Claudia Caramanna și-a preluat funcția de procuror la tribunalul pentru minori din Palermo în iulie 2021. Multe dintre investigațiile sale s-au concentrat asupra copiilor șefilor mafioți și ai traficanților de droguri. În unele cazuri, ea a cerut ca aceștia să fie îndepărtați de familiile lor și plasați într-un centru de îngrijire. Aceste intervenții au transformat-o pe Caramanna într-o țintă a clanurilor mafiote furioase. Dar, potrivit acesteia, separarea copiilor de părinții lor criminali este uneori singura modalitate de a-i ține în siguranță.

„Nu ne este ușor să luăm această decizie”, a declarat Caramanna pentru BBC în biroul ei din Palermo. „Dimpotrivă - este chiar ultima soluție, atunci când nu există altele”.

Munca lui Caramanna în Sicilia este încă o încercare de a proteja copiii pentru a nu fi atrași de haosul din clanurile mafiote. Ea se alătură proiectului „Liberi di Scegliere” (Liberi să aleagă) din regiunea Calabria, care a început în 2012 și a fost subiectul filmului „Sons of 'Ndrangheta”, lansat în 2019.

Doar un număr relativ mic de copii și adolescenți au fost îndepărtați în cadrul acestor programe - aproximativ 80 de minori și 30 de unități familiale în Calabria începând din 2012. Dar proiectele au stârnit o discuție mai amplă cu privire la bunăstarea copiilor din familiile mafiote - și la ceea ce ar trebui să facă statul pentru a-i ajuta.

Unii critici se tem că trauma de a trăi departe de familiile lor va fi mai gravă decât riscurile de a rămâne acolo unde sunt. „Opinia publică este destul de divizată”, spune Ombretta Ingrascì, cercetător la Universitatea din Milano, specializat în sociologia familiilor mafiote. Chiar și în Palermo, unde oamenii sunt conștienți de pericolul de a crește în Mafie, unii cred că unitatea familială trebuie păstrată cu orice preț. Caramanna a fost deosebit de surprinsă să fie criticată public de un preot local din Palermo, care a spus foarte clar că, în opinia sa, locul unui copil este alături de mamă și tată.

„Am vrut să vorbesc cu el personal”, spune Caramanna, „pentru a-i explica faptul că nu este o formă de pedeapsă”. Ea subliniază faptul că copiii nu sunt îndepărtați fără un motiv întemeiat: „Nu voi înceta niciodată să spun că acest lucru se întâmplă doar în situații inevitabile, cum ar fi atunci când un părinte este traficant de droguri, iar copilul se implică [în infracțiune]”.

Să crești în mafie

Ceea ce se numește în mod obișnuit „Mafia” acoperă de fapt mai multe clanuri diferite din Italia - cele mai cunoscute fiind 'Ndrangheta din Calabria, Camorra din Campania și Cosa Nostra din Sicilia. Creșterea în aceste organizații modelează viața copiilor încă de la început.

„Există un mit conform căruia Mafia nu implică femei sau copii, dar nu este așa”, spune Franco Nicastro, un jurnalist din Sicilia care a scris despre cultura mafiotă timp de decenii. „Copiii sunt pregătiți pentru infracțiuni; face parte din educația lor”.

Ambii părinți pot, de exemplu, să îi educe pe copii cu privire la cultura mafiotă și la valorile acesteia, cum ar fi omertà (un cod al tăcerii, ceea ce înseamnă că nu trebuie să vorbești despre organizație sau despre activitățile acesteia). În multe familii, se poate aștepta ca fiul să-și urmeze tatăl în organizație, în timp ce fiica se poate aștepta să se căsătorească cu o altă familie mafiotă, consolidând alianțele strategice .Tatăl poate fi implicat mai direct în activitățile infracționale decât mama, dar ambii părinți tind să joace un rol în transmiterea infracționalității.

„Mama poate justifica uneori violența și poate explica de ce este semnificativă sau importantă”, spune Anna Sergi, profesor de criminologie la Universitatea din Essex, care a analizat impactul îndepărtărilor din Calabria. În cercetările sale, Sergi citează cazul unui tânăr adolescent care și-a ajutat tatăl să ascundă pistoale și alte arme și care, în cuvintele tribunalului, a considerat că aceasta era o activitate tată-fiu, ceva care era „timp împărtășit cu tatăl său, parte a relației lor speciale”.

Cultura mafiotă poate, de asemenea, să modeleze un copil în alte moduri de lungă durată. Poate contribui, de exemplu, la nivelurile ridicate de absenteism și abandon școlar în anumite părți ale Italiei. Nicastro subliniază că, potrivit datelor furnizate în 2022, cel puțin 21 % dintre copiii de vârstă școlară din Palermo fie au abandonat școala, fie nu participă în mod regulat la cursuri. „Este foarte îngrijorător”, spune el. „Nu cred că astfel de cifre pot fi găsite în nicio altă parte a lumii occidentale”.

În adolescență, spune el, mulți dintre acești copii iau deja parte la activități infracționale, cum ar fi traficul de droguri.

Abandonarea școlii poate fi deosebit de dăunătoare, deoarece profesorii pot fi singurii care le oferă copiilor mafioți o viziune diferită, spune Nicastro, amintind de cuvintele scriitorului sicilian din secolul XX Gesualdo Bufalino. „El a spus că poți învinge Mafia cu o armată de profesori, deoarece aceștia pot preda valorile pe care copilul nu le-ar învăța de la familia sa sau de la societatea din jurul său”, spune el. „Trebuie să începi încă din copilărie”.

Există, de asemenea, pericole fizice. În 2022, au existat cel puțin 18 cazuri de copii din Sicilia care au fost internați în spital pentru supradoze de droguri pe care le-au găsit în casa familiei, potrivit relatărilor din ziarele locale; unul dintre ei avea doar 13 luni.

Pe măsură ce ajung la vârsta maturității, unii oameni pot fi atrași de certitudinea vieții care le este pusă în față, sugerează Sergi - cu rolurile prestabilite și rețelele familiale și sociale foarte unite. „Privind din exterior, am putea spune că nu există libertate. Dar eu aș spune că este un pic mai complicat de atât. Se poate simți ca și cum compromisul merită.”

Aceștia pot apoi să perpetueze ciclul cu proprii lor copii.

Cei care doresc să plece pot deveni înstrăinați de familiile lor care dezaprobă neloialitatea lor. Ei se pot confrunta cu amenințări cu violența sau cu moartea dacă există riscul ca ei să îi toarne pe ceilalți membri.

Libertatea de a alege

În legislația italiană, un copil poate fi separat de familia sa atunci când există dovezi solide că părinții nu își îndeplinesc obligația legală de a oferi îngrijire și educație corespunzătoare, astfel încât comportamentul lor aduce atingere bunăstării copilului. Inducerea unui copil la comiterea de acte criminale este un astfel de exemplu.

Acesta a fost temeiul juridic al organizației Liberi di Scegliere, care a fost înființată în Calabria, în sudul Italiei, de către președintele tribunalului pentru minori din regiune, judecătorul Roberto Di Bella. „Esențial este să le oferim acestor copii șansa de a se răscumpăra, să le arătăm că o viață diferită este posibilă”, spune Giorgio De Checchi, coordonatorul național al proiectului.

Într-un caz prezentat în cercetarea lui Sergi, de exemplu, o fată la începutul adolescenței a fost luată de la o familie din 'Ndrangheta și mutată în afara Calabriei. „Această soluție pare a fi singura fezabilă pentru a evita represaliile”, a concluzionat tribunalul, „pentru a salva fata de la un destin inevitabil și, în același timp, pentru a-i permite să experimenteze contexte culturale, emoționale, psihologice diferite”. Tribunalul a sperat că acest lucru îi va permite fetei „să se elibereze de condiționarea parentală”.

De Checchi subliniază că fiecare caz este unic și că tribunalul ia în considerare mai mulți factori înainte de a lua o decizie. De exemplu, tribunalul poate alege să revoce autoritatea părintească a unui părinte și nu a celuilalt, în cazul în care unul dintre ei se arată mai dispus să se reformeze. În urma analizei efectuate de Sergi asupra hotărârilor tribunalului, s-a constatat că autoritatea părintească a tatălui a fost revocată cel mai adesea, în timp ce mamelor li s-a acordat o a doua șansă dacă acestea erau dispuse să ofere copilului o viață fără infracțiuni. În toate cazurile, mamelor li s-a permis să mențină un anumit contact cu copilul. În cazul în care există rude care nu fac parte din mafie, tribunalul poate încerca să plaseze copiii la acestea. În mod esențial, copiilor li se oferă sprijin psihologic și educațional pentru a-i îndruma spre o cale mai bună în viață.

Abordarea criticilor

Activitatea lui Caramanna în Palermo încearcă să adopte o abordare la fel de atentă și plină de compasiune. Separarea copiilor de părinți este ultima soluție. „Fiecare copil are dreptul de a trăi în familia sa, cu excepția cazului în care acest lucru intră în conflict cu dreptul de a crește sănătos din punct de vedere fizic și psihologic”, spune ea.

În aproape toate cazurile, ei încearcă să ofere mamei protecția și siguranța de a pleca împreună cu copilul. „Le întrebăm pe aceste femei: ce vă doriți pentru copilul dumneavoastră? Alternativele sunt adesea închisoarea sau moartea”, spune Caramanna.

„Dacă mama refuză, verificăm dacă există cineva de încredere în cercul familial care s-a distanțat de viața infracțională”, adaugă ea. „Iar înainte de a proceda, situația este atent monitorizată de serviciile sociale și de poliție.”

Chiar dacă copilul este îndepărtat din casa familiei, părinților li se va acorda adesea dreptul de vizită, cu condiția ca copilul să fie de acord să îi vadă. Iar deciziile tribunalului pot fi anulate, iar familia poate fi reunită, dacă părinții își rup legăturile cu mafia. Acest lucru poate părea improbabil - dar ambele programe au fost marcate de succese remarcabile ale unor copii și familii întregi, care au reușit să se elibereze.

„Pentru fiecare copil care nu alege calea pe care ne-am dori-o, există cel puțin un altul care o alege”, spune Sergi, pe baza analizei sale asupra tribunalului pentru minori din Calabria.

De Checchi amintește de familia unui șef al Mafiei care a fost închis pentru infracțiuni grave. Fiul său a fost și el condamnat, în timp ce fiica a fost plasată în centre de plasament.

Ar fi putut fi o poveste sfâșietoare și totuși fiul a continuat să studieze în închisoare și, după ce și-a ispășit pedeapsa, a decis să ducă o viață cinstită, în timp ce fiica a ajuns la maturitate fără să fie atrasă de infracțiuni. „Chiar și mama ei decide să-și schimbe viața și să-și urmeze copiii în acest proces de reconstrucție chinuitor, dar necesar”, spune De Checchi. Fiica are acum un loc de muncă, iar fiul se gândește să studieze pentru Facultatea de Drept. Chiar și tatăl, care inițial s-a opus deciziei instanței, apreciază acum să vadă „renaștere” familiei sale, spune De Checchi.

„Am văzut multe familii ca aceasta”, adaugă el - oameni cărora li s-a oferit șansa de a alege un nou mod de viață, departe de criminalitate. „Pentru că o cale alternativă trebuie să fie întotdeauna deschisă în orice societate civilă demnă de acest nume”.