Potrivit istoricilor războiului, situația actuală pe scena glăbală a lumii este foarte asemănătoare cu cea din anii 1930, care a precedat cel de-al Doilea Război Mondial, când un grup de puteri revizioniste - fiecare cu propriile nemulțumiri, cu o stimă de sine umflată și cu amintiri fantomatice ale trecutului imperial - a decis să schimbe lumea, scrie Financial Times .

După multe luni de dezbateri și ezitare, Camera Reprezentanților a Congresului SUA a luat în sfârșit măsuri. Votul prin care oferă 61 de miliarde de dolari ajutor Ucrainei ar putea fi un punct de cotitură în rezistența Kievului la agresiunea rusă. Cel puțin, acest lucru va permite Ucrainei să continue lupta.

Rușii vor continua să spere că, dacă Donald Trump va deveni președintele Statelor Unite în noiembrie a acestui an, noul proiect de lege adoptat ar putea fi ultimul pachet major de ajutor militar american pentru Kiev. Dar chiar și acest lucru poate să nu fie fatal pentru Ucraina. Industria militară europeană întârzie să acționeze și va fi într-o poziție mai bună pentru a aproviziona Ucraina în 2025.

Votul pentru alocarea de fonduri suplimentare către Kiev a avut loc în Camera Reprezentanților împreună cu votul privind acordarea de ajutor Israelului și Taiwanului. Împreună, aceasta oferă o imagine clară a modului în care America și aliații săi cheie din Europa și Asia văd acum lumea.

Combinați, toți acești bani sunt meniți să contracareze patru țări pe care comandantul forțelor americane din Europa, generalul Chris Cavoli, le numește „axa adversarilor”: Rusia, China, Iran și Coreea de Nord.

Vorbirea despre această „axă” evocă amintiri triste din 2002 despre „axa răului”, un termen folosit pentru prima dată de fostul președinte american George W. Bush, care a exagerat grosolan legăturile dintre Irak, Iran și Coreea de Nord. Dar două decenii mai târziu, au apărut dovezi mult mai puternice ale cooperării militare serioase între Moscova, Beijing, Teheran și Phenian.

SUA acuză China că furnizează Rusiei materiale pe care Federația Rusă le folosește pentru fabricarea armelor. Regimurile de la Phenian și Teheran au devenit furnizori vitali de arme pentru Moscova. De asemenea, China a declarat recent „prietenie profundă” cu Coreea de Nord și a trimis un oficial de rang înalt la Phenian pentru discuții.

„Alianța Occidentală”

Pe măsură ce aceste patru autocrații se apropie, aliații democratici ai Americii întăresc, de asemenea, legăturile. Recent, la Washington, SUA și Japonia au anunțat semnarea unui număr de noi acorduri care vor duce parteneriatul bilateral de securitate la un nou nivel. Coreea de Sud este, de asemenea, un important furnizor de ajutor pentru Ucraina.

„Alianța Occidentală” este acum, de fapt, o rețea globală de aliați care se consideră angajați într-o serie de bătălii regionale legate între ele. Rusia este considerată un adversar cheie în Europa. Iranul este cea mai distructivă forță din Orientul Mijlociu. Coreea de Nord este o amenințare constantă în Asia. Comportamentul și retorica Chinei devin din ce în ce mai agresive și poate mobiliza resurse care nu sunt disponibile Moscovei sau Teheranului.

Desigur, rămân diferențe importante între aceste țări. Rusia, Iranul și Coreea de Nord sunt considerate țări în exil de către SUA și aliații săi. Spre deosebire de ei, China rămâne un partener comercial important al „Occidentului global”.

La Washington și Tokyo, însă, se presupune că, pe termen lung, liderul chinez Xi Jinping este la fel de hotărât ca dictatorul rus Vladimir Putin sau liderul iranian Ali Khamenei să răstoarne ordinea mondială actuală. Japonia, la fel ca SUA, este convinsă că ceea ce se întâmplă în Ucraina va avea un impact critic asupra situației din regiunea Indo-Pacific.

Prin urmare, statele și aliații lor cred că joacă defensiv, susținând partenerii care se află în linia de foc a axei inamice - în primul rând, Ucraina, Israel și Taiwan.

Creșterea sprijinului militar al acestor țări este criticată de diferite forțe politice. Dreapta izolaționistă din SUA rămâne oponentă fermă a ajutorului acordat Ucrainei. Stânga progresistă acuză Statele Unite că sprijină „genocidul” israelian din Gaza.

Chiar și cei care susțin dorința de a proteja actuala structură globală de putere sunt îngrijorați de această strategie. Defunctul fost secretar de stat american Henry Kissinger era îngrijorat de faptul că sprijinul SUA pentru Ucraina împinge Rusia în brațele Chinei. Alții cred că America pur și simplu nu are resursele militare și economice pentru a se confrunta simultan cu adversarii din Asia, Europa și Orientul Mijlociu.

S-ar putea să existe ceva adevăr în asta. Un consilier înalt al administrației președintelui american Joe Biden a recunoscut că este epuizat. Dar americanii și aliații lor știu că și adversarii lor au dificultăți enorme. Rusia a suferit pierderi semnificative în războiul împotriva Ucrainei. Economia Chinei se luptă. Iranul s-a confruntat cu tulburări interne, iar Coreea de Nord este o putere nucleară aflată în criză.

America joacă cu adversarii săi jocuri mentale potențial mortale

Washingtonul încearcă, de asemenea, să decidă cum să consolideze descurajarea fără a angaja direct Statele Unite în război cu vreo țară de pe axa adversarilor. În practică, acest lucru a însemnat deseori furnizarea de noi ajutoare militare aliaților de pe linia întâi, încercând în același timp să descurajeze acțiunile acestora.

Pe parcursul războiului pe scară largă al Federației Ruse împotriva Ucrainei, SUA au încercat să împiedice Kievul să lovească adânc în Rusia. După ce Iranul a lansat un baraj de rachete asupra Israelului în această lună, Statele Unite și-au intensificat eforturile pentru a opri escaladarea conflictului.

Și chiar dacă oferă sprijin politic și militar suplimentar Taiwanului, SUA insistă că Taipei nu ar trebui să provoace Beijingul cu pași deschisi către independența politică formală față de China.

America joacă cu adversarii săi jocuri mentale potențial mortale, desfășurând forța militară în mod selectiv în speranța de a preveni un război mai amplu. Ucraina luptă pentru propria libertate și independență. Dar este, de asemenea, o linie de front într-o confruntare potențial mult mai amplă.

Potrivit istoricilor războiului, situația actuală este foarte asemănătoare cu cea din anii 1930, care a precedat cel de-al Doilea Război Mondial, când un grup de puteri revizioniste - fiecare cu propriile nemulțumiri, cu o stimă de sine umflată și cu amintiri fantomatice ale trecutului imperial - a decis să schimbe lumea. O coaliție similară se formează în mod clar în jurul Rusiei de astăzi.

Diferența față de situația de acum aproape un secol este prezența armelor nucleare de ambele părți, natura hibridă a războiului și febra alegerilor în statele democratice. Nu există o astfel de problemă în țările din "axa răului".