Numit „Soarele de andezit” încă de la descoperirea lui din anii '50, monumentul misterios din Sarmizegetusa Regia ar putea fi, potrivit unor oameni de știință, reprezentarea unei comete, a cărei apariție din Antichitate i-a marcat pe daci.

Soarele de andezit din Sarmizegetusa Regia a fost dezvelit complet la sfârșitul anilor ‘50, în timpul campaniilor arheologice coordonate de istoricul Constantin Daicoviciu.

Soarele de andezit, distrus pe jumătate

Atunci monumentul care cântărește circa 20 de tone se afla într-o stare avansată de degradare, aproape jumătate din suprafața discului de andezit fiind distrusă. Însă rămășițele sale i-au făcut pe arheologi să îl imagineze ca fiind un reprezentarea unui soare, chiar și în ciuda „codiței” sale - un aliniament de circa zece metri din blocuri de calcar.

„Cea mai interesantă descoperire făcută în această campanie cu ocazia degajărilor o constituie un mare pavaj de andezit situat pe latura de vest a sanctuarului mare rotund, la distanţă de 10,50 metri şi în apropierea zidului de terasă.Pavajul este de formă rotundă, cu diametrul de 7,10 metri, alcătuit fiind dintr-un disc central, perfect rotund, cu diametrul de 1,5 metri, de la care pleacă spre exterior lespezi mari de andezit, măsurând 2,80 metri lungime. Spaţiul de câţiva centimetri dintre lespezi dă impresia unor raze, iar întreg pavajul apare ca un soare”, arăta arheologul Constantin Daicoviciu, în lucrarea „Şantierul arheologic Grădiştea Muncelului” (1961).

Potrivit arheologilor, monumentul circular era alcătuit din zece „raze” distribuite în jurul unui disc central. Dalele şi discul de andezit erau aşezate pe o bază pătrată centrală şi un soclu perimetral din blocuri de calcar reutilizate. Baza şi soclul sunt alcătuite din două asize de blocuri aşezate direct pe stâncă. Planul soclului perimetral descrie un cerc din care este extras un sector de cerc; coarda după care este tăiat cercul corespunde cu linia canalului aflat la baza altarului.

Pe această linie era montat un bloc mare de calcar, cu lungimea de 1,03 metri şi formă de vas cu o scurgere orientată spre canalul de drenaj. Pe suprafaţa altarului, pe circumferinţa unui cerc, sunt tăiate adâncituri rectangulare în care se presupune că erau montate piesele de marmură tăiate în forma de „T” descoperite in situ. Un aliniament de blocuri lung de 9,60 metri este adosat altarului pe direcţia diametrului orientat de la sud la nord, se arată în Studiul Istorico-Arhitectural realizat în Sarmizegetusa Regia (2019).

Altar solar sau de sacrificii

Soarele de andezit de pe Terasa a IX-a a capitalei dacilor este înconjurat de cinci presupuse temple de pe aceeași terasă, cel mai impozant fiind Marele sanctuar circular, și de Templul de Andezit de pe Terasa a X-a, aflată cu o treaptă mai sus, astfel că ar fi putut avea și el un rol religios, potrivit oamenilor de știință.

„Descoperirea pavajului de andezit reprezentând imaginea (simbolul) soarelui are o deosebită însemnătate. Ea aduce o nouă confirmare ipotezei asupra naturii urano-solare a religiei dacilor şi dovedeşte încă o dată strânsa legătură între sanctuarele rotunde de pe terasa a XI-a a Dealului Grădiştii şi fenomenele cereşti. Ar fi posibil ca acest pavaj să fie chiar un altar solar, vatra servind pentru sacrificii. Aceasta rămâne însă o simplă ipoteză, întrucât vatra a putut fi durată pe pavaj după distrugerea acestuia şi pentru scopuri care să nu fi avut nimic comun cu ceremoniile religioase ale preoţilor daci”, preciza arheologul Constantin Daicoviciu, după campania de săpături din 1959.

În anii următori, arheologii au adus noi ipoteze privind rolul Soarelui de andezit. A fost descris ca fiind o construcţie cu caracter sacru, unde probabil se sacrificau animale în cinstea unei zeităţi urano-solare.

„Ar fi posibil ca pe disc s-ar fi practicat jertfirea unor animale, al căror sânge să se fi scurs, prin intermediul blocului în formă de lighean în canal sau ca pe disc să se fi practicat ritualuri comportând folosirea apei. Ipoteza după care pe disc s-ar fi practicat sacrificarea unor animale mari, cum ar fi, de exemplu, bovinele, ar explica şi soliditatea construcţiei”, arăta arheologul Ion Horaţiu Crişan, în lucrarea „Şantierul arheologic dacic din Munţii Orăştiei, jud. Hunedoara (1960-1966)”, din 1973.

Ceasul solar al dacilor

Arheologul Ioan Glodariu (1940 – 2017), fost coordonator al şantierului arheologic al cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, îl asocia cu un posibil cadran solar, un aparat astronomic (astrolab) construit de elitele dacilor, care putea măsura trecerea timpului cu ajutorul „razei de piatră”.

Pe el se pot determina poziţiile oricărui punct solstiţial, de răsărit sau de apus, ale soarelui sau lunii, afirma Ioan Glodariu.

„Dacii au măsurat trecerea timpului, ca şi ceilalţi din Antichitate, cu umbra unui băţ pus pe altar; acel băţ lasă umbra la amiază exact pe "săgeata" cu pricina. Desigur că umbra cea mai scurtă este la amiaza solstiţiului de vară, iar cea mai lungă - la solstiţiul de toamnă. Lungimea şirului de blocuri de piatră se încadrează exact în aceste dimensiuni. Acolo, pe un bloc, unde ar fi căzut umbra, este marcat locul echinocţiului, dar şi alte două semne care pot semnifica date religioase importante pentru ei”, informa arheologul Ioan Glodariu.

Omul de știință îl prezenta ca fiind un aparat astronomic de tip discus in planitia, menţionat de arhitectul roman Vitruvius.

„Acest disc în platforma de andezit conţine în construcţia lui caracteristicile principale ale cadranelor solare, cum sunt: suprafaţa de recepţie a umbrei solare, latitudinea geografică a locului unde a fost construit, cât şi înclinaţia pe care o avea eliptica faţă de ecuatorul ceresc, în care şi cercetarea arheologică plasează construcţia altarului”, arăta Ioan Glodariu.

Cometa de andezit

Unii cercetători au susținut că Soarele de Andezit înfățișa, mai degrabă, o cometă, datorită formei sale. Un astfel de eveniment ceresc ar fi determinat construcția discului în urmă cu două milenii, arăta cercetătorul Cristian Radu Staicu.

„Dacă vom compara imaginea Soarelui de la Sarmizegetusa imaginându-ne toate scobiturile astupate cu piesele T din calcar cu reprezentarea cometei Halley din fresca lui Giotto, Adoraţia Magilor, vom observa asemănări frapante: un centru plin de raze de un roşu întunecat, iar pe margine un cerc de puncte galbene strălucitoare. Putem presupune că un asemenea eveniment celest a determinat construirea altarului, proiectul căpătând amploare ulterior prin adăugarea celor două sanctuare”, scrie Cristian Radu Staicu. autorul lucrării „Altarul de la Sarmizegetusa Regia - un Soare de andezit sau o Cometă de andezit?”.

Autorii antici au menționat apariția a cel puțin trei comete pe cer la mijlocul primului secol. Una dintre ele a fost datată în jurul anului 54, iar autorii antici arătau că apariția ei ar fi precedat moartea împăratului Claudius. Tot atunci, ar fi plouat cu sânge, iar porțile templului din Roma închinat lui Jupiter s-ar fi deschis singure.

Apariția cometei, dar și a trei sori pe cer în anul 51, a fost menționată în textele antice, reproduse într-un volum publicat la Londra, în 1789, care cuprindea cronologic fenomenele stranii și extreme menționate de-a lungul timpului („O istorie generală, cronologică a atmosferei, anotimpurilor, vremii, meteorilor și cometelor, în locuri cunoscute și timpuri diferite”).

O altă cometă a fost observată de romani în anul 62, iar a treia, din anul 78, ar fi prevestit moartea împăratului Vespasian, arătau autorii volumului. Unele dintre ele au fost menționate de autori antici ca Suetonius, Pliniu cel Bătrân și Tacit, însă și cronicile altor popoare antice informau despre astfel de evenimente cerești.