Soldații pe care jurnaliștii BBC i-au întâlnit aproape de granița Rusiei au mărturisit dorința lor de a pune capăt invaziei Rusiei în termeni acceptabili pentru Ucraina „Poziția strategică a Ucrainei s-a schimbat”, spun experții.

„Toate războaiele se încheie cu negocieri. Nu soldații din tranșee sunt cei care decid când anume”, spune Arni, care s-a alăturat armatei ucrainene în 2022, când țara sa lupta pentru supraviețuire.

30 de luni mai târziu, el mărturisește o nouă motivație: „Pacea”.

„Nimănui nu-i place războiul, vrem să-încheiem”, spune el în timp ce se sprijină de camioneta lui camuflată.

„Trupele pe care le întâlnim aproape de granița Rusiei mărturisesc dorința de a pune capăt invaziei Rusiei în termeni acceptabili pentru Ucraina”, scrie BBC.

Asta nu înseamnă că supraviețuirea nu este încă cea care îi impulsionează, însă acum ei par să spere la un final al războiului.

„Pentru Ucraina, poporul nostru, vom rezista până la capăt”, adaugă Arni.

Până la 6 august, singurul obiectiv al Ucrainei a fost eliberarea teritoriilor, alungarea forțelor ruse de la granițele sale de dinainte de prima invazie, în 2014.

Deși într-un ritm istovitor, în ultimul an și jumătate s-a întâmplat invers, Moscova erodând tot mai mult teritoriul ucrainean.

Apoi a venit incursiunea în care a fost aruncat totul în joc, și care a surprins pe toată lumea, cu excepția soldaților ucraineni căliți în luptă care au executat: o contraofensivă în regiunea rusă Kursk.

„A fost un succes incontestabil și îndrăzneț”, observă Serhii Kuzan, președintele Centrului ucrainean de securitate și cooperare.

„Asta schimbă, de asemenea, narațiunea”, e de părere Alina Frolova, expert în securitate și fost ministru ucrainean adjunct al Apărării. „Poziția strategică a Ucrainei s-a schimbat”, mai spune ea.

Kievul spune că nu își dorete să ocupe Rusia. Dar care sunt obiectivele Kievului? se întreabă BBC.

Zona tampon

„Acest atac a fost efectuat parțial pentru ca orașul Sumi să fie mai bine protejat”, explică Serhii Kuzan, care adaugă că adesea se uită faptul că granița este o linie a frontului.

De la începutul verii, președintele Volodimir Zelenski spune că rușii au lansat peste 2.000 de atacuri asupra regiunii Sumi numai din Kursk, inclusiv 250 de bombe cu planare.

Timp de luni de zile, armata ucraineană s-a temut că trupele ruse se pregătesc pentru un atac transfrontalier, iar prin respingerea lor, spune Serhii, apărarea va fi mai ușoară.

„Rușii se află deja într-o poziție mai puțin avantajoasă, deoarece noi controlăm rutele de acces”, spune el cu referire la orașul cucerit Sudja, aflat la înălțime. În timp ce Rusia nu a recaționat, ucrainenii au vizat liniile de aprovizionare a forțelor ruse: drumuri cheie au fost revendicate, iar poduri strategice au fost distruse.

Relocarea forțelor rusești

„Scopul principal al acestei ofensive în Kursk este de a deturna atenția Rusiei de la teritoriile sale ocupate în Ucraina”, spune Ivan Stupak, care a lucrat pentru serviciul de securitate al Ucrainei (SBU) între 2004 și 2015.

Vestea bună pentru Ucraina este că asta și pare să se întâmple. Vestea proastă este că avansul Rusiei, în special spre orașul Pokrovsk, nu încetinește deloc, notează BBC.

„Armata rusă a relocat unele trupe din diferite direcții, precum Herson, Harkov și Donețk”, spune Ivan.

El crede că aproximativ 10.000 de soldați sunt redistribuiți, majoritatea din alte părți ale Rusiei.

Schimburi de prizonieri

Fondul de schimb este cum descrie Zelenski prizonierii de război.

Kievul susține că sute de soldați ruși au fost luați prizonieri, iar mulți au putut fi văzuți predându-se în imaginile filmate de drone, ca mai apoi să fie duși în Ucraina.

„Moscova se oferă acum să înceapă negocieri pentru a face schimb de prizonieri de război”, spune Serhii Kuzan.

„Nu mai suntem noi cei care apelăm la sprijinul Qatarului și al Emiratelor Arabe Unite pentru a cere Rusiei să ne predea prizonierii de război”, adaugă el.

Presiunea pe forțele ruse

„Influența acestei incursiuni ucrainene ar putea fi destul de substanțială”, conchide Alina Frolova.

„Acesta este motivul pentru care utilizarea unor trupe foarte profesioniste a fost decizia corectă”, spune ea.

Monedă de schimb în viitoare negocieri

În cazul în care Ucraina nu intenționează să păstreze pe termen lung teritoriul rusesc, dar poate rezista suficient de mult, speră să profite de asta pentru a-și elibera propriul teritoriu.

„Într-un război simetric, nu avem nicio șansă cu Rusia. Trebuie să facem acțiuni asimetrice”, subliniază Alina Frovola.

O înaintare mai lentă în regiunea Kursk ar putea pune Kievul în dificultate, dar există beneficii atât timp cât există mișcare, susține Serhii Kuzan.

„O rată de avans de 1-3 km pe zi este normală pentru schimbul unităților înaintate cu rezervele”, explică el. În regiunea Donbas din Ucraina, rata medie de avans a avansului este de 400m.

„Ritmul nostru în regiunea Kursk este de cinci ori mai rapid decât al unei armate de 100.000 de oameni”, spune Serhii.

Putin tace

Președintele Rusiei a catalogat inițial ofensiva din Kursk drept un „atac terorist” și o „provocare”, dar în zilele care au urmat abia a făcut referire la incursiune în mod public.

Asta în ciuda faptului că atacul se încadrează în narațiunea sa precum că invazia Rusiei este un război defensiv pentru a-și proteja poporul.

BBC scrie că un motiv ar putea fi că nu dorește să se vadă armata sa că nu ar deține controlul asupra situației. La fel ca în cazul dezastrului submarinului Kursk și al loviturii de stat eșuate de anul trecut a mercenarilor Wagner, Vladimir Putin nu acționează întotdeauna prompt pentru a recâștiga inițiativa.

Iar Ucraina speră că de această dată Rusia nu va mai avea puterea să contraatace.