„Euro a ajuns marţi la egalitate cu dolarul, pentru prima dată după 2002. Preocupările referitoare la încetinirea serioasă în economia blocului european, inflaţia ridicată, impactul constrângerilor economice impuse de relaţiile cu Rusia, efectele scumpirii energiei asupra bazei industriale, contracţia exporturilor Germaniei sau deteriorarea sentimentului consumatorilor – motive ale deprecierii Euro în raport cu dolarul american. În lunile următoare, s-ar putea ajunge la o întărire a dolarului american cu 5%-10% faţă de euro”, afirmă Claudiu Cazacu, potrivit News.ro.

Potrivit sursei citate, chiar dacă nivelul a fost atins pentru scurtă vreme, euro revenind ulterior cu aproximativ 0,5% peste acest nivel, este o bornă importantă care ,,încununează” o scădere remarcabilă a monedei unice.

Un euro valora 1,2249 dolari la începutul anului trecut şi 1,1374 dolari în prima zi a anului curent. Departe sunt zilele când pentru un Euro se plăteau peste 1,3 dolari (2014), 1,4 dolari (2011) sau chiar 1,5 dolari (în timpul crizei financiare).

Potrivit IFO, indicele sectorial pentru industria prelucrătoare a postat o valoare de doar 0,3 puncte, în timp ce pentru construcţii a ajuns la -9,7 iar pentru comerţ la -14,7 puncte.

„Datele se adaugă unui sentiment mai pesimist al consumatorilor şi unor atitudini defensive în vremuri incerte”, se menţionează în analiză.

ZEW, un alt indicator de încredere al mediului financiar a ajuns la un minim al ultimilor 11 ani, la valorile din timpul crizei datoriilor suverane din zona Euro.

Datele IFO şi ZEW arată, în mod agregat cu aşteptările aflate în trend de scădere, că economia se află în cadranul de încetinire, dar periculos de aproape de cel de recesiune susţin specialiştii.

„Investitorii au luat notă de climatul incert şi pesimist, şi au ales să se protejeze de riscuri majore, plasând capitalurile în alte monede, văzute drept relativ mai sigure. Cu toate acestea, cel puţin unele bănci consideră dolarul american supraevaluat (o divizie a Deutsche Bank), în timp ce alte estimări (DB sau un analist al JPMorgan Private Banking) converg către o revenire la început de 2023.

Totuşi, sentimentul predominant este că, sub presiunea tendinţei actuale, şi având în vedere perspectiva inclusiv în domeniul deficitului comercial, a crescut considerabil riscul de a sparge paritatea şi a vedea un dolar chiar mai puternic decât Euro în lunile următoare. Opinia noastră este aliniată acestui scenariu, cu un potenţial de 5-10% pentru dolar, în condiţiile în care conflictul din Ucraina continuă, iar livrările de gaze naturale ruseşti sunt reduse în continuare”, spune analistul.

Astfel, chiar oficiali din Germania au vorbit despre riscul opririi totale a livrărilor de gaz prin Nord Stream 1, ceea ce s-ar traduce prin raţionalizarea gazului şi, posibil, a energiei.

O serie de sectoare ar suferi drastic (alimentarea populaţiei ar avea prioritate, astfel unele fabrici s-ar putea închide, ceea ce ar genera însă pierderi de venituri şi o povară mare pe buget).

Pierderile ar putea depăşi 220 miliarde de euro în următorii doi ani, potrivit unor studii ale unor institute germane.

Pe termen scurt şi chiar mediu, pieţele simt că riscurile sunt asimetrice: economia europeană este mai vulnerabilă decât cea americană la şocuri pe preţul energiei, având, în ciuda unor măsuri de pregătire, o dependenţă ridicată de resursele ruseşti, fie că e vorba de gaz natural, petrol, sau carburanţi.

„SUA, deşi se confruntă cu o inflaţie ridicată, au propria producţie de gaz natural, iar îngrijorarea este acolo mai strâns legată de preţul benzinei. În acelaşi timp, dolarul american a beneficiat de paşii mai hotărâţi ai băncii centrale de ridicare a dobânzilor, care au ajuns deja la 1,5 - 1,75%, cu şanse mari de a vedea 2,25 - 2,5% pe 27 iulie, în timp ce Europa urmează să ia decizia de majorare după o pauză de 13 ani, ducând, pe 21 iulie, referinţa cu 0,25 puncte în sus de la 0%”, mai spune Claudiu Cazacu.

Potrivit acestuia, într-un an şi jumătate, tendinţa de scădere a Euro a fost aproape continuă, iar Euro s-a retras, nu doar faţă de dolarul american, ci şi faţă de francul elveţian.

Mergând sub paritate, EUR/CHF a oferit o surpriză pentru unii participanţi, dar şi o ,,lumină de călăuzire” pentru EUR/USD. Francul a mărit viteza de apreciere după majorarea dobânzii de către SNB (banca naţională a Elveţiei) pe 16 iunie, o treaptă de 0,5 puncte ce a dus dobânda de referinţă la -0,25%.

Mişcarea, mai agresivă decât aşteptările, înseamnă o reducere a ,,pedepsirii” capitalurilor plasate în franci prin impunerea dobânzilor negative.

Francul a avut, însă, ca şi dolarul, de câştigat şi de pe urma interesului investitorilor de a muta capitalurile într-o zonă de „adăpost”. Scenariile pentru perioada următoare nu par a se opune tendinţei curente.

Leul, deosebit de stabil în raport cu Euro, a fost tras în jos în raport cu dolarul american şi cu francul elveţian în urma deprecierii monedei unice. Totuşi, leul iese în evidenţă în regiune.

Zlotul polonez a pierdut 5,2% anul acesta faţă de Euro, iar forintul 10,2%.

Conform sursei citate, întrebările despre dinamica viitoare a cursului de schimb sunt, pentru moment, temperate de ,,împietrirea” cotaţiilor în ultimele luni.

„Totuşi având în vedere adâncirea masivă a deficitului de cont curent, la 12,7% miliarde de Euro în primele 5 luni, cu 40% peste perioada similară a anului precedent, ridică întrebarea dacă, în cele din urmă, corecţiile necesare se vor face treptat sau sub presiunea nerăbdării investitorilor, rapid şi surprinzător. Un nivel mai slab al leului ar veni în ajutorul exporturilor, susţinând abilitatea de a fi competitive prin preţ, în pieţe europene, mai ales - pentru că deprecierea deja realizată a Euro faţă de dolar ajută în această direcţie, în afara graniţelor zonei Euro. Cu toate acestea, banca naţională ar putea avea în vedere efectul asupra inflaţiei importate, adăugate nivelului deja ridicat al inflaţiei, creând dificultăţi mari tocmai acelora care au venituri mai reduse”, spune Claudiu Cazacu.

Iar inflaţia este deja o problemă, depăşind 15% la ultima raportare. În plus, intrările de fonduri europene au reprezentat stabilizatoare importante ale cursului.

„Cu toate că investitorii au în vedere sumele importante venite din fondurile europene, convergenţa tendinţelor la nivel european şi global cu cele locale, de presiune bugetară şi de preocupare înaintea unei ierni complicate, ar însemna un risc sporit de ajustare a cursului înspre toamnă, cu toate că istoria recentă ne- învăţat că leul poate surprinde prin performanţa sa valutară. Astfel, toamna, eventual în a doua sa jumătate, în apropiere de iarnă, ar putea veni cu un risc de ajustare a cursului de schimb. Chiar dacă aceasta nu s-ar petrece, toamna se anunţă a fi intensă în pieţele valutare, cel puţin din perspectiva Euro, a dolarului american şi a francului elveţian”, adaugă el.