Sonda New Horizons la o zi de destinație: planeta pitică Pluto
Sonda New Horizons aparținând NASA se apropie de destinația misiunii sale, planeta pitică Pluto, fiind la o zi de întâlnirea istorică cu acest corp cosmic îndepărtat, după o călătorie care a durat mai mult de 9 ani, conform Reuters. În prezent, sonda New Horizon se află la peste 4,88 miliarde de kilometri de Pământ, iar semnalele radio spre și dinspre Terra au nevoie de aproximativ 4 ore și jumătate pentru a ajunge la destinație, călătorind cu viteza luminii.
New Horizons se va afla în cel mai apropiat punct de planeta pitică Pluto marți la ora 11:49 GMT. Sonda va rămâne pe pilot automat pentru întâlnirea cu Pluto, urmând ca toate cele șapte instrumente științifice de la bord să culeagă date despre această planetă pitică, precum și despre cele cinci luni cunoscute ale sale. Datele științifice adunate vor fi transmise prin radio spre Pământ în următoarele 16 luni.
"Trebuie să-ți placă cu adevărat să aștepți să-ți primești cadourile dacă vrei să faci parte din echipa acestei misiuni", a glumit coordonatorul misiunii New Horizons, Alan Stern, de la Southwest Research Institute din Boulder, Colorado.
Între anii 1960 și 1977 NASA a lansat o serie de misiuni de explorare a planetelor din sistemul nostru solar, cu excepția lui Pluto. Însă, după ce în 1992 a fost descoperită "curtea din spate" a sistemului nostru solar, așa-numita centură Kuiper (centura de asteroizi și comete ce înconjoară sistemul solar, extinzându-se dincolo de orbita planetei Neptun), plină de obiecte transneptuniene, "fosile vii" ale zorilor sistemului nostru solar, interesul a crescut și NASA a acceptat să trimită o misiune și spre Pluto și anturajul ei de cinci sateliți naturali.
Pluto și cel mai mare satelit al său, Charon, se află în rotație sincronă și astfel o față a lui Pluto se află mereu orientată spre aceeași parte a lui Charon. Ceilalți patru sateliți ai lui Pluto, în ordinea mărimii sunt Nix, Hydra, Kerberos și Styx.
Anul în care NASA a lansat sonda New Horizons, 2006, a fost un an de tristă amintire pentru Pluto care și-a pierdut statutul de planetă, fiind recatalogată drept planetă pitică, o decizie care a aprins vii controverse privind definirea planetelor și dacă acest corp cosmic îndepărtat poate sau nu să fie considerat drept o planetă.
Un an pe Pluto durează 248 de ani tereștri, iar această planetă pitică are o orbită foarte eliptică, ce o aduce în interiorul orbitei lui Neptun timp de 20 de ani — perioadă în care se află la cea mai mică distanță față de Pământ și când ar fi nevoie de doar 4 ore pentru ca un mesaj pornit de pe Pluto să ajungă la destinație. Atunci când se află în cel mai îndepărtat punct al orbitei sale față de Pământ, un astfel de mesaj ar ajunge pe Terra în peste 6 ore și jumătate.
În funcție de locul în care se află pe orbită, temperaturile pe Pluto variază, în medie, între—223 grade Celsius și — 233 grade Celsius. Această diferență relativ mică de temperatură ar putea avea efecte asupra atmosferei rarefiate a planetei pitice.
Atunci când Pluto se află în punctul de maximă apropiere de Soare al orbitei sale, gheața din azot și monoxid de carbon de la suprafața sa sublimează (trece direct din stare solidă în stare gazoasă), generând o atmosferă rarefiată. Conform modelelor computerizate de simulare a condițiilor de pe Pluto, această atmosferă este dinamică, existând vânturi care bat cu viteze de până la 362 de km/h. La suprafața micuței planete s-ar înregistra o presiune de aproximativ 3 microbari (presiunea etalon, de la suprafața Pământului, este de 1 bar). Oamenii de știință sunt de părere că atunci când ajunge în punctul cel mai îndepărtat de Soare al orbitei sale, atmosfera lui Pluto dispare, gazele din compoziția sa revenind în stare solidă, de gheață.
Fotografiile realizate de Telescopul Spațial Hubble dezvăluie existența unor importante diferențe de strălucire la suprafața lui Pluto, ceea ce sugerează că această planetă pitică ar avea un relief variat, însă mai departe de atât nimeni nu cunoaște detalii cu privire la geologia sau geomorfologia acestui corp cosmic.
La ora prânzului, pe Pluto (o zi pe această planetă pitică durează 6 zile și 10 ore terestre) Soarele ar fi vizibil cu același ordin de mărime ca planeta Jupiter văzută de pe Pământ, dar mult mai strălucitor. "Lumina zilei pe Pluto este similară celei dintr-o zi foarte înnorată pe Pământ", conform lui Alan Stern. Această planetă pitică se rotește în sens invers rotației Pământului (de la est la vest).
Sonda New Horizons se va apropia până la 12.500 de kilometri de Pluto, deplasându-se cu viteza de 49.600 km/h. După ce va trece de Pluto, sonda va fi folosită și pentru a studia cel puțin încă un obiect din Centura Kuiper. Sonda nu poate decelera suficient pentru a se poziționa pe o orbită stabilă în jurul lui Pluto. Gravitația lui Pluto este atât de mică încât o sondă sau o navetă spațială ar avea nevoie de foarte mult combustibil pentru a frâna și a se plasa pe orbită. New Horizons și-a petrecut cea mai mare parte a călătoriei de 9 ani spre Pluto în stare de hibernare. Sonda a fost trezită în luna ianuarie și a început să adune date.
New Horizons, care are dimensiunea unui pian de concert și cântărește 465 de kilograme, este cea mai rapidă sondă spațială lansată vreodată de pe Pământ. În prezent ea se deplasează prin spațiu cu viteza de peste 1,6 milioane de kilometri pe zi. Această sondă funcționează cu energie nucleară, obținută din descompunerea plutoniului. AGERPRES
