Soldații ucraineni care au luptat în regiunea Kursk din Rusia au oferit mărturii despre retragerea lor, descriind scene „de groază” ce ar părea desprinse dintr-un film. În fața unui inamic bine pregătit și al atacurilor constante ale dronelor rusești, retragerea a fost marcată de o adevărată prăbușire a frontului.

Coloană după coloană de echipamente distruse, zeci de soldați uciși sau răniți, iar drumul de evacuare a devenit un câmp de luptă continuu. Mărturiile obținute de BBC de la cinci soldați ucraineni care au trăit direct aceste evenimente oferă o imagine terifiantă a retragerii dintr-o zonă aflată sub asalt constant, un moment în care orice speranță părea pierdută.

Volodimir: „Dronelor le răspundeam la fiecare oră”

Pe 9 martie, „Volodimir” a trimis un mesaj pe Telegram către BBC, spunând că încă se afla în Suja, unde „domnea panica și prăbușirea frontului”.

Trupele ucrainene „încercau să plece – coloane de soldați și echipamente. Unele dintre ele erau distruse de dronelor ruse pe drum. Nu se putea pleca pe timpul zilei”, a povestit el.

Deplasarea soldaților, logisticii și echipamentului depindeau de o singură rută majoră între Suja și regiunea Sumî din Ucraina.

Volodimir a spus că, acum o lună, acea rută era relativ sigură. „Începând cu 9 martie, însă, totul era sub controlul focului inamic – dronelor le răspundeam non-stop. Într-un minut, puteai să vezi două sau trei drone. Este mult”, spunea el.

„Totul depindea de drumul Suja-Sumî, iar toată lumea știa că rușii vor încerca să-l taie. Dar aceasta a fost o surpriză pentru comandamentul nostru.”

În momentul în care Rusia a recucerit Suja, Volodimir spunea că forțele ucrainene erau presate din trei părți.

Maksim: „Drumurile erau pline de epave”

Pe 11 martie, „Maksim” descria o luptă pentru a împiedica tăierea drumului, într-un mesaj pe Telegram.

„Acum câteva zile, am primit ordinul de a părăsi liniile de apărare în retragere organizată”, spunea el, adăugând că Rusia a adunat o forță semnificativă pentru a recuceri orașul, „inclusiv un număr mare de soldați nord-coreeni”.

Experții militari estimează că Rusia a concentrat o forță de până la 70.000 de soldați pentru recucerirea Kursk-ului, inclusiv aproximativ 12.000 de nord-coreeni.

Rusia trimisese și cele mai bune unități de drone, utilizând variante kamikaze și FPV pentru „a prelua controlul focului asupra principalelor rute de logistică”.

„Rușii au reușit să distrugă zeci de unități de echipament”, a povestit Maksim, explicând că epavele „au creat aglomerație pe drumurile de aprovizionare”.

Anton: „Retragerea a fost o catastrofă”

Situația din 11 martie a fost descrisă drept „catastrofală” de „Anton”, un alt soldat intervievat de BBC.

Anton, care servea la comandamentul frontului Kursk, a subliniat pagubele provocate de dronele FPV rusești. „În trecut aveam un avantaj la drone, acum nu mai avem”, spunea el. „Rușii au un avantaj cu lovituri aeriene mai precise și o armată mai numeroasă”.

„Rutele de aprovizionare au fost tăiate. Logistica nu mai funcționează – livrările organizate de arme, muniții, hrană și apă nu mai sunt posibile”, explica el.

Anton a reușit să părăsească Suja pe jos, pe timp de noapte – „Am fost la un pas să murim de câteva ori. Dronele sunt tot timpul în aer”.

Soldatul preconiza că întreaga poziție a Ucrainei în Kursk se va pierde, dar adăuga că „din punct de vedere militar, direcția Kursk și-a atins limitele. Nu mai are sens să o ținem”.

Dmitro: „La câțiva centimetri de moarte”

În postările sale de pe rețelele sociale, între 11 și 12 martie, „Dmitro” a comparat retragerea cu „o scenă dintr-un film de groază”.

„Drumurile sunt pline de sute de mașini distruse, vehicule blindate și ATV-uri. Sunt mulți răniți și morți.”

Vehiculele erau adesea vânate de mai multe drone, povestea el.

„Am avut și eu o fugă norocoasă, când mașina în care mă aflam a rămas blocată. Împreună cu camarazii mei încercam să o scoatem, când o altă dronă FPV ne-a vizat. A ratat mașina, dar l-a rănit pe unul dintre colegii mei. A trebuit să ne ascundem în pădure timp de două ore, înainte să fim salvați.”

Dmitro a spus că mulți ucraineni s-au retras pe jos, cu „băieți care mergeau între 15 și 20 de kilometri”. Situația s-a transformat „din dificilă și critică în catastrofală”.

Pe 14 martie, Dmitro a adăugat: „Totul s-a terminat în regiunea Kursk... operațiunea nu a avut succes.”

El estima că mii de soldați ucraineni au murit de la prima traversare în Rusia, în august.

Artem: „Am luptat ca leii”

Un al cincilea soldat a avut o viziune mai optimistă asupra situației. Pe 13 martie, „Artem” a trimis un mesaj pe Telegram dintr-un spital militar, unde era tratat pentru răni provocate de un atac cu dronă.

Artem spunea că lupta mai departe spre vest, lângă satul Loknia, unde forțele ucrainene opuneau o rezistență puternică și „luptau ca leii”.

„Este important că până acum Forțele Armate ale Ucrainei au creat această zonă tampon, grație căreia rușii nu pot pătrunde în Sumî”, spunea el.

Ce urmează pentru ofensiva Ucrainei?

Generalul ucrainean Oleksandr Sîrskii insistă că forțele ucrainene s-au retras în „poziții mai favorabile”, rămân în Kursk și vor face acest lucru „atâta timp cât este necesar și util”.

El a declarat că Rusia are pierderi de 50.000 de oameni în timpul operațiunii, inclusiv morți, răniți și prizonieri.

Totuși, situația actuală este foarte diferită față de august. Analiștii militari estimează că două treimi din cei 1.000 de kilometri pătrați câștigați la început au fost deja pierduți.

Orice speranță că Ucraina va reuși să facă schimb de teritoriu în Kursk a scăzut semnificativ.

Săptămâna trecută, președintele Volodimir Zelenski a spus că el crede că operațiunea Kursk și-a „îndeplinit scopul” prin faptul că a forțat Rusia să retragă trupe din est și a ușurat presiunea asupra Pokrovsk.

Dar nu este încă clar la ce preț.