Asistăm la o bătălie total disproporționată între Iohannis și staful său respectiv Dragnea cu staful lui, miza fiind poziția de premier după alegerile din decembrie, scrie  pușcăriașul SOV, într-o nouă postare de pe Blogul său.

În această bătălie, Iohannis își joacă obținerea celui de-al doilea mandat iar Dragnea – libertatea. Doar un naiv își poate imagina că Dragnea va veni cu o altă propunere de premier în afara lui însuși, și asta din simplul motiv că pe oricine va pune acolo nu-l va putea controla decât în primele șase luni, timp în care condamnarea lui va fi pronunțată și pusă în aplicare. Tot așa cum Ponta a făcut pe dracu-n patru să-l elimine pe A. Năstase de pe scena politică, și eventualul premier pus de Dragnea va contribui la condamnarea și executarea lui politică.

De asemenea, doar proștii cedează puterea de bunăvoie sau o împart, aș adăuga eu, iar Dragnea este departe de a fi un prost jucător politic (cel puțin până acum), dovadă în acest sens fiind U.S.L.-ul, creație pornită dintr-o idee de a sa.

De partea cealaltă, Iohannis, care timp de doi ani nu s-a manifestat politic aproape deloc, are nevoie de niște realizări pe care să și le treacă în contul său, și asta nu o poate face decât cu un guvern al său, pentru a mai avea vreo șansă în obținerea celui de-al doilea mandat. Relansarea ideii unui proiect de țară (la bază ideea i-a aparținut lui Ion Iliescu și s-a concretizat într-o lucrare excepțională care a depășit, din nefericire, capacitățile intelectuale ale clasei politice din acel moment, aceasta alegând să participe la un alt proiect de țară care ținea de aderarea României la Structurile Euro-Atlantice și care a fost promovată decisiv de către Emil Constantinescu) prefigurează câmpul de luptă pe care Iohannis a decis să poarte bătălia decisivă pentru următorul mandat prezidențial.

După ce v-am arătat principalii combatanți și ce-i mână-n luptă, hai să vedem oștile de care aceștia dispun.

Dragnea

P.S.D. – un partid extrem de puternic în teritoriu, fără lideri marcanți la vârf, cu un electorat stabil, cu o ideologie de stânga certificată de prezența simbolică a lui Ion Iliescu, oricât de discretă ar fi această prezență, și condus de un lider carismatic și credibil pentru genul de electorat al acestuia.

Două televiziuni mari, Antena 3 și RTV, care se adresează îndeobște exact tipului de electorat PSD-ist, acesta constituind grosul audienței celor două posturi. În cazul Antenei 3 nu este vorba de o susținere directă a lui Dragnea, ci de o agresiune continuă la adresa celui care a preluat în folos propriu instrumentele utilizate de Traian Băsescu, cu scopul de a teroriza și elimina adversarii politici respectiv serviciile secrete, parchete și instanțe, evident persoana fiind identificată în președintele Iohannis. O modalitate subtilă de a-l ajuta pe Dragnea fără a-și declara pe față susținerea de facto pe care i-o acordă.

Câteva case de sondare a opiniei publice care au învățat de la “marele maestru Pieleanu” cum se compun sondajele pe colțul mesei de la bucătărie, contra unor onorarii grase.
O masă substanțială de funcționari din toate domeniile care au basculat în tabăra lui și care îl alimentează cu informații din tabăra adversă.

Am enumerat aici câteva dintre componentele armatei lui Dragnea, cărora trebuie să le adaug componenta cea mai importantă – starea de spirit. Certitudinea victoriei instalată în tabăra lui îi dă o siguranță în ținută, în afirmații și comportament, care îl vor face să-și revendice laurii fără drept de apel.

Iohannis

P.N.L. – un mare brand politic cu aer de noblețe, care a reușit până la fuziunea cu P.D. să-ți dea un sentiment de calitate al actului politic, să-ți dea sentimentul că aderând la el sau votându-l aparții unei pături superioare, elitiste a societății. Fuziunea cu P.D., care a generat cel mai ticălos, corupt și imbecil guvern în frunte cu Băsescu, a arătat membrilor și votanților PNL că, întradevăr, trecutul este o țară străină. Câștigul obținut prin sporirea numărului de organizații și de sedii nu compensează nici pe departe pierderea strălucirii și a nobleței acestui brand. Apariția unui lider autentic va șterge în timp acest stigmat și va reuși să readucă mândria de a fi membru sau de a vota acest partid.

Cioloș – personaj ambiguu și charismatic cu un CV profesional impecabil, a fost instantaneu acceptat de majoritatea societății românești și investit cu o mare cantitate de speranță din partea acesteia. Neavând nici un dram de inteligență politică, gafele n-au întârziat să apară.
A acceptat miniștrii impuși de partidele politice, oameni cu un bun CV profesional în majoritatea lor, dar fără știința conducerii, fără știința comunicării, fără un aparat ministerial devotat lor, fără viziune și, mai ales, fără timp.
În loc să comunice cinstit că nu are nici timpul și nici susținerea necesară din partea Parlamentului pentru a iniția sau a implementa vreun proiect, ci doar va administra țara până la alegeri, a lăsat impresia că în scurtul timp pe care îl are la dispoziție este atât de capabil, că va pune România pe roate.

