Când Emmanuel Macron şi-a început campania prezidenţială din 2016, a pus în mişcare un 'mare marş' fără precedent, o campanie din uşă în uşă pentru a asculta nemulţumirile alegătorilor, în ceea ce a promis că va fi un mod nou, mai deschis de conducere a ţării, notează Reuters într-un comentariu difuzat luni.

La un an după alegerea sa, realitatea se prezintă diferit, iar un număr mic, dar în creştere, dintre susţinătorii săi de rând îşi arată frustrarea faţă de un stil de conducere care, după cum chiar Macron a recunoscut, nu este întotdeauna incluziv.

Înconjurat de o coterie de colaboratori apropiaţi, Macron încearcă să impună o serie de reforme controversate cu mai puţină consultare decât se obişnuieşte chiar şi în Franţa, a cărei Constituţie din 1958 îi acordă preşedintelui puteri extinse.

Emmanuel Macron (40 de ani), descris de unul din consilieri drept un hiperactiv care are nevoie de foarte puţin somn, îşi apără cu tărie metodele. 'Nu îmi cer iertare absolut deloc pentru verticalitatea puterii', a declarat el pentru La Nouvelle Revue Française. 'Sunt mândru de alegerile care se fac şi urăsc procesul care înseamnă să fii nevoit să explici constant motivele din spatele unei decizii', a adăugat el.

Afirmaţii ce nu sunt pe placul unor precum Corinne Lepage, fost ministru sub preşedinţia lui Jacques Chirac şi unul din primii politicieni cunoscuţi care s-a alăturat campaniei lui Macron în 2016. 'Ceea ce mi s-a părut repede stânjenitor este contradicţia între abordarea de jos în sus care a fost promisă şi vândută francezilor, şi realitate. Este centralism democratic, în stilul sovietic. Complet vertical. Şi foarte masculin', a declarat ea pentru Reuters.

Mulţi susţinători de rând, care au înfiinţat mii de comitete 'En Marche' pentru Macron în timpul campaniei, au renunţat atunci când şi-au dat seama că ideile lor nu ajung până la Paris, a explicat Lepage.

Deşi nu există niciun semn că Macron ar schimba abordarea, popularitatea sa a coborât la cel mai scăzut nivel de la preluarea mandatului, doar 40% dintre francezi având o opinie favorabilă despre el, arată un recent sondaj de opinie.

Printre cauzele pierderii de popularitate se află percepţia publicului despre un preşedinte arogant preocupat să aibă grijă de cei bogaţi.

Deşi cel mai tânăr lider ales al Franţei, Macron a demonstrat până acum o încredere nestrămutată, sprijinit fiind de un grup restrâns de funcţionari cu viziuni similare, majoritatea lor bărbaţi şi supranumiţi 'Macron Boys' ('Băieţii lui Macron'), chiar dacă printre ei se află şi femei.

Supervizat de Alexis Kohler - care, ca şi Macron, a absolvit şcoala administrativă de elită ENA şi a lucrat în mediul privat -, nucleul grupului de circa 12 persoane este responsabil cu pilotarea programului de reforme, pus în practică cu o viteză ameţitoare.

În doar un an, Macron a făcut mai uşoare angajările şi concedierile, a redus o taxă pe avere, a lansat o reformă a sistemului de educaţie, a prezentat planuri de reducere a numărului de parlamentari şi s-a opus sindicatelor printr-o reformă a societăţii naţionale de căi ferate, puternic îndatorată. Alte reforme sunt în pregătire.

'A început ca un sprint, dar va deveni în scurt timp un maraton', a declarat Kohler (45 de ani) pentru Reuters din biroul său aurit, aflat la doar o încăpere distanţă de cel al preşedintelui. 'Facem planuri pentru 2018 şi chiar mai departe. Lucrăm pe premisa că avem capacitatea de a reforma', a explicat Kohler.

Această încredere - într-o ţară în care guvernul a fost multă vreme constrâns să atenueze sau chiar să abandoneze reforme din cauza opoziţiei politice şi a protestelor - vine dintr-o centralizare a puterii ce se datorează atât oamenilor, cât şi instituţiilor.

Macron, care şi-a scris disertaţia de masterat despre diplomatul italian renascentist Machiavelli, s-a asigurat că voci concurente nu vor apărea cu uşurinţă.

El a limitat la 10 numărul consilierilor pe care îi poate avea un ministru, reducându-le astfel membrilor guvernului autonomia. Ca ministru al economiei, Macron avea 25 de consilieri.

În plus, miniştrii permit ca interviurile lor în presă să fie citite în prealabil de Elysee, uneori chiar de Macron.

Mulţi membri ai cabinetului sunt tehnocraţi încă în mare măsură necunoscuţi publicului. Premierul Edouard Philippe, un fost primar conservator, a trebuit să împartă consilieri - adesea loialişti ai lui Macron - cu preşedintele.

Surprinzător poate pentru un preşedinte salutat drept un salvator al valorilor progresiste în Europa şi în lume, biroul lui Macron a mai anunţat că va muta sala de presă - un simbol al transparenţei şi responsabilităţii - în afara Palatului Elysee.

La scurt timp după alegerea sa, Macron a primit o majoritate parlamentară imensă graţie unui sistem electoral astfel proiectat de Charles de Gaulle, încât să maximizeze independenţa preşedintelui faţă de legislativ.

Deputaţii majorităţii lui Macron, mulţi dintre ei nou-veniţi în politică, au aprobat cu conştiinciozitate reformele, adesea introduse prin decrete menite să accelereze dezbaterea.

Pentru investitori, capacitatea de a livra un program de modernizare este un lucru pozitiv pentru economia Franţei şi zona euro mai largă.

Dar stilul prea orientat spre control al lui Macron nu este lipsit de riscuri.

Rivali şi unii aliaţi avertizează că electoratul s-ar putea îndrepta spre partide populiste la alegerile din 2022 dacă va considera că vocea nu îi este auzită de preşedinţie.

Deşi majoritatea lui Macron rămâne solidă, unii susţinători, majoritatea dinspre stânga, consideră că preşedintele s-a abandonat dreptei şi ocoleşte parlamentul.

Un proiect controversat în materie de imigraţie, pe care criticii îl consideră prea dur şi în contradicţie cu poziţia pro-refugiaţi a lui Macron în campania electorală, a arătat una din primele fisuri în sprijinul de care se bucură preşedintele.

Mizele sunt mari: dacă alegătorii vor ajunge la concluzia că Macron nu este decât cel mai recent dintr-un şir de politicieni 'mainstream' care i-au dezamăgit, aceasta ar putea fi în beneficiul forţelor extremiste.

'Cei mai dezamăgiţi nu îşi vor da votul de două ori preşedintelui. Când îi ai pe Marine Le Pen la 21% şi pe Jean-Luc Melenchon la 20%, orice se poate întâmpla mâine', comentează Jean-Michel Clement, deputatul din majoritatea prezidenţială care a votat împotriva proiectului de lege a imigraţiei, în timp alţi 14 s-au abţinut.

Consilierii lui Macron resping însă astfel de critici. '(Macron) spune că marea greşeală a lui Nicolas Sarkozy şi Francois Hollande a fost să încerce să fie mămoşi cu francezii. Trebuie să accepţi latura paternalistă a funcţiei, cu toată impopularitatea pe care o presupune. Pentru că un tată este şi o figură care atrage ură', a explicat pentru Reuters unul din consilierii preşedintelui. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii