Urșii din Alpi au fost vânați până la dispariție, însă un proiect finanțat de Uniunea Europeană, numit Life Ursus, a făcut ca populația să crească la aproximativ 100 de exemplare, în prezent. După o serie de atacuri asupra oamenilor, viitorul acestora stă sub semnul întrebării.

În primele zile ale proiectului, majoritatea localnicilor au susținut Life Ursus. Oamenii de știință l-au lăudat ca fiind un succes de conservare și un potențial model pentru recuperarea ursului brun. Majoritatea urșilor trăiau în pădure, se hrăneau cu insecte, plante și fructe de pădure și evitau oamenii.

Câțiva au traversat Alpii, apărând în Austria, Germania și Elveția. În cele din urmă, au sperat ecologiștii, o astfel de dispersare ar putea contribui la crearea unui soi e centură de urși alpin – un habitat de trecere a graniței care ar asigura supraviețuirea pe termen lung a speciei, relatează BBC

Șapte atacuri în ultimul deceniu

Astăzi, imaginea pare mai puțin fericită. Jurka locuiește acum în spatele unui gard fortificat într-un parc cu animale sălbatice din Germania, fiind îndepărtată din Trentino pentru că reprezintă o potențială amenințare pentru oameni. Anul acesta, fiica lui Jurka, JJ4, care își păzea puii, a ucis un jogger, pe Andrea Papi. A fost al doilea atac al lui JJ4 și unul dintre cele șapte atacuri de urși asupra oamenilor din Trentino în ultimul deceniu. Alți urși au mâncat animale și au atacat stupii. În multe părți ale Alpilor, există o dezbatere aprinsă asupra a ceea ce înseamnă întoarcerea urșilor pentru comunitățile rurale. Unii oameni își văd propria libertate și siguranță amenințate.

„Cazul din Trentino i-a speriat într-adevăr pe oamenii de aici”, spune Michaela Skuban, un biolog care cercetează coexistența urs-oameni în Tirol, pe partea austriacă a Alpilor. „Ei se gândesc: „Dacă s-ar întâmpla așa ceva aici?”

"Noi nu facem parte din dieta lor"

Skuban a petrecut 16 ani cercetând urșii în Slovacia, aproximativ 1.700 de animale, o parte dintr-o populație de 7.630 de pe întregul lanț al munților Carpați. În schimb, Tirol are doar unul sau doi urși, care au rătăcit din Trentino. Chiar și acea populație în curs de dezvoltare a fost suficientă pentru a stârni îngrijorări, spune ea. "Oamenii vin la mine și mă întreabă, mai pot să fac jogging? Pot să-mi las copilul să iasă în grădină? S-ar putea să crezi că este de râs, dar există o incertitudine și o teamă reale."

La prima vedere, cercetările asupra comportamentului urșilor sunt liniștitoare din punct de vedere uman: noi nu facem parte din dieta lor și ei nu au tendința de a ne ataca. Giulia Bombieri, specialistă în conflictul dintre oameni și animale sălbatice la MUSE, Muzeul de Știință din Trento, Italia, a analizat împreună cu colegii, aproximativ 600 de atacuri de urși bruni din întreaga lume. Descoperirile lor sugerează că atunci când urșii atacă, este de obicei ca un gest de apărare împotriva unei amenințări percepute.

Nu orice urs este timid

Cu toate acestea, nu înseamnă că nu există motive de îngrijorare, potrivit Bombieri. Nu orice urs este timid. Și chiar și un urs timid poate ataca „dacă ajunge într-o situație greșită”, spune ea – o femelă cu pui poate, de exemplu, să atace când este speriată.

O parte a proiectului lui Skuban, care este finanțat de organizația non-profit Stiftung für Bären (Fundația pentru Urși), este de a împărtăși unele dintre informațiile din Slovacia localnicilor din Tirol, pentru care ideea de a trăi cu urșii este nouă. Este firesc ca oamenii să fie îngrijorați de carnivore, spune ea: „Auzind despre prădători declanșează o frică adevărată în noi”.

Oricât de individuale sunt aceste conflicte între urs și oameni, cercetările sugerează că există câțiva pași simpli care pot ajuta la prevenirea lor. În primul rând, blocarea accesului la hrană poate împiedica urșii să dezvolte obiceiuri proaste. Și în al doilea rând, când vine vorba de urși obișnuiți, există lucruri pe care le putem face pentru a nu-i surprinde.

Cum previi un atac

O analiză a aproape 700 de conflicte dintre om și urși din Alaska a constatat că probabilitatea unui atac a fost redusă dacă sunteți într-un grup. În zonele cu vizibilitate slabă, a ajutat și a face zgomot- vorbind sau batând din palme. Când urșii aud oamenii apropiindu-se, de obicei se retrag, spune unul dintre cercetători.

De fapt, cele șapte atacuri de urși asupra oamenilor din Trentino, care au avut loc în ultimul deceniu, se potrivesc în general cu acele modele de conflict cunoscute. Cele mai multe dintre ele au implicat întâlniri surpriză între urși, adesea cu pui, și drumeți, alergători sau culegători de ciuperci. Într-un singur caz a fost implicat un urs condiționat de mâncare și care a urmărit anterior oameni.

Claudio Groff, coordonatorul Diviziei Carnivore Mari a provincieiTrento, care monitorizează urșii din proiectul de salvare, subliniază că „nimeni nu vrea să doboare un urs, cu siguranță nu aceia dintre noi care încercăm să-i salvăm”.

„Dar uneori trebuie să sacrifici un animal problematic în beneficiul tuturor celorlalți urși care trăiesc în liniște”, spune el. Și în cele din urmă, viața umană este mai importantă decât conservarea urșilor, adaugă el.

În opinia lui Groff, a trăi cu urșii necesită compromis din ambele părți: oamenii trebuie să ia măsuri de precauție, iar urșii „nu pot face ce le place”.

„Sunt unii care spun că urșii ar trebui lăsați în pădure și soluția este ca oamenii să rămână în afara pădurii”, spune Groff. „Dar asta nu are niciun sens, pentru că oamenii merg în pădure să vâneze, să găsească lemne de foc, să culeagă ciuperci, să alerge, să meargă cu bicicleta, și așa va fi mereu. Pădurea aparține și ursului, dar nu este doar a lui".