Serviciile secrete rusești spionează țările occidentale de ani de zile folosind hackeri, agenți și unități speciale de asasini, se arată într-o investigație comună Der Spiegel, Insider, Bellingat și cotidianul La Repubblica.

Războiul din umbră al Kremlinului împotriva Vestului pentru putere și influență a început cu mult înaintea războiului pornit în Ucraina. Totuși, abia odată cu agresiunea fățișă a Rusiei în Ucraina „amenințarea spionajului rusesc, a campaniilor de dezinformare și a atacurilor cibernetice a căpătat o altă dimensiune” a observat ministrul german de interne Nancy Faeser. Război invizibil al Kremlinului cu Occidentul s-a revelat în toată amploarea lui chiar înainte de declanșarea invaziei din Ucraina, când hackerii ruși au atacat furnizorul de telecomunicații al armatei ucrainene. Doar că acesta alimenta și turbine eoliene germane și oferea servicii de internet pentru numeroși consumatori americani.

„De la campanii de interferență electorală la operațiuni de asasinat, Rusia a tratat Europa ca pe terenul său de joacă", spune Marc Polymeropoulos, care a condus operațiunile CIA în Europa și Eurasia între 2017 și 2019.

Investigația jurnalistică comună Der Spiegel, Insider, Bellingat și cotidianul La Repubblica a scos la iveală operațiuni de spionaj efectuate de serviciile secrete rusești în ultimul deceniu în țări europene cu ajutorul, pe de o parte a așa-numiților „clandestini”, agenți GRU infiltrați în cercurile sociale înalte, iar pe de alta a personalului diplomatic și a recruților lor, informatorii.

Printre cele mai notabile exemple se numără încercarea de infiltrare în cartierul NATO și al US Navy din Napoli, de a obține secrete despre racheta Ariane 5 a Agenției Europene pentru Spațiu, și tentativa de infiltrare la Curtea Internațională de la Haga, în timp ce ieșeau la iveală masacrele, actele de tortură și violurile soldaților ruși în Ucraina.

Spioana din NATO

Maria Adela Kuhfeldt Rivera, o pretinsă femeie de afaceri, ce și-a lansat o marcă de bijuterii în Franța și Italia și a intrat în cercul ofițerilor NATO de la cartierul din Napoli a fost deconspirată ca agent GRU după ce platforma de investigație Bellingat a publicat seriile pașapoartelor colegilor ei spioni, în 2018.

În acel moment, Adela K a dispărut, spre consternarea anturajului său – format din personal NATO din mai multe țări europene și din SUA. Ca să apară la scurt timp pe rețelele sociale ruse etalându-și viața luxoasă de la Moscova și apoi într-un grup numit Prietenii lui Putin, susținători ai războiului din Ucraina. Adela a apărut ca expert de frunte al Universității de stat din Moscova, dar comenzile sale de mâncare rafinată au venit la biroul unei funcționare de rang inferior de la Casa de Pensii.

Femeia care pretindea că s-a născut în Peru dintr-un tată german și o mamă peruană a prezentat personalului bazei NATO și US Navy din Napoli o poveste de viață emoționantă dar puțin credibilă: ea ar fi fost adoptată în URSS, după ce mama sa a abandonat-o unor cunoștințe.

Pe numele ei adevărat Olga Kolobova, născută în 1982, Adela K s-a înfiltrat în cercurile înalte din Napoli în baza afacerii sale cu bijuterii (marca Serein) și după ce a devenit secretara clubului caritabil local „Lions” fondat de un ofițer NATO, club pe care l-a salvat de la închidere oferindu-se să plătească din buzunarele proprii taxele de membru. Aici și-a făcut prieteni, cunoștințe și iubiți.

Cei care au cunoscut-o au oferit mărturii pentru Bellingat sub anonimat, cea mai generoasă dezvăluire venind din partea redactorului-șef al ediției britanice a revistei Cosmopolitan, Marcelle D’Argy Smith, care coroborat rezultatele investigației jurnaliștilor. Adela K a călătorit în baza unei vize de student, stabilindu-se la Paris și ulterior, după ascensiunea sa socială și aparentul succes în afaceri, în cartiere selecte din Napoli.

„Am cunoscut-o în Malta la ziua ei de naștere, în 2010 . Spunea că urmează un curs de gemologie la Paris, dar că venea adesea la iubitul ei pe insulă".