A declarat că nu va intra în politică cu o solemnitate care, un an mai târziu, l-a transformat într-un personaj penibil. Nu poți pretinde funcția de premier fără să te bați pentru ea. Dacă nu ai tăria să lupți deschis pentru ceva ce îți dorești, nu meriți nici votul și nici respectul cuiva. Dacă pentru tine nu ai curajul să lupți, cum ar putea avea cineva încredere în tine că vei lupta pentru și în numele lui, dacă ar avea vreodată nevoie de asta? Românii au o vorbă pentru tipul ăsta de atitudine, pe care mă jenez s-o scriu, limitându-mă la a spune că ea implică în mod pervers o batistă (pentru mine sunteți o mare decepție în plan uman, d-le Cioloș).

Serviciile secrete – au jucat un rol extrem de important în alegerile din 2009 și 2014, desemnând practic câștigătorul alegerilor. Cu un mare factor de naivitate, le-am putea considera ca jucând un rol important și în 11 decembrie, încolonate în spatele lui Iohannis. Din experiența mea cred că, la ora la care scriu, mai bine de 30% dintre cadrele superioare au “defectat” deja, trecând în tabăra lui Dragnea, iar restul joacă la două capete.

DNA – așa cum v-am mai spus, nu putem discuta de independența justiției atâta timp cât șefii de parchete și instanțe sunt numiți de președinte. Asta conduce către concluzia implicării lor de partea președintelui în bătălia electorală, prin deschiderea sau finalizarea unor dosare penale pe numele unor politicieni sau oameni de afaceri aparținând zonei ostile lui Iohannis. Dacă din punct de vedere juridic ele se susțin, din punct de vedere politic efectul acestora tinde către zero.

Electoratul s-a plictisit de sânge, vrea performanță guvernamentală, vrea salarii, pensii, un mediu propice afacerilor, autostrăzi, spitale cu doctori adevărați nu cu șpagari incompetenți, școli cu profesori autentici și o curriculă utilă pentru copiii care-și pierd astăzi timpul pe acolo.
Băi, generatie, a venit timpul să știi că cinstea există doar în lipsa tentației. Pune un milion de euro pe o bancă în parc și fii convins că dacă trece pe acolo vreunul dintre moraliștii pe care-i vezi clamându-și onestitatea peste tot pe unde apucă, și crede că nu-i vede nimeni, va fura geanta fără să clipească.

Tu ai nevoie de conducători performanți, curajoși și inteligenți.

Atât ministrul onest cât și cel neonest este supus aceleeași tentații, așa încât nici unul nu va rezista ispitei. Deci acest criteriu de selecție nu face nici doi bani. Singurul criteriu trebuie să fie valoarea, valoare dată de profesionalism, inteligență, curaj.

Un ministru de acest tip știe că de banii pe care și i-a însușit trebuie să și livreze societății. Oricând îl prefer pe Năstase oricărui alt fost premier sau pe Mitrea oricărui alt fost ministru de transporturi.

Evident că există și excepții, oameni care sunt perfect morali, super calificați și inteligenți, și aici îl am în minte pe fostul ministru de finanțe Florin Georgescu, numai că ei, din punct de vedere statistic, sunt în marja de eroare.

Digi24, Realitatea, Hotnews, ziare.com – chiar dacă audiențele celor două posturi de televiziune sunt scăzute, profesionalismul celor de la Digi24 sau prestația lui Rareș Bogdan au capacitatea de a lansa în spațiul public teme de dezbatere convenabile lui Iohannis (disimulând în mod inteligent – în cazul Digi24 sau fără nici un fel de rezerve – în cazul lui Rareș Bogdan), care are tot interesul ca lumea să știe cât este el de important în ecuația jocurilor de  putere din România. Cât despre Hotnews, se pare că susținerea președintelui, oricare ar fi el, face parte din fișa postului.

Postacii – acest grup alcătuit din niște indivizi cu un comportament de mici legionari frustrați, posaci și fără nicio idee proprie în cap, are rolul de a turna rahat în cap tuturor adversarilor politici sau celor indezirabili, înlocuind pistoalele înaintașilor lor cu invective, trivialități sau minciuni.
Uitându-ne la cele două oști, este clar pentru toată lumea că există un dezechilibru major în favoarea lui Dragnea și că domnul Iohannis va pierde în mod indubitabil această bătălie.

Cu un PNL stigmatizat și cu moralul la pământ, cu un Cioloș penibil și compromis, cu instrumente media de mic impact și cu instrumentele de forță incerte în comportamentul lor, devenite ineficiente în jocul politic, Iohannis va trebui să învețe cum se joacă în opoziție, altfel vom asista la o altă criză politică majoră după alegerile din decembrie.

Distribuie Distribuie Comentarii