de artă i-a permis să-şi facă mulţi prieteni puternici printre personalităţile cele mai influente din Marea Britanie, fapt ce i-a asigurat un succes social enorm în cele mai înalte sfere ale societăţii londoneze.

Cu toate acestea, aşa cum s-a dovedit mai târziu, Ward a fost, de asemenea, deschis la ideea de a-şi face prieteni de cealaltă parte a Cortinei de Fier. În special, Ward s-a întâlnit cu Evggheni Ivanov, un rus care a fost ataşat naval la ambasada sovietică din Londra. Ivanov era ofiţerul de informaţii sub acoperire al GRU, serviciul de informaţii sovietic. 

În anii 1960, Războiul Rece era la apogeu. Marea Britaniie fusese deja zguduită de scandaluri de spionaj foarte mediatizate care implicau spioni sovietici, a avut loc criza  rachetelor din Cuba în care cele două blocuri  au fost la un pas de conflict militar. În acest context de tensiuni sporite, MI5 - agenţia britanică de contrainformaţii – l-a luat în vizor pe Ivanov. Au mers la Ward să-i ceară o favoare: să o folosească pe Keeler drept «capcană » pentru Ivanov.

“Am devenit un pion în Războiul rece,” a scris Keeler. Din păcate pentru MI5, John Profumo a apărut la orizont şi a ruinat operaţiunea…

Keeler a spus că a fost manipulată pentru a face sex cu Evgheni Ivanov, dar că nu se gândise la acel moment. “Nu mi-a fost ruşine să mă culc cu John Profumo, în cabinetul lui Harold Macmillan, secretar de stat, sau să fii manipulat să faci sex cu un spion din Moscova în aceeaşi săptămână”, a spus Keeler, admiţând că ea iubea bărbaţii şi sexul în tinereţe.

Ceea ce ar fi putut părea tinerei dansatoare o banală iubirea în trei a dus la una dintre cele mai mari revolte politice din istoria Războiului rece în Marea Britanie: Secretarul de stat pentru război, John Profumo, a fost compromis şi nu a mai putut avea acces la secretele de stat.

Întreaga poveste ar fi putut fi îngropată dacă un an mai târziu Keeler nu ar fi implicaţtă într-un incident: o reglare de conturi între alţi doi iubiţi ai săi a pus presa pe urmele trecutului său de showgirl şi a ieşit la iveală relaţia ei cu Profumo şi Ivanov. John Profumo a negat orice relaţii sexuale cu Christine Keeler. Cu toate acestea, cazul a ieşit în curând la iveală şi Profumo a recunoscut că a minţit , demisionând din funcţia de Secretar de stat pentru război şi renunţând la viaţa publică în iunie 1963. Primul ministru Harold Macmillan a demisionat ulterior în noiembrie 1963 din motive de sănătate, iar Partidul Conservator a pierdut alegerile naţionale din 1964.

Cu toate acestea, Secretarul de război şi conservatorii nu au fost singurele victime ale „afacerii Profumo“, cum a fost numită. Stephen Ward a fost acuzat că s-a ocupat de proxenetism, dar s-a sinucis înainte de pronunţarea sentinţei.

Stephen Ward s-a împrietenit figuri proeminente şi puternice ale guvernului britanic, aristocraţi şi chiar şi membrii familiei regale. Pe mulţi dintre ei i-a atras în situaţii compromitatoare.  Ştia întotdeauna ce căuta şi, dacă era îngrijorat, ar fi ucis pentru a se proteja. Printre activităţile sale de spionaj se numără mişcarea îndrăzneaţă a Moscovei pentru a plasa unul dintre oamenii lor la inima serviciului secret britanic în timpul perioadei cea mai tensionată a războiului rece, când paranoia despre bombe - în special rachete nucleare - era la apogeu: cine le are, cine le-ar putea folosi? Unde? Şi când?”, a scris în cartea sa Keeler despre înţelegerea rolului lui Ward în jocul de spion al vremii. 

Evgheni Ivanov a fost de asemenea pedepsit de către superiorii săi sovietică. El a fost rechemat la Moscova în decembrie 1962 sau ianuarie 1963, cu câteva luni înainte de scandalul Profumo. Aparent, el nu a dat socoteală pentru relaţia sa cu Keeler superiorilor săi până la scandal. A fost trimis să activeze în cadrul flotei Mării Negre.

În ianuarie 1994, spionul sovietic a fost găsit mort în apartamentul său din Moscova la vârsta de 68 de ani. Potrivit editorului său John Blake, Ivanov a fost “puţin trist că cariera sa nu a mers aşa cum a vrut”.

În ceea ce o priveşte Christine Keeler, ea a fost stigmatizată din cauza relatării presei cazului, dar şi-a apărat rolul de-a lungul vieţii sale: „întotdeauna am negat că sunt prostituată. (…) Puteţi crede că îmi cunoaşteţi viaţa pentru că voi aţi experimentat sau pentru că aţi văzut scandalul, filmul cu mine acum câţiva ani, în cinema sau când este redifuzat la televizor. Îmi pare rău, dar acest film a fost doar o imagine a ceea ce sa întâmplat cu adevărat, doar evocă evenimente la suprafaţă". SURSA:  Adevărul