Printre persoanele pe care le-a frecventat, s-a numărat colonelul Shelia Bryant, pe atunci inspector general al Forțelor Navale Americane din Europa și Africa, care a relatat: „Mi s-a părut o poveste confuză și neconvingătoare. De ce ar fi trebuit cineva să-și abandoneze fiica în Uniunea Sovietică? Era greu de înțeles de unde avea banii: își deschisese un magazin și schimbase adesea apartamente în cele mai frumoase zone ale orașului fără surse credibile de venit. Nu am vorbit niciodată despre politică cu ea și aveam acces limitat la informații militare confidențiale care puteau fi de interes pentru GRU: eu și soțul meu ne-am limitat relațiile la interacțiunile sociale. Îmi amintesc că avea relații nu numai cu ofițeri și oficiali americani, ci și cu belgieni, germani și italieni. Am încercat să o ajutăm în ceea ce păreau a fi problemele ei sentimentale cu bărbații...".

Folosind softuri de recunoaștere facială jurnaliștii au identificat-o pe baza unei poze din adolescență, singura pe care au descoperit-o în bazele de date din Rusia. Ei au mai aflat și că tatăl ei a fost un colonel din GRU.

Dar ce a dat-o de gol pe Adela K au fost pașapoartele ei rusești – sau mai precis seriile lor diferind doar prin câteva cifre de cele ale colegilor ei dintr-o unitate de elită a GRU, infama unitate 29155, cei care fac treaba murdară pentru regimul de la Kremlin, potrivit Der Spiegel, adică asasinate, acte de sabotaj și chiar puciuri.

Acești colegi cu serii apropiate de pașaport sunt nimeni alții decât doi dintre asasinii presupuși a fi implicați în otrăvirea cu Noviciok în marea Britanie a agentului dublu Serghei Skripal, dar și cei care l-au otrăvit pe producătorul bulgar de arme Emilian Gebrev, în 2015.

Tiparul agentului în care serviciile secrete rusești investesc resurse considerabile pentru a-i construi o acoperire elaborată s-a evidențiat și în cazul Victor Muller Ferreira, un presupus brazilian care a studiat relații internaționale la o universitate americană prestigioasă și a obținut un intership la Curtea Internațională de la Haga. El însă, pe numele lui real Serghei Cerkasov, a fost descoperit de serviciile de informații olandeze și arestat la aeroport.

În schimb, deși identitatea falsă a Adelei K a fost descoperită de autoritățile din Peru, GRU a continuat operațiunea de infiltrare în Europa și ea a apucat să părăsească Italia când a fost deconspirată de jurnaliștii Bellingcat.

Adela K a fost prezentă la balurile anuale, evenimentele caritabile ale cartierului NATO din Napoli și a reușit să-l seducă pe administratorul bazei de date, însă nu e clar ce informații a obținut și ce le-a putut oferi șefilor ei din GRU.

Totuși ea face parte dintr-o rețea selectă de „clandestini” care numără nu mai mult de câteva zeci de agenți în toată lumea, spre deosebire de rețele vaste ale agenților din ambasade si consulate care numără câteva mii.

Asasinii ce fac munca murdară

Deși este dificil de reconstruit loviturile unității speciale a GRU 29155 (înființată în 2009) în Europa agenții ei, majoritatea având în jur de 40 de ani, au fost legați de aruncarea în aer a unui depozit de muniție din Republica Cehă (2014), unde era depozitat și echipament ucrainean și de tentativa de puci din Muntenegru (2016).

Asasinii FSB

Serviciul Federal de Securitate are propria unitate de asasini, cea de altfel responsabilă de tentativa de otrăvire cu Noviciok a liderului opoziției ruse Alecsei Navalnîi, în prezent încarcerat.

FSB are și propriile forțe speciale ce operează peste hotare – precum Unitatea Vimpel sau Departamentul V ce contractează asasini.

Printre asasinii descoperiți se află Vadim Krasikov, găsit vinovat de împușcarea unui luptător cecen într-un parc din Berlin (2019). Este confirmat că aceste forțe sunt responsabile de asasinatul unui alt luptător cecen la Istanbul (2015).

Amenințări asupra infrastructurii vitale a Occidentului

"Trebuie să fim conștienți de faptul că Rusia se află în rețelele noastre. Trebuie să presupunem că ei pregătesc ceva și pentru noi. În mod clandestin, în rețele", a avertizat Wolfgang Wien, vicepreședintele Bundesnachrichtendienst (BND), agenția germană de informații externe, la o conferință recentă privind securitatea de la Potsdam.

Hackerii FSB

Berserk Bear, un grup de hackeri mai puțin cunoscut din cauza discreției sale a fost descoperit însă în 135 de țări și ar putea pune bazele unei operații globale a Rusiei. SUA au pus sub acuzare în luna martie trei dintre membrii grupului, bănuiți că fac parte din unitatea 71330 a FSB, cunoscută și ca Centrul 16. Grupul a intrat în rețelele informatice ale unei centrale nucleare din Kansas. Serviciile de securitate internă au descoperit semne de infiltrare și în rețelele unui furnizor german de telecomunicații.

Cei mai periculoși hackeri

Experții Biroului federal pentru Protecția Constituției (BfV), serviciul de securitate internă au clasificat hackerii în funcție de gradul lor de amenințare: hackerii Berserk Bear au primit un „factor de durere„ de 8.5 din 10, în timp ce grupul Fancy Bear, legat de GRU, a primit un „indice de pericol„ de 9.5 din 10, după atacul cibernetic asupra Parlamentului german (2015).

Hackerii Venomous Bear, care au atacat rețeaua informatică a Ministerului german de Externe, au primit in scor de „abilitate” de 9 din 10.

Războinicii ciberneticii folosesc o varietate de metode de la sofisticate, prin care fură date și le analizează discret, la unele brutale, scurgându-le pe internet, și sabotaj, distrugând de pildă rețelele energetice (cum au făcut în Ucraina în 2015).

Alte grupuri de hackeri sunt specializate în lansarea de campanii de defăimare, răspândire de știri false și dezinformare.

Cel mai important dintre aceste grupuri se numește Ghostwriter, iar oficialii germani cred că în spatele lui se află GRU.

Ghostwriter a vizat politicieni germani. Aceștia se bazează pe e-mailuri de phishing pentru a se infiltra și a prelua controlul conturilor de email și de social media.

"După reunificare, Germania și-a încetat în mare parte eforturile de contraspionaj, în timp ce alte țări au continuat să facă ceea ce făcuseră în timpul Războiului Rece", spune Konstantin von Notz, parlamentar al Partidului Verzilor și șef al organismului care exercită controlul parlamentar asupra agențiilor de informații din Germania. "Am fost neglijenți și nu am fost atenți la detalii. Iar acum, avem o problemă de securitate semnificativă".

Spionaj pentru secrete tehnologice

În 2019, Leonid Strukov, adjunctul consului general de la Munchen, l-a recrutat la un festival de pescuit pe cercetătorul din domeniul materialelor Ilnur N., doctorand la Universitatea din Augsburg. Strukov s-a arătat interesat de noile tehnologii aeronautice și in special de vehiculul spațial Ariane 6 dezvoltat de Agenția Spațială Europeană. Ilnur N. i-a furnizat contra cost resurse din baza de date electronică a universității. Deși acestea nu erau neapărat informații confidențiale, doctorandul s-a ales cu o sentință cu suspendare și probabil o carieră distrusă.

Spionaj de securitate

Ralph G., un locotenent-colonel din forțele de rezervă ale armatei germane a furnizat informații agentului GRU Mihail Starov, acreditat ca atașat al forțelor aeriene la Ambasada Moscovei la Berlin, prin prisma convingerilor sale politice favorabile Rusiei. Acesta a transmis detalii despre sistemul de rezerviști ai armatei germane, despre normele de securitate revizuite după anexarea Crimeii și despre ofițeri de rang înalt știuți cu simpatii ruse.

Cumpărături clandestine de tehnologie militară

Protagonistul eforturilor serviciilor secrete ruse de a ocoli sancțiunile asupra exporturilor de tehnologie militară este un anume Serghei K, un pretins director al Centrului pentru Dezvoltare Științifică și Tehnică, în realitate un agent FSB trimis la cumpărături interzise Rusiei.

El i-a cooptat pe doi oameni de afaceri germani care i-au vândut falsificând documentele de achiziție unul mașini speciale de frezat în valoare de aproape opt milioane de euro – expediate către producătorul de arme OKB Novator, ce produce inclusiv rachetele de croazieră cu capacitate nucleară Iskander – iar celălalt echipamente de laborator pentru producția de arme biologice și chimice.