Administraţia Naţională pentru Aeronautică şi Spaţiu (NASA) este mai mult decât o agenţie spaţială. Primul "A" din acronimul NASA se referă la aeronautică, domeniu care, deşi a reprezentat mereu o parte din activitatea agenţiei, a rămas în umbra programelor spaţiale coordonate de NASA, eclipsat de lansările de rachete, aselenizări, misiuni spaţiale sau roverele trimise pe Marte care au ţinut primele pagini ale ziarelor. Acest anonimat a ocultat activitatea unui grup foarte eficient, productiv şi creativ de cercetători care, la un moment dat, au contribuit la înfiinţarea agenţiei spaţiale.

Aeronautica ar putea fi denumită "cealaltă NASA", diferită în ceea ce priveşte misiunea, metodologiile şi amploarea. Cercetarea din domeniul aeronauticii nu este orientată către misiuni similare cu cele spre Lună sau Marte. Aeronautica este interesată de fenomenele fizice, cum ar fi turbulenţa, şi cum să reducă, spre exemplu, zgomotul elicelor de elicopter.

La 1 octombrie, NASA a celebrat 60 de la ani de la înfiinţare sa în 1958. La început, NASA a preluat facilităţile şi personalul NACA, Comitetul Naţional de Consultanţă pentru Aeronautică. Centrele de la Langley şi Ames, printre altele, au precedat înfiinţarea NASA, iar expertiza cercetătorilor de la NACA au fost necesare pentru crearea unei agenţii care îngloba activităţi din domeniul aeronautic şi aerospaţial.

În prezent, Directoratul pentru misiuni de cercetare în domeniul aeronautic al NASA desfăşoară patru programe de cercetare care dezvoltă tehnologii avansate în scopul reducerii impactului provocat de aviaţie asupra mediului şi transformării modului în care oamenii se deplasează pe calea aerului.

Această imagine publicată luni de NASA, realizată în martie 1962, reprezintă un aparat de zbor modelul X-15 în momentul în care acesta este învăluit de undele de şoc din tunelul supersonic 4 x 4 aflat la Centrul de Cercetare de la Langley.AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